TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTA

Sectiunea I

ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

Tribunalul de prima instanta este compus din cincisprezece judecatori. El functioneaza in Camere alcatuite din trei sau cinci judecatori. Initial, Curte de Justitie a propus ca Tribunalul sa fie constituit numai din sapte judecatori, functionand in doua Camere, justificand ca nu ar fi necesar sa judece in plen, deoarece Tribunalul de prima instanta nu asigura uniformitatea deciziilor judecatoresti, nici concilierea divergentelor intre Camerele sale si nici dezvoltarea unui sistem de drept comunitar, aceste atributii revenind Curtii de Justitie. Dar, potrivit regulilor de procedura, in unele cazuri Tribunalul de prima instanta se poate intruni in plen, si anume, atunci cand dificultatea chestiunilor de drept sau importanta litigiului ori anumite circumstante speciale o justifica, o cauza poate fi trimisa Tribunalului de prima instanta sau unei Camere formata dintr-un numar diferit de judecatori.1 De asemenea, Camera sesizata cu o cauza poate sa propuna Tribunalului in sedinta plenara, din oficiu sau la cererea uneia din parti, in orice moment al procedurii, trimiterea cauzei in fata acestuia sau a unei Camere compusa dintr-un numar diferit de judecatori.2

Membrii Tribunalului sunt numiti, ca si membrii Curtii de Justitie, de comun acord, de catre guvernele statelor membre. Pentru a putea fi alesi judecatori la aceasta instanta, conditiile ce trebuiesc a fi indeplinite sunt mai putin restrictive fata de cele ce se impun a fi indeplinite de catre judecatorii alesi la Curtea de Justitie. Conditia comuna ce trebuie indeplinita pentru cele doua instante se refera la independenta persoanelor. In ceea ce priveste competenta si calificarile cerute, este necesar numai ca persoana in cauza sa aiba aptitudinile pretinse pentru numirea intr-o functie juridica obisnuita. Durata mandatului membrilor este de 6 ani, cu posibilitatea reinnoirii la fiecare 3 ani. Membrii Tribunalului desemneaza la randul lor un presedinte pentru un mandat de 3 ani, ce poate fi de asemenea reinnoit.

Independenta functionala a Tribunalului este asigurata prin existenta unei grefe distincte la conducerea caruia este numit un grefier, Tribunalul stabilindu-i atributiile, la propunerea presedintelui.1 De asemenea, tot presedintele stabileste modul in care functionarii si alti atasati Curtii isi indeplinesc atributiile pentru a se asigura functionarea Curtii. In virtutea independentei functionale, anumiti agenti insarcinati cu asistarea directa a presedintelui, sunt condusi de catre grefierul Tribunalului sub autoritatea presedintelui.2

Dupa cum se poate observa modalitatile de numire ale judecatorilor si presedintelui, durata mandatului, regulile privind alte categorii de personal ale Tribunalului, precum si organizarea instantei nu difera de cele existente in cadrul Curtii de Justitie. Diferentierile fata de Curte privesc statutul avocatului general al Tribunalului de prima instanta, a carui numire este obligatorie, daca se judeca in plen, iar daca se judeca in camere, avocatul general asista numai daca se considera ca dificultatea cauzei sau complexitatea ei face necesar acest lucru. Decizia, in acest sens, este luata de plenul Curtii la cererea camerei. In toate aceste situatii in care, persoana, ce in mod obisnuit are calitatea de judecator si actioneaza ca avocat general, nu mai poate participa la judecarea cauzei respective, dar, nu poate fi impiedicata sa participe la solutionarea altor cauze.1

In cazul Curtii de Justitie persoana ce indeplineste functia de avocat general actioneaza in aceasta calitate pe durata intregului mandat, fara sa poata indeplini si functia de judecator.

