Prostitutia

Prostitutia

1. Continutul legal

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 328 C.pen., fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicand in acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii il constituite relatiile sociale privind convietuirea sociala, a caror desfasurare este conditionata de procura­rea mijloacelor de existenta prin munca, in conditii de respect pentru regulile morale si de asigurare a demnitatii persoanei. Asadar, prostitutia reprezinta o forma a para­zitismului social, in care dispretul pentru munca se imbina cu un mod de viata imoral.

b) Obiect material al infractiunii sunt bunurile pe care le dobandeste ca mijloace de existenta persoana care practica prostitutia.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, tex­tul nefacand vreo distinctie cu privire la sex. Desi in practica nu se intalneste decat prostitutia exercitata de femei, este de conceput si prostitutia prac­ticata de barbati.

In ce priveste participatia, trebuie subliniat ca nu poate fi conceput coautoratul la aceasta infractiune, intrucat actiunea ce constituie elementul material nu poate fi sa­varsita decat in propria persona.[1] Instigarea si complicitatea sunt posibile.

b) Subiect pasiv este statul (subiect pasiv principal); infractiunea nu are subiect pasiv secundar (adiacent).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material laturii obiective consta in actiunea de procurare fie a mijloacelor de existenta, in general, fie numai a principalelor mijloace de existenta, prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane. Asadar, elementul material al acestei infractiuni are o alcatuire complexa si se realizeaza prin doua actiuni strans legate intre ele, si anume, o actiune de procurare a mijloacelor de existenta, care indica scopul, finalitatea activitatii incriminate si o alta actiune, aceea de practicare de raporturi sexuale, care indica mijlocul de realizare a acestei finalitati. Elementul material se caracterizeaza deci prin doua actiuni conjugate, una scop si alta mijloc[2].

Actiunea‑scop consta fie in procurarea integrala a mijloacelor de existenta, fie nu­mai a principalelor mijloace de existenta. Prin "mijloace principale de existenta" se inte­leg cele care satisfac necesitatile esentiale ale vietii, cum sunt: locuinta, imbraca­min­tea si hrana. Pentru existenta infractiunii este suficienta oricare dintre aceste moda­li­tati alternative.

Actiunea‑mijloc consta in practicarea de raporturi sexuale. Din natura actiunii se constituie finalitatea urmarita de faptuitor; rezulta ca nu este vorba de raporturi se­xuale izolate si intamplatoare, ci de o activitate cu caracter de obisnuinta, indelet­nicire.

b) Cerinte esentiale. Pentru ca cele doua actiuni mentionate sa constituie elemen­tul material al infractiunii este necesara indeplinirea unei cerinte esentiale, si anume, aceea ca raporturile sexuale sa fie practicate nu cu aceeasi persoana, ci cu persoane diferite. Continuitatea relatiilor cu aceeasi persoana face sa existe o prezumtie de afectiune intre parteneri, de oarecare stabilitate, care apropie aceste relatii de acelea de concubinaj si care exclude ideea de simplu comert cu viata sexuala, caracteristica pentru prostitutie.

De asemenea, legea cere sa existe relatii sexuale (normale) cu diferite persoane, eventualele relatii homosexuale sau acte de perversiune comise chiar in scopul asi­gurarii mijloacelor de trai, neconstituind infractiune de prostitutie.

c) Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru regulile de convietuire sociala, urmare care se produce prin insasi savarsirea faptei.

d) Legatura de cauzalitate. Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata tre­buie sa existe o legatura de cauzalitate; aceasta apare implicit din savarsirea faptei.

Legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva a infractiunii de prostitutie o constituie vinovatia sub forma intentiei directe. Pentru existenta infractiunii este necesara indeplinirea unei cerinte esen­tiale, si anume, aceea ca practicarea raporturilor sexuale cu diferite persoane sa se fi facut cu scopul de a procura pe aceasta cale mijloace de existenta sau princi­palele mijloace de existenta. Daca prin practicarea raporturilor sexuale cu diferite per­soane nu s‑a urmarit acest scop, nu va exista infractiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa nu sunt posibile, fiind vorba de o infrac­tiune care presupune acte repetate, cu caracter de obisnuinta.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se realizeaza un numar sufi­cient de raporturi sexuale cu diferite persoane, din care sa rezulte ca faptuitorul isi procura intr‑adevar, pe aceasta cale, mijloacele de existenta sau principalele mijloa­ce de existenta.

b) Modalitati. Modalitatile normative sunt doua, dupa cum faptuitorul isi procura mijloacele de existenta practicand raporturi sexuale cu diferite persoane sau isi pro­cura in acest mod numai principalele mijloace de existenta. Fiecareia dintre aceste modalitati normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice, deter­minate de anumite imprejurari de fapt, ca de exemplu: cat timp se practica prostitutia, cum sunt atrasi partenerii, daca s‑a produs scandal public etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este inchisoarea de la 3 luni la 3 ani.