Retinerea sau distrugerea de inscrisuri

Retinerea sau distrugerea de inscrisuri

1. Continutul legal

Legiuitorul a incriminat, in dispozitiile art. 272 C.pen.: "retinerea sau distru­gerea unui inscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie, ori impiedicarea in orice mod ca un inscris desti­nat unuia dintre organele sus‑aratate sa ajunga la acestea, cand astfel de inscrisuri sunt necesare solutionarii unei cauze". Infractiunea poarta denumirea "retinerea sau distrugerea de inscrisuri" si a fost inclusa in categoria infractiunilor care impiedica infaptuirea justitiei. In art. 242 C.pen. este incriminata infractiunea de ,,sustragere sau distrugere de inscrisuri", constand in sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt inscris care se afla in pastrarea ori in detinerea unui organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 C.pen. Se observa ca intre cele doua infractiuni exista asemanari in ceea ce priveste elementul material. In ceea ce priveste distrugerea, aceasta modalitate se gaseste la ambele infractiuni. Ceea ce difera este ca la o infractiune se gaseste ,,retinerea"
(art. 272 C.pen.), iar la cealalta sustragerea (art. 242 C.pen.). Consideram ca intre aceste doua modalitati exista o mare asemanare, ambele implicand in mod oblige­toriu actiunea de apropriere a unui inscris. Sustragerea presupune actiunea de luare urmata sau nu de tinerea in posesie a unui inscris, pe cand retinerea presupune actiunea de luare urmata de tinerea in posesie. In modalitatea savarsirii infractiunii prin distrugere, daca inscrisul nu este din acelea la care se refera cele doua articole - art. 272 si art. 242 C.pen. - fapta va fi distrugere conform art. 217 alin. (1) C.pen. In modalitatea retinerii sau sustragerii, daca inscrisul nu indeplineste conditiile aratate anterior, se va retine infractiunea de furt, art. 208 alin. (2) C.pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei care implica respec­tarea stricta a masurilor privind pastrarea si circulatia inscrisurilor necesare solutio­narii cauzelor.

b) Obiectul material. Obiectul material al infractiunii de retinere sau distrugere de inscrisuri este reprezentat de un inscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie ori adresat unuia dintre aceste organe. Constituie obiect material al infractiunii numai inscrisul necesar solutionarii unei cauze, nu si orice alt inscris folosit de organul judiciar in activitatea pe care o desfasoara. Este necesar solutionarii unei cauze inscrisul care poate ajuta organul judiciar la luarea unor masuri sau darea unor hotarari ori pronuntarea unor solutii pe parcursul desfasurarii activitatii procesuale.

Aprecierea daca inscrisul este sau nu necesar solutionarii cauzei o face numai organul judiciar. Nu este necesar ca inscrisul sa fie folosit efectiv la solutionarea cauzei. Daca organul judiciar a apreciat ca inscrisul este necesar solutionarii cauzei in momentul cand acesta a fost retinut, distrus sau impiedicat sa ajunga la destinatie, fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 272 C.pen., chiar daca, ulterior, se constata ca inscrisul nu era necesar solutionarii cauzei. Daca inscrisul stabileste un drept al statului roman in raport cu o putere straina si sunt indeplinite si celelalte conditii cerute de lege pentru existenta infractiunii de compromitere a unor interese de stat (art. 169 C.pen.), se va retine aceasta infractiune. Din interpretarea textului de lege, rezulta ca atunci cand inscrisul este destinat unui organ judiciar, acesta poate fi orice inscris, singura conditie fiind aceea ca inscrisul sa fie necesar solutionarii unei cauze.

In practica judiciara[1] s‑a pus problema incadrarii juridice a faptei de a distruge propria declaratie data de un inculpat, dar scrisa de procuror, inainte de a fi semnata de inculpat, atunci cand acesta este ascultat cu prilejul arestarii. In speta, inculpatul caruia i s‑a prezentat de catre procuror declaratia pe care a dat‑o, spre a o semna, a mototolit‑o si a rupt‑o, aruncand‑o, sustinand ca nu corespunde realitatii.

