Drepturile copilului: Libertatea de gandire, de constiinta si de religie

Prin adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ocrotirea parinteasca trebuie privita ca un mijloc de realizare a interesului copilului.

Noua lege prevede ca interesul superior al copilului trebuie respectat, inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le‑a fost plasat in mod legal. Acelasi principiu va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii intre­prinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.

Copiii care se bucura de protectia si de drepturile consacrate prin aceasta lege sunt:

a) copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei;

b) copiii cetateni romani aflati in strainatate;

c) copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei;

d) copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile legii privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;

e) copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta consta­tate de autoritatile publice romane competente.

Garantarea drepturilor copilului trebuie sa aiba in vedere urmatoarele principii:

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

c) responsabilizarea parintilor;

d) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;

e) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

f) respectarea demnitatii copilului;

g) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate;

h) asigurarea stabilitatii si continuitatii, in ingrijirea, cresterea si educarea copi­lului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii unei masuri de protectie;

i) celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;

j) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;

k) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in core­latie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.

Conform art. 29 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul sa depuna singur plan­geri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale, sens in care va fi infor­mat asupra drepturilor si a modalitatilor de exercitare.

Drepturile copilului, asa cum rezulta ele din Conventia O.N.U. cu privire la drep­turile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, republicata, si cum au fost preluate in Legea nr. 272/2004 sunt cele pe care le vom prezenta in continuare.

1. Dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii

Acesta include dreptul copilului la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a‑si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Pentru ca acest drept sa se realizeze, Legea nr. 272/2004 prevede o serie de masuri ce trebuie luate in unitatile sanitare ce au in structura sectii de nou‑nascuti si pedia­trie, de catre medicii ce asista o nastere in spitale sau in afara acestora, in legatura cu copilul parasit de mama in spital sau gasit abandonat in orice alte conditii. Masurile legale urmaresc identificarea parintilor pentru ca niciun copil sa nu fie lipsit de identitate (art. 9‑13 din Legea nr. 272/2004).

Dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale (art. 22 din Legea nr. 272/2004)

Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale.

Participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau, dupa caz, al altui reprezentant legal.

3. Dreptul la libertatea de exprimare

Acest drept permite copilului sa caute, sa primeasca si sa difuzeze orice infor­matie ce vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale ori sanatatea sa. Corelativ acestui drept, parintii au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi, in functie de varsta si gradul lor de maturitate, precum si de a le permite sa‑si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

Copilul capabil de discernamant are dreptul de a‑si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste.

Libertatea de gandire, de constiinta si de religie

Copilul care a implinit 16 ani are dreptul de a‑si alege singur religia. Pana la aceasta varsta, parintii indruma copilul in alegerea unei religii, potrivit cu propriile lor convingeri si cu varsta si maturitatea copilului, fara a‑l putea obliga sa adere la o anumita religie sau un cult religios. Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia.

Persoanelor care au obligatia legala de a acorda copilului protectie speciala le este interzis sa influenteze convingerile religioase ale copilului.

5. Libertatea de asociere

Acest drept vizeaza asocierea in structuri formale si informale, libertatea de intru­nire pasnica, iar autoritatile publice si institutiile de invatamant au obligatia sa asigure exercitarea acestui drept.

6. Dreptul la identitate etnica

Acest drept are in vedere copiii apartinand minoritatilor nationale, etnice, reli­gioase sau lingvistice si presupune dreptul la viata culturala proprie, la declararea apar­te­nentei sale si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membrii ai comu­nitatii din care face parte.

7. Dreptul la respectarea personalitatii sale

Respectarea personalitatii si individualitatii copilului presupune interzicerea pedep­selor fizice, a tratamentelor umilitoare sau degradante.

Masurile disciplinare trebuie stabilite in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.

8. Dreptul la un mediu familial

Pentru realizarea acestui drept, parintii pot fi informati, asistati in vederea cres­terii, ingrijirii si educarii copiilor lor. Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.

Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mintala, spirituala, morala si sociala. In acest scop, parintii sunt obligati sa supra­vegheze copilul, sa coopereze cu el, sa ii respecte viata intima si demnitatea, sa‑l informeze si sa tina cont de opinia lui in actele ce l‑ar putea afecta, sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor.

Copilul nu poate fi separat de parintii sai impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca este in interesul superior al copilului.

Dreptul la un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mintala, spirituala, morala si sociala

Asigurarea acestui drept revine, in primul rand, parintilor si apoi comunitatii locale si statului. El include: dreptul de a se bucura de cea mai buna sanatate, accesul la servicii medicale, dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla copilul si persoanele in intretinerea carora se gaseste.

Parintii sunt obligati sa solicite, la nevoie, asistenta medicala sau sprijinul autori­ta­tilor competente.

Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.

10. Dreptul la educatie

Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea aptitu­dinilor si personalitatii sale. Parintii au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei, dar si obligatia de a asigura frecventarea scolii. Copilul care a implinit 14 ani isi poate schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale, cu incuviintarea instantei judecatoresti.

Conform acestui drept, copilului trebuie sa i se asigure timp suficient pentru odihna si vacanta, sa participe liber la activitati recreative proprii varstei sale si la activitatile culturale, artistice si sportive ale comunitatii.