Principii ale dreptului familiei: Principiul monogamiei, casatoriei liber consimtite, egalitatii in drepturi

Principiile generale ale dreptului familiei

Din analiza prevederilor legale care reglementeaza relatiile de familie, rezulta ca, la baza lor, stau urmatoarele principii:

1. Principiul monogamiei (art. 5 C.fam.)

Acest principiu consta in posibilitatea de a incheia o casatorie numai de catre persoanele necasatorite, legiuitorul stabilind ca "Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita." Considerandu‑l atat de evident in traditia acestui popor, principiul monogamiei nici nu mai este amintit de catre toti autorii[1]. Fiind formulat expres de catre legiuitor, el trebuie, evident, cuprins in categoria principiilor. Incalcarea lui este sanctionata cu nulitatea absoluta a celei de a doua casatorii incheiate de aceeasi persoana.

Incheierea unei noi casatorii de catre o persoana care este deja casatorita este considerata infractiune, in temeiul dispozitiilor art. 303 C.pen.

Principiul casatoriei liber consimtite intre soti

Ratiunea care a justificat instituirea acestui principiu a fost aceea ca incheierea casatoriei sa aiba ca unic temei sentimentele de dragoste si de pretuire dintre soti.

Importanta acestuia rezulta si din aceea ca el este inscris, ca un drept funda­mental, in Constitutia Romaniei, art. 48 alin. (1) stabilind ca "Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti . " Aceeasi formulare este reluata si in Codul familiei, in dispozitiile art. 1 alin. (3). Aceasta inseamna ca, la incheierea casatoriei, sotii isi vor manifesta liber consimtamantul, fara vreo ingradire.

Necesitatea respectarii acestui principiu a facut ca el sa fie stipulat expres si in actele internationale relative la drepturile omului, amintind dintre ele: Declaratia uni­versala a drepturilor omului (art. 25 si art. 26), Pactul international privind dreptu­rile civile si politice [art. 23 alin. (3)], Pactul international privind drepturile econo­mice, sociale si culturale [art. 10 alin. (1)].

Dispozitiile constitutionale fac, de asemenea, distinctia intre casatoria civila si cea religioasa, stabilind ca, cea religioasa poate fi celebrata numai dupa incheierea celei civile [art. 48 alin. (2)].

3. Principiul ocrotirii casatoriei si familiei, mamei si copilului

Principiul este formulat chiar in dispozitiile art. 1 alin. (1) C.fam., aratandu‑se ca "In Romania statul ocroteste casatoria si familia". Ca si in cazul principiului anterior mentionat, in actele internationale in materie[2] s‑a stabilit ca "familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are drept la ocrotire din partea societatii si a statului".

Ocrotirea mamei si a copilului, principiu pe care unii autori il trateaza distinct de cel al ocrotirii casatoriei si al familiei[3], este statuat (ca principiu) in dispozitiile art. 1 alin. (2) C.fam., mentionandu‑se ca "statul apara interesele mamei si copilului . ".

Ocrotirea casatoriei si a familiei, apararea intereselor mamei si ale copilului se realizeaza prin toate dispozitiile Codului familiei privitoare la: incheierea casatoriei, liberul consimtamant al sotilor, egalitatea in drepturi a sotilor, obligatia de intretinere pe care sotii o au unul fata de celalalt, stabilirea filiatiei fata de mama sau fata de tata, obligatia de intretinere. La toate acestea se adauga si dispozitiile din legile speciale referitoare la adoptie.

4. Principiul egalitatii in drepturi si in obligatii a sotilor

Acest principiu deriva din egalitatea deplina a femeii cu barbatul in toate dome­niile vietii sociale, egalitate ce este consacrata de Constitutia Romaniei. In ceea ce‑i priveste pe soti, legea fundamentala arata ca familia se intemeiaza si pe egalitatea sotilor [art. 48 alin. (1)]. Egalitatea femeii cu barbatul este prevazuta si in diferite acte internationale[4].

Codul familiei, in art. 1 alin. (4), contine reglementarea de principiu care consacra egali­tatea femeii cu barbatul atat in relatiile dintre soti, cat si in exercitarea dreptu­rilor fata de copii. Apoi, in art. 25, se arata ca "Barbatul si femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie", iar in art. 26 ca "Sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste casatoria". In privinta numelui, legea permite sotilor fie sa‑si pas­treze, fiecare, numele avut inainte de incheierea casatoriei, fie sa‑si aleaga numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

Si in raporturile patrimoniale ale sotilor isi face aplicatiunea acelasi principiu al egalitatii. Asa fiind, potrivit dispozitiilor art. 29 C.fam., "Sotii sunt obligati sa con­tribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei", iar potrivit art. 30 alin. (1) C.fam., "Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor."

Parintii au aceleasi drepturi si indatoriri raportat la copiii lor minori (art. 97 C.fam.) si, de asemenea, toate masurile privind persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti in comun, potrivit art. 98 C.fam. Sotii au obligatii egale in ce priveste intretinerea copiilor si isi datoreaza, totodata, reciproc intretinere, in caz de nevoie (art. 86 si art. 89 C.fam.).

In doctrina juridica[5] se mai vorbeste si despre principiul exercitarii drepturilor si al indeplinirii indatoririlor parintesti in interesul copiilor, precum si despre cel al obligatiei membrilor de familie de a‑si acorda, reciproc, sprijin material si moral. Primul dintre ele isi gaseste precizarea expresa tot in dispozitiile art. 1 alin. ultim din Codul familiei, care dispun ca "Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor" si este realizat prin toate celelalte dispozitii ale Codului familiei, ce cuprind reglemen­tari in acest sens.

Ultimul principiu despre care am facut vorbire rezulta din cuprinsul dispozitiilor art. 2 C.fam., legiuitorul statuand ca "membrii familiei sunt datori sa‑si acorde unul altuia sprijin moral si material". Expresia practica a acestuia se regaseste, in special, in masurile stabi­lite privind obligatia sotilor de a contribui la cheltuielile casniciei, precum si in cele relative la bunurile comune ale acestora.