Instanta a considerat ca fapta inculpatului nu intruneste cerintele esentiale ale infractiunii prevazute de art. 242 C.pen. (autorul nu a avut intentia de a distruge un inscris in sensul art. 242 C.pen.) si nici ale infractiunii prevazute in art. 272 C.pen., deoarece in speta nu este vorba despre un inscris emis de un organ judiciar.

Consideram ca in cauza existau toate motivele pentru a se retine infractiunea prevazuta in art. 272 C.pen., aspect sustinut si in literatura de specialitate[2].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. Infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri poate fi savarsita de orice persoana, legea necerand subiectului activ vreo calitate speciala. Daca faptuitorul are calitatea de functionar si savarseste fapta in exercitarea atributiilor sale de serviciu, alaturi de infractiunea de retinere sau dis­tru­gere de inscrisuri, exista si infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Infractiunea poate fi savarsita si sub forma participatiei, atat sub forma coauto­ratului, cat si in forma instigarii sau a complicitatii.

b) Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar poate fi o per­soana fizica sau juridica ale caror drepturi si inte­rese sunt periclitate prin distrugerea ori retinerea unor inscrisuri.

3. Continutul constitutiv

A.       Latura obiectiva. a) Elementul material. Elementul material al infractiunii consta in retinerea sau distrugerea unui inscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie ori in impiedicarea ca un inscris destinat unuia dintre organele mai sus aratate sa ajunga la acesta, cand inscri­sul este necesar solutionarii unei cauze.

Nu intereseaza modul si nici mijloacele de savarsire a infractiunii (rupere, ardere, stergere etc.). Daca faptuitorul altereaza continutul inscrisului, fapta constituie infrac­tiunea de fals material in inscrisuri oficiale (art. 288 C.pen.), iar daca, dupa distru­gerea inscrisului, inlocuieste inscrisul distrus cu un inscris pe care l‑a falsificat, infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri intra in concurs cu infractiunea de fals material in inscrisuri oficiale si cu cea de uz de fals.

Actiunea de retinere sau distrugere trebuie sa se refere la un inscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie. Un inscris este emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie atunci cand acel inscris emana de la un astfel de organ si este in legatura cu activitatea procesuala desfasurata de acesta (o citatie, o ordonanta emisa de procuror, o incheiere a instantei de judecata etc.). Daca este vorba despre un dosar, registru, document sau orice alt inscris care se afla in pastrarea ori in detinerea unui organ sau a unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 C.pen., fapta se va incadra in art. 242 C.pen.

Impiedicarea unui inscris destinat unui organ de urmarire penala, unei instante judecatoresti sau unui alt organ de jurisdictie sa ajunga la acesta consta in orice acte care fac ca inscrisul sa nu ajunga la acel organ. Aceste acte pot fi comisive sau omisive. Ele pot fi savarsite in orice mod si prin orice mijloace. Este necesar ca inscrisul sa fie destinat unuia dintre organele indicate in textul legii, fiind indiferent daca emana de la un alt organ de stat sau de la o persoana particulara.

Oricare dintre actiunile incriminate trebuie sa se refere la un inscris necesar solutio­narii unei cauze.

b) Urmarea imediata se prezinta, in principal, sub forma unei stari de pericol pentru buna infaptuire a justitiei care rezulta, implicit, din sa­varsirea actiunilor incriminate, deoarece legea nu cere sa se produca un re­zultat determinat.

