Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Raportul juridic civil



Raportul juridic civil




A. Notiunea de RAPORTUL JURIDIC CIVIL


RAPORTUL JURIDIC CIVIL este o relatie sociala, patrimoniala ori nepatrimoniala, reglementata de norma de drept civil.


Caracterele RAPORTUL JURIDIC CIVIL


a. RAPORTUL JURIDIC CIVIL are caracter social (este o relatie sociala care intervine intre oameni, fie in ipostaza de persoane fizice, fie in cea de persoane juridice).

b. RAPORTUL JURIDIC CIVIL are caracter volitional (acesta consta intr-o relatie sociala pentru ca acest lucru s-a voit de catre legiuitor, atunci cand a fost adoptata norma juridica civila; caracterul fundamental al normei juridice se transmite si relatiei sociale care este reglementata de norma juridica).

c. RAPORTUL JURIDIC CIVIL se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor.





structura RAPORTUL JURIDIC CIVIL; (si Subiectele)


RAPORTUL JURIDIC CIVIL este alcatuit din 3 elemente constitutive:


a. Partile sau subiectele RAPORTUL JURIDIC CIVIL sunt p.f. sau p.j. care sunt titularele drepturilor si obligatiilor civile.

b. Continutul RAPORTUL JURIDIC CIVIL este dat de totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor civile pe care le au partile.

c Obiectul RAPORTUL JURIDIC CIVIL consta in actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite partile ori de care acestea sunt tinute sa le respecte; cu alte cuvinte: obiectul RAPORTUL JURIDIC CIVIL consta in conduita pe care o pot avea sau trebuie s-o aiba partile.


Aceste 3 elemente trebuiesc intrunite cumulativ pentru a fi in prezenta unui RAPORTUL JURIDIC CIVIL.


Subiectele RAPORTUL JURIDIC CIVIL


Prin subiect de drept civil se intelege acea specie de subiecte de drept care cuprinde

persoana fizica si persoana juridica, in calitate de titulari de drepturi subiective si de

obligatii civile.

Persoana fizica este subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi

si obligatii civile.

Persoana juridica inseamna un colectiv de oameni care trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii:

sa aibe o organizare de sine statatoare, proprie, in temeiul careia colectivul de oameni sa dobandeasca o structura interna unitara, care sa-i permita sa actioneze prin organul sau de conducere;

sa aiba un patrimoniu propriu (distinct de patrimoniul persoanelor fizice ale colectivului respectiv, precum si de orice alt patrimoniu) care sa-i permita sa-si desfasoare activitatea in calitate de persoana juridica;

sa aibe un scop determinat, in vederea realizarii obiectivului pentru care a fost constituita si functioneaza ca persoana juridica.


Din cele de mai sus rezulta ca exista 2 mari categorii de subiecte de drept civil:


p.f., care sunt subiecte individuale de drept civil;

p.j., care sunt subiecte colective de drept civil.


Fiecare dintre acestea comporta unele subdiviziuni, dupa cum urmeaza:


*Astfel, in cat. p.f. deosebim:


minorii sub 14, care sunt p.f. lipsite de capacitate de exercitiu;

minorii intre 14-18 ani, care au capacitate de exercitiu restransa;

majorii, care au cap. de ex. deplina.


*Dupa criteriul cetateniei, p.f. sunt:


pf cu cetatenie romana;

pf cu cetatenie straina;

apatrizii si pf cu dubla cetatenie.


**PJ pot fi:


- particulare (private);

- cooperatiste si obstesti;

- mixte;

- de stat.


**Dupa criteriul nationalitatii, putem deosebi:


- PJ de nationalitate romana;

- PJ de alta nationalitate (straina).



pluralitatea subiectelor RAPORTUL JURIDIC CIVIL


Cazurile majoritare din circuitul civil sunt cele in care RAPORTUL JURIDIC CIVIL este simplu: se stabileste intre o persoana (s.a.) si o alta persoana (s.p.).

Exista insa si cazuri in care RAPORTUL JURIDIC CIVIL este stabilit intre mai multe persoane, fie ca s.a., fie ca s.p.


Pe categorii de raporturi de drept civil, pluralitatea de subiecte se infatiseaza astfel:


- in raporturile reale, avand in continut dreptul de proprietate, subiectul pasiv - nedeterminat - e constituit, intotdeauna, din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, in afara de titularul dreptului de proprietate; subiectul activ poate fi insa poate fi o persoana (in cazul proprietatii exclusive), ori poate fi alcatuit din mai multe persoane, determinate (in cazul proprietatii comune); deci, pluralitatea activa exista, in cazul raporturilor reale pe care le avem in vedere, sub forma mai multor titulari ai dreptului de proprietate asupra unui bun ori asupra unei mase de bunuri; proprietatea comuna exista, de lege lata, intr-una din urmatoarele 3 forme:


+ coproprietatea: mai multe persoane detin in proprietate un bun ori cateva bunuri determinate, fiecare avand calitatea de coproprietar; fiecare isi cunoaste cota ideala de drept (1/2, , etc.), dar nu are o parte determinata din bunul privit in materialitatea lui, astfel ca dreptul sau se intalneste cu al celorlalti in orice particica a bunului;


+ indiviziunea: mai multe persoane detin in proprietate o masa de bunuri, fiecare avand calitatea de coindivizar; fiecare isi cunoaste cota ideala de drept, dar nu are un anumit bun ori anumite bunuri pe care sa le detina in exclusivitate; e cazul de ex. al mostenitorilor, care succed defunctului, dobandind masa succesorala;


+ devalmasia: sotii detin bunurile comune, dobandite in timpul casatoriei, cu acest titlu juridic; '"partea'"fiecaruia e determinata, prin lege, generic, prin folosirea criteriului "gradul de contributie" la dobandirea bunurilor comune.



Aceasta pluralitate activa, in cele 3 forme, inceteaza prin impartire ori partaj.


- in rap. nepatrimoniale, decurgand din creatia intelectuala, pluralitatea activa se infatiseaza drept coautorat; "opera comuna" a fost creata de m.m. persoane, cu contributia fiecareia determinata (opera comuna divizibila) ori nedeterminata (opera comuna indivizibila);


- in raporturile obligationale (de creanta) pluralitatea poate fi:


activa, cand exista m.m. creditori;

pasiva, cand exista m. m. debitori;

mixta, cand exista m.m. creditori si m.m. debitori.



regula si exceptiile in caz de pluralitate, in domeniul raporturilor obligationale:


Regula o reprezinta divizibilitatea, care insa nu trebuie prevazuta expres, ea subintelegandu-se. In principiu, obligatiile civile sunt conjuncte, ceea ce inseamna ca:


in caz de pluralitate activa, fiecare creditor nu poate pretinde de la debitor decat partea sa;

in caz de pluralitate pasiva, fiecare codebitor nu este tinut decat pentru partea sa din datoria comuna.


Exceptiile de la divizibilitate sunt solidaritatea si indivizibilitatea.


Solidaritatea poate fi activa (m.m. creditori), cat si pasiva (m.m. debitori). In caz de solidaritate activa, oricare dintre creditori este in drept sa pretinda intreaga datorie de la debitor; intr-o asemenea situatie, debitorul platitor se libereaza fata de toti creditorii solidari. In caz de solidaritate pasiva, oricare dintre debitori poate fi obligat la plata intregii datorii; daca unul dintre debitori plateste, creanta se stinge fata de creditor, incetand si solidaritatea, oferind posibilitatea unei actiuni in regres contra celorlalti codebitori.


Si in caz de indivizibilitate, oricare dintre codebitori este tinut sa raspunda pentru intreaga datorie.



schimbarea subiectelor RAPORTUL JURIDIC CIVIL


Analizand aceste probleme se cuvine a fi facuta distinctia intre raporturile patrimoniale si cele nepatrimoniale.


In cazul raporturilor obligationale poate interveni o schimbare atat a subiectului activ (creditorul), cat si a subiectului pasiv (debitorul).

Subiectul activ poate fi schimbat prin: cesiunea de creanta, subrogatia personala, novatia prin schimbare de creditor.

Subiectul pasiv poate fi schimbat prin: stipulatia pentru altul, novatia prin schimbare de debitor, delegatia (perfecta si imperfecta) si poprire.



Capacitatea civila


Capacitatea civila e expresia care desemneaza capacitatea in dr. civil.