SECTIUNEA a II-a

COMPETENTA

Prin Decizia nr. 88/591 din 24 oct. 1988 s-au acordat competente determinate Tribunalului de prima instanta. In dispozitia preliminara a Deciziei se precizeaza competenta materiala a Tribunalului ca fiind o competenta de atributie -"Tribunalul de prima instanta este chemat sa exercite importante atributii jurisdictionale". De asemenea, enumara si cazurile de competenta ale Tribunalului: anumite categorii de actiuni care implica examinarea unor fapte complexe, cum ar fi actiunile formulate de functionarii institutiilor, precum si, in masura in care este in cauza Tratatul C. E. C. A., actiunile formulate de intreprinderi si asociatii in legatura cu prelevarile, productia, preturile, acordurile si concentrarile, iar cu privire la Tratatul C.E.E., actiunile in materie de concurenta formulate de persoane fizice si juridice.

Conform art. 3 din Decizia nr. 88/591, Tribunalul de prima instanta exercita competentele conferite Curtii de Justitie prin tratatele institutive ale Comunitatii si prin actele adoptate in aplicarea lor, sub rezerva dispozitiilor contrare cuprinse intr‑un act care instituie o entitate de drept comunitar:

litigiile intre Comunitati si functionarii sai, avute in vedere la art. 179 din Tratatul C.E. si la art. 152 din Tratatul C.E.E.A.;

actiunile introduse contra Comisiei, potrivit art. 33 alin. 2 si art. 35 din Tratatul C.E.C.A., de catre intreprinderi si asociatii de intreprinderi avute in vedere la art. 47 din Tratatul C.E.C.A. si care privesc acte individuale relative la aplicarea art. 50 si art. 57-66 din Tratatul C.E.C.A. (impozite si taxe, productia, preturile, acordurile si concentrarile)

actiunile introduse contra unei institutii comunitare de catre o persoana fizica sau juridica, potrivit art. 173 alin. 2 din Tratatul C.E.E., printr-o decizie adresata acestor persoane ori o decizie, care, desi adresata altei persoane, o priveste direct si individual, si potrivit art. 175 alin. 3 din Tratatul C.E.E., in sensul ca o institutie a Comunitatii nu a adresat acelei persoane un act, altul decat o recomandare sau un aviz, in legatura cu aplicarea regulilor de concurenta aplicabile intreprinderilor.

In materia actiunilor privind ajutoarele de stat numai Curtea de Justitie a fost considerata competenta, dar ele ar putea fi transferate in competenta Tribunalului,  deoarece actiunile urmaresc pronuntarea unei hotarari contra unei decizii a Comisiei privind un anumit comportament din partea unui stat membru si frecvent, cazurile respective dau nastere unor actiuni paralele din partea statelor membre si a intreprinderilor in cauza.1

Prin Decizia nr. 93/350 din 8 iunie 1993 a Consiliului a fost modificata Decizia nr. 88/591 din 24 octombrie 1988, inlocuindu-se si abrogandu-se unele texte. Noile categorii de actiuni, care initial, au fost de competenta Curtii de Justitie si care au fost transferate Tribunalului de prima instanta prin Decizia nr. 93/350 din 8 iunie 1993 sunt cele prevazute de: art. 40 alin. 1 si 2 din Tratatul C.E.C.A. - actiunea in raspundere necontractuala; art. 42 din Tratatul C.E.C.A. - clauza de arbitraj; art. 178 din Tratatul C.E. si art. 151 din Tratatul C.E.E.A.- actiunea in raspundere necontractuala; art. 181 din Tratatul C.E. si art. 153 din Tratatul C.E.E.A.- clauza de arbitraj, precum si de art. 164 alin. 4 din Tratatul C.E.E.A.- controlul de legalitate al actelor comunitare exercitat de persoane si art. 148 alin. 3 din Tratatul C.E.E.A.- actiunea privind omisiunea de a adresa un act persoanelor.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

SECIUNEA a III-a

PROCEDURA IN FATA TRIBUNALULUI DE PRIMA INSTANTA

Regulile de baza privind procedura in fata Tribunalului de prima instanta si a Curtii de Justitie sunt aproape identice in forma si continut.1 Pana la adoptarea Regulamentului de Procedura al T.P.I. au fost aplicate unele din regulile de procedura ce au fost introduse in Protocolul din 17 martie 1957 privind Statutul Curtii de Justitie, precum si Regulile de Procedura din 4 decembrie 1974 ale Curtii de Justitie.