c) Infractiunea pe care o analizam este una de rezultat. In primul rand, trebuie sa se demonstreze ca o anumite persoana a retinut sau distrus un inscris la care se refera aceasta infractiune, dupa care, urmarea periculoasa privind infaptuirea justitiei (starea de pericol) rezulta in mod implicit. Pentru a imputa unei persoane savarsirea acestei infractiuni trebuie sa se demonstreze ca in realitate fapta acelei persoane a dus la retinerea sau distrugerea unui asemenea inscris.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de retinere sau distrugere de inscrisuri se savar­seste cu intentie. Faptuitorul isi da seama ca vrea sa retina sau sa distruga un inscris emis de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie ori sa mai impiedice ca un inscris destinat unuia dintre organele mai sus aratate sa ajunga la acesta, prevazand, in acelasi timp, ca prin aceasta actiune creeaza o stare de pericol pentru infaptuirea justitiei. Intentia faptuitorului este directa sau indirecta, dupa cum acesta doreste sau accepta survenirea urmarii periculoase a faptei sale. Latura subiectiva a infractiunii nu include vreun motiv sau scop.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele de pregatire si tentativa, desi posibile, nu se pe­depsesc. Infrac­tiu­nea se consuma odata cu savarsirea actiunilor ce for­meaza elementul material al laturii obiective. In cazuri mai rare, infrac­tiunea poate imbraca si forma continua.

B. Modalitati. Infractiunea este prevazuta in art. 272 sub doua mo­dalitati norma­tive. Modalitatea tipica are in vedere retinerea ori distrugerea unor inscrisuri emise de autoritatile judiciare, iar modalitatea asimilata se refera la situatia cand se impiedica ajungerea oricarui inscris necesar solutionarii unei cauze la destinatar, adica la au­toritatea competenta caruia inscrisul ii este necesar.

C. Sanctiuni. Pentru ambele modalitati ale infractiunii, pedeapsa prevazuta este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Bibliografie selectiva

S. Corlateanu, Evadarea - infractiune continua?, Dreptul nr. 4/2007, p. 86; I. Dumitru, Denuntul si plangerea, elemente constitutive ale infractiunii de denuntare calomnioasa, Dreptul nr. 5/2000, p. 93; C. Niculeanu, Conditiile pentru aplicarea prevederilor art. 260 alin. (3) Cod penal, Dreptul nr. 5/1999, p. 109; A.V. Popa, Nerespectarea hotararilor judecatoresti. Conditii de retinere a acestei infractiuni. Impiedicarea executarii unei sentinte de trecere stabilita prin hotarare judecatoreasca, Dreptul nr. 7/2001, p. 203;
G. Potrivitu, D. Soare, Articolul 262, cazuri de impunitate, Dreptul nr. 9/2005, p. 153;
O. Predescu, Despre infractiunea de tortura, Dreptul nr. 4/1999, p. 85; I. Retca, Din nou despre incadrarea juridica a faptei invinuitului sau inculpatului de a distruge declaratia data si consemnata de organul judiciar, Dreptul nr. 11/2001, p. 113; C.R. Romitan, Aspecte de drept comparat privind infractiunile de arestare nelegala si cercetare abuziva, Dreptul nr. 6/2004, p. 181; C.R. Romitan, Caracterizarea juridico-penala a infractiunii de arestare nelegala si cercetare abuziva, Dreptul nr. 4/2004, p. 164; C. Sima, Actele premer­gatoare si infractiunea de marturie mincinoasa, R.D.P. nr. 1/2002, p. 116; C. Sima, Functio­narul bancar ca subiect al infractiunii prevazute de art. 263 Cod penal, Dreptul
nr. 8/2001, p. 160; E. Stoica, Latura subiectiva a infractiunii de denuntare calomnioasa prevazuta de art. 259 Cod penal, Pro Lege nr. 4/2000, p. 269; T. Teodorescu, Incadrarea juridica a faptei inculpatului de a-si rupe propria declaratie data in faza urmaririi penale, Dreptul nr. 6/2000, p. 110; A. Truichici, Nerespectarea hotararilor judecatoresti, R.D.P. nr. 1/2008, p. 90.