In structura capacitatii civile intra 2 elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Aceste 2 elemente trebuie prezentate distinct pt. P.F. (a) si P.J. (b).


a. Capacitatea de folosinta a p.f. reprezinta aptitudinea generala si distincta a omului de a avea drepturi si obligatii civile. Cap. de fol. incepe la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia. Copilul are drepturi recunoscute de la conceptiune, insa pot produce efecte numai daca se naste viu ("infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis ejus agitur").


Capacitatea de exercitiu a p.f. reprezinta aptitudinea omului de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile. Capacitatea de exercitiu incepe de la data cand persoana devine majora, respectiv 18 ani. Minorul avand o varsta intre 14-18 ani are capacitate de exercitiu restransa (poate incheia acte juridice numai cu incuviintarea parintilor sau a tutorelui). Minorii sub 14 ani nu au capacitate de exercitiu.


b. Capacitatea civila a p.j. este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile. Aceasta capacitate, potrivit Decr. 31/1954, se dobandeste de la data inregistrarii. Pj nu poate avea, potrivit aceluiasi act normativ, decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut; actele juridice facute de organele pj trebuie sa fie in limitele puterilor ce le-au fost conferite si ii apartin acesteia.




B. Continutul RAPORTUL JURIDIC CIVIL



Prin notiunea de continut al Raportul juridic civil intelegem totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor

civile pe care le au partile lui. Drepturile subiective formeaza latura activa a continutului

Raportul juridic civil, iar obligatiile civile alcatuiesc latura pasiva a lui. Deci, oricarui drept subiectiv civil ii

corespunde o anumita obligatie civila.


Dreptul subiectiv civil (dsc) este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului

activ (pf ori pj) in virtutea careia aceasta poate, in limitele dreptului si a moralei, sa aiba o

anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare (sa dea, sa faca ori sa nu faca

ceva) de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei coercitive a statului in caz de nevoie.


Din elementele definitorii ale dsc se desprind urmatoarele:


dsc este o posibilitate recunoscuta de legea civila subiectului activ (pf ori pj);

in temeiul acestei posibilitati, subiectul activ:


+ poate avea el insusi o anumita conduita, cum este cazul dreptului absolut (real ori nepatrimonial);

+ poate pretinde o conduita corespunzatoare subiectului pasiv (sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, dupa caz, cum este cazul dreptului de creanta, care este un drept relativ);

+ poate apela la concursul fortei de constrangere a statului atunci cand dreptul sau este incalcat ori nesocotit, nerespectat.



Clasificarea drepturilor subiective civile:


- in functie de opozabilitatea lor, dsc sunt: absolute si

- in functie de natura continutului lor, dsc sunt: patrimoniale si nepatrimoniale;

- dupa corelatia dintre ele, dsc se impart in: principale si accesorii;

- in functie de gradul de certitudine oferit titularilor, dsc sunt:

+pure si simple;

+drepturi afectate de modalitati.


Dsc absolut e acel drept in virtutea caruia titularul sau poate avea o conduita anume fara a face apel la interventia cuiva pentru a si-l realiza. De exemplu, sunt absolute drepturile personale nepatrimoniale si drepturile reale.

Caracteristicile dreptului absolut sunt urmatoarele:


este cunoscut numai titularul sau;

ii corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere;

este opozabil erga omnes, tuturor revenindu-le obligatia de a nu-l incalca.


Dsc relativ este acel drept in virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara de care dreptul nu se poate realiza. De pilda, sunt tipic relative drepturile de creanta.

Caracteristicile dreptului relativ sunt:


are titularul sau cunoscut, dar este cunoscut si subiectul pasiv;

ii corespunde o obligatie ce are ca obiect a da, a face ori a nu face, pe care o are cu subiect pasiv determinat.



Dsc patrimoniale si nepatrimoniale


Este patrimonial dreptul subiectiv al carui continut poate fi exprimat in bani, pecuniar. De exemplu sunt patrimoniale dreptul real si dreptul de creanta.

Este nepatrimonial acel drept subiectiv al carui continut nu poate fi exprimat in bani.


In cazul dreptului real (jus in re) titularul sau isi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva.

In situatia dreptului de creanta, subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, sa dea (aut dare), sa faca (aut facere) sau sa nu faca (aut non facere) ceva.