Cand o cerere sau un alt document procedural adresat T.P.I. este depus din eroare la grefierul C.I.J., el va fi transmis, imediat, grefierului Tribunalului de prima instanta. In mod similar se va proceda in ipoteza inversa.

In cazul in care T.P.I. considera ca nu are competenta de a supune dezbaterii si a hotari asupra unei actiuni in privinta careia este competenta Curtea de Justitie, Tribunalul va indrepta acea actiune la Curte. De asemenea, daca C.I.J. apreciaza ca o actiune este de competenta Tribunalului, ea va trimite acea actiune acestuia, dupa care Tribunalul nu va putea sa-si decline competenta.

Cand T.P.I., cat si Curtea de Justitie sunt sesizate cu cauze in care este ceruta aceeasi reparatiune, a survenit aceeasi divergenta de interpretare ori este contestata validitatea aceluiasi act, T.P.I. poate, dupa ascultarea partilor sa suspende procedura dinaintea ei, pana la momentul in care C.I.J. se va pronunta. Cand sunt prezente cereri care au ca scop declararea nulitatii aceluiasi act, T.P.I. poate, de asemenea, sa-si decline competenta pentru ca asupra acestor cereri sa decida Curtea de Justitie. In toate aceste cazuri cand sunt sesizari sau cereri referitoare la aceeasi chestiune sau la acelasi act, Curtea de Justitie poate, la randul ei, sa suspende procedura, urmand ca procedura din fata T.P.I. sa continue.1

Tribunalul de prima instanta poate sa rezolve numai cazurile privind suspendarea actiunii unei masuri adoptate de o institutie ori a executarii altor masuri provizorii, chestiuni prealabile, interventia, luarea unei hotarari in absenta si anularea ei, proceduri exceptionale de reexaminare - procedura tertului, revizuirea si interpretarea deciziilor.

Restrangerea acestor cazuri in competenta T.P.I. rezulta din rezervarea unor categorii de cereri numai Curtii de Justitie datorita naturii speciale a cauzelor respective, complexitatii lor sau caracterului mai elaborat al solutiilor de dat, legat de interpretarea sau validitatea dreptului.

Totusi, o forma speciala de procedura ce poate fi intalnita numai in cazul T.P.I. este aceea folosita in solutionarea unei cauze dupa ce Curtea de Justitie a casat o hotarare sau o ordonanta si a restituit cauza primei instante.

In ceea ce priveste recursurile contra deciziilor T.P.I., din dispozitiile art. 168 A din Tratat rezulta ca, sub rezerva unui drept de recurs privind chestiunile de drept si in conditiile stabilite in Statutul Tribunalului, deciziile T.P.I. pot fi considerate ca definitive, irevocabile. Dreptul de recurs este limitat, prin urmare, numai la chestiunile de drept, de unde se poate trage concluzia ca, per a contrario, Tribunalul nu se pronunta asupra problemelor de fapt.

Recursul poate fi introdus contra deciziilor finale (prin care s-a solutionat deci litigiul) ale T.P.I. si deciziilor acestuia care solutioneaza litigiile pe fond numai partial sau un incident de procedura privind o exceptie de necompetenta sau de inadmisibilitate.1 Termenul de prescriptie este de doua luni de la notificarea deciziilor ce se recureaza.

De asemenea, partile in litigiu pot sa formuleze recurs impotriva oricarei decizii a T.P.I. in materie de suspendare a executarii unei masuri a unei institutii (art. 185, C.E.) sau altor masuri provizorii (art.186, C.E.) ori de suspendare a executarii (art. 192, alin. 4, C.E.), art. 50 alin. 2, din Statutul Curtii de Justitie si art. 107 din Regulile de Procedura ale T.P.I.

Recursul poate fi introdus de oricare parte care nu a reusit in sustinerile sale in intregime sau in parte. Totusi, intervenientii, altii decat statele membre si institutiