Notiunea tehnicii juridice - partile constitutive ale actului normativ

Tehnica juridica reprezinta ansamblul, procedeele, mijloacele tehnicilor prin care necesitatile vietii sociale dobandesc forma juridica exprimandu-se in continutul normei de drept in scopul asigurarii convietuirii sociale.

Tehnica juridica priveste intregul sistem al dreptului - toate ramurile de drept si toate institutiile juridice

Notiunea tehnicii legislative

Tehnica legislativa a reprezentat acea parte componenta a tehnicii juridice prin care relatiile sociale sunt reglementate ca norme de drept, cele 2 notiuni nefiind echivalente.

Relatia tehnica juridica- tehnica legislativa este o relatie de la intreg la parte.

Tehnica legislativa priveste strict elaborarea actului normativ.

Principiile legiferarii

1. Principiul fundamentarii stiintifice a elaborarii actului normativ

Elaborarea unei legi presupune un amplu demers stiintific intreprins de legiuitor cu privire la relatiile sociale ce urmeaza sa fie reglementate, forma reglementarii, studiul dreptului comparat (studiul legislatiei altor state in aceiasi materie, compatibilitatea/incompatibilitatea cu legislatia UE)

Totdeauna crearea unui nou act normativ este precedata de elaborarea unei prognoze legislative (anticiparea efectelor posibile a viitoarei reglementari)

Costul social al viitoarei legi:

- fundamentarea stiintifica inseamna determinarea situatiilor de fapt, care urmeaza a fi reglementate

- alegerea modalitatii de transformare a unei stari de fapt intr-o stare de drept

-analiza oportunitatii (nu numai a continutului) abordarii actului normativ

-impactul social al unei legi

2. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului

De regula, orice act normativ este elaborat pe termen lung.

-efectele sale juridice sunt gandite a se produce pe un timp indelungat

-dreptul se bucura de o anumita stabilitate, de aceea spunem ca are caracter static

-actele normative trebuie sa fie capabile a se adopta in permanenta intereselor sociale, astfel risca sa fevina anacronice, de aceea dreptul are si o parte dinamica

-actele normative trebuie sa nu fie rigide, astfel incat sa poate fi usor modificate pentru a raspunde noilor interese sociale. Acest lucru este cerut in special in cazul normelor de drept public, intrucat ele apara un interes public, iarceea ce astazi este de interes public, maine nu mai poate fi => trebuie schimbate.

3. Principiul corelarii actelor normative

Presupune evitarea paralelismelor in reglementare.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

De asemenea, noua lege trebuie sa precizeze ce se intampla cu celalalte acte normative cu care se coreleaza.

Astfel, trebuie precizat in cuprinsul noului act normativ, daca se abroga sau se modifica alte acte normative emise in materia respectiva.

4. Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in reglementarea normativa

Presupune:

-alegerea formei exterioare a actului de reglementare

-alegerea modalitatii de reglementare (legiuitorul va stabili daca relatiile sociale ce urmeaza a fi reglementate este oportun sa fie consacrate printr-o conduita permisiva, onerative sau prohibitiva)

-alegerea stilului si al limbajului normei juridice (limbajul trebuie sa fie clar, concentrat, cu un stil concis)

Fictiunile juridice:

Totalitatea acelor mijloace si procedee prin care un fapt este considerat existent si stabilit, desi in realitate el nu a existat si nu a fost stabilit (ex. persoana juridica)

Prezumtiile juridice:

Sunt presupuneri sau concluzii emise de legiuitor sau judecator, prin care se pleaca de la un fapt cunoscut la unul necunoscut.

Partile constitutive ale actului normativ

Un act normativ are urmatoarele parti constitutive

a. Expunere de motive (note de fundamentare) - legiuitorul explica adoptarea actului

b. Titlul actului normativ - constituie un element de identificare

c. Formula introductiva -  cuprinde temeiul constitutional sau legal al reglementarii

d. Preambulul - oportunitatea si necesitatea

e. Dispozitii generale - obiectul reglementarii

f. Dispozitii de continut - substanta actului

g. Dispozitii finale

h. Dispozitii tranzitorii

Elemente de structura: gruparea dispozitiilor in articole si alineate.

O norma juridica -> 1 sau mai multe articole.

Sistematizarea actelor normative

A. Incorporarea

B. Codificarea

A.Incorporarea - presupune gruparea acestora in functie de materia reglementata (ex. legislatia cu privire la protectia mediului)

-poate fi oficiala - facuta de autoritatile statale

neoficiala - facuta de un simplu particular

B.Codificarea

-este o forma superioara de sistematizare, o adevarata opera de creatie legislativa

-presupune reunirea actelor normative emise intr-o materie si transformarea lor intr-un singur act normativ, ceea ce implica corelarea dispozitiilor, abrogarea unora sau modificarea altora