Asemanarile dintre dreptul real si dreptul de creanta sunt:


ambele sunt patrimoniale;

ambele au cunoscutii lor, ca subiecte active.


Deosebirile dintre drepturile reale si drepturile de creanta sunt:


sub aspectul subiectului pasiv, in cazul dreptului real nu este cunoscut subiectul pasiv, fiind nedeterminat, iar in cazul dreptului de creanta este cunoscut titularul obligatiei corelative, care este debitorul.

sub aspectul continutului obligatiei corelative, daca dreptului real ii corespunde o obligatie generala si negativa, de non facere, adica de abtinere a tuturor de a aduce atingere dreptului real, dreptului de creanta ii corespunde o obligatie al carei obiect poate consta, dupa caz, de a da, a face sau a nu face (dar "a nu face" ceva inseamna, de aceasta data, obligatia debitorului de a se abtine de la ceva ce ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat la abstentiune;

ca numar: pe cand drepturile reale sunt limitate, drepturile de creanta sunt nelimitatew;

numai dreptul real este insotit de prerogativa urmaririi si de cea a preferintei, iar nu si dreptul de creanta.



Categorii de drepturi personale nepatrimoniale


a drepturi care privesc existenta si integritatea fizica si morala a persoanei:

- dreptul la viata, dreptul la sanatate, dreptul la onoare, cinste ori reputatie, dreptul la demnitatea umana.


b drepturi care privesc identificarea persoanei:

- pentru pf: dreptul la nume, dreptul la pseudonim, dreptul la domiciliu si resedinta, dreptul la o stare civila;

- pentru pj: dreptul la denumire, dreptul la sediu, etc.


c drepturi decurgand din creatia intelectuala adica drepturile (numai) nepatrimoniale ce izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica si din inventie. Un asemenea drept este acela de a fi recunoscut ca autor al operei ori inventiei ("dreptul la paternitatea operei sau inventiei").


Drepturi principale si accesorii:


Este principal acel drept subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa

nedepinzand de vreun alt drept.

Este accesoriu acel drept subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil cu rol de drept principal.

Soarta dreptului accesoriu este determinata de cea a dreptului principal (accesorium sequitur principale

Drepturile nepatrimoniale, in principal, sunt drepturi principale. Aceasta inseamna ca impartirea in drepturi principale-accesorii se aplica si drepturilor patrimoniale.


Principalul domeniu de aplicatie a clasificarii in drepturi principale si accesorii este cel al drepturilor reale, distingandu-se drepturile reale principale si d.r. accesorii .


# Dr. reale principale sunt:


a) dreptul de proprietate, in toate formele sale, adica:


dreptul de prop. privata ori particulara, apartinand persoanelor fizice;

dreptul de prop. apartinand PJ de stat, cum sunt regiile autonome ori SC/SRL cu actionar/asociat unic Statul (L 15/90);

dreptul de prop. al PJ coperatiste sau obstesti (Decr. Lege 66/1990 privind org & funct cooperatiei mestesugaresti; L 109/1996 privind cooperatia de consum si de credit, etc);

dreptul de prop. al PJ mixte;

dreptul de prop. de stat, publica si privata.


b) drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata:

dreptul de uz, dreptul de uzufruct, dreptul de habitatie, dreptul de superficie, dr. de servitute.


c) dreptul de folosinta al institutiilor de stat, persoane juridice, ca drept real corespunzator dreptului de proprietate al statului (fostul "drept de administrare directa").


d) dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte proprietate personala pe terenuri atribuite de stat (obiect: terenul de sub locuinta si cel aferent constructiei; prin efectul L 18/91, acest teren s-a transformat in drept de proprietate, dar la cerere);


e) dreptul de folosinta al persoanelor juridice cooperatiste, obstesti, asupra unor bunuri proprietate de stat;


f) dreptul de folosinta conferit de PJ coop, obst, partic ori mixte PJ anexe;


g) dreptul de preemtiune, reglementat de art. 69 din L 18/91, si dreptul de preferinta , reglementat de L 64/91 si L 129/92;


h) dreptul de concesiune reglementat de Constitutie (art 135), L 15/90, HGR 1228/90, L 50/91, etc;


# # drepturile reale accesorii sunt:

dreptul de ipoteca (care e drept de garantie imobiliara);

dreptul de gaj (amanetul, care e d. de gar. mobiliara);

privilegiile;

dreptul de retentie.

Toate drepturile reale accesorii presupun ca drept principal un drept de creanta.


Drepturi s.c. pure si simple si drepturi afectate de modalitati


Este pur si simplu acel drept subiectiv civil care confera maxima certitudine titularului sau, intrucat nici existenta si nici exercitarea lui nu depind de vreo imprejurare viitoare, si care poate fi exercitat de indata dupa nasterea lui neconditionat (ex: dreptul de prop dobandit de catre donator, printr-un 'dar manual').

Este afectat de modalitati acel drept subiectiv civil a carui existenta ori exercitare depinde de o imprejurare viitoare, certa ori incerta (modalitati: termenul, conditia, sarcina).


Princ. exercitarii dsc


In dreptul civil, principiul este acela ca exercitarea unui drept subiectiv civil nu este obligatorie, fiind lasata la latitudinea titularului.

Aceste principii sunt:

- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat numai potrivit cu scopul lui economic si social.

- dsc trebuie exercitat cu respectarea legii si moralei.

- dsc trebuie exercitat cu buna credinta.

- dsc trebuie exercitat in limitele sale (ex: imprumutatorul nu poate cere de la imprumutat decat ceea ce datoreaza).

Dar: "qui suo jure utitur, nomini laedit" (i.e. cine-si exercita dreptul sau, nu vatama pe altcineva).


Abuzul de drept


In dreptul civil, prin abuz de drept intelegem exercitarea unui dsc cu incalcarea principiilor exercitarii sale (i.e. a. nesocotirea scopului economic si social; b. nesocotirea legii si moralei; c. cu rea-credinta; d. cu depasirea limitelor sale, ceea ce echivaleaza cu exercitarea abuziva a dsc).

Reprimarea/sanctionarea abuzului de drept in domeniul dr civil se realizeaza fie pe cale pasiva, in sensul ca organul de jurisdictie refuza ocrotirea unui drept exercitat abuziv, fie pe calea ofensiva a unei actiuni in raspundere civila, formulata de persoana vatamata printr-o fapta ce contine exercitiul abuziv al dreptului.


Obligatia civila


O.civ. e indatorirea sub. pasiv al RAPORTUL JURIDIC CIVIL de a avea o anumita conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face si care, la nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului

Elemente ale O. civ. : - o.c. inseamna o indat. a sp de a avea o conduita coresp dsc

indat. poate consta in a da, a face, a nu face ceva;

in caz de neconformare, indat. poate fi impusa prin for.coerc. a statului.


Clasificarea obligatiilor civile


a] in fct de obiectul lor (obligatia de a da, de a face , de a nu face ceva): o. poz. si o. neg.

b] dupa opozabilitatea lor: o. civ. obisnuite, opozabile tertilor si reale.

c] in fct de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile: o. civ. perfecta si o. civ. imperfecta (naturala).


Marea majoritate a o. civ. e formata din obligatiile perfecte.

E perfecta acea obligatie civila a carei executare este asigurata, in caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune in justitie (titlu executoriu, executare silita).

E imperfecta (naturala) acea obligatie civila a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, dar odata executata de bunavoie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei.

Art. 1092 cc : "orice plata presupune o datorie; ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii".

sanctiunea juridica a obligatiei naturale nu o constituie calea ofensiva a

actiunii, ci aceea pasiva a exceptiunii.


A. Obiectul RAPORTUL JURIDIC CIVIL


Prin ob. al RAPORTUL JURIDIC CIVIL civil intelegem actiunea/inactiunea la care e indrituit s.a. si cea de care e tinut s.p.; deci: ob. RAPORTUL JURIDIC CIVIL e format din conduita subiectelor acestui raport, indiferent daca RAPORTUL JURIDIC CIVIL cuprinde in continutul sau drepturi reale sau de creanta.


Ob. RAPORTUL JURIDIC CIVIL nu se poate identifica cu continutul acestuia, adica cu drepturile si obligatiile subiectelor, care nu sunt altceva decat posibilitati juridice ale unor actiuni ori indatoririle juridice corespunzatoare, pe cand obiect al RAPORTUL JURIDIC CIVIL sunt insesi actiunile ori inactiunile pe care le poate pretinde subiectul activ si la care este obligat subiectul pasiv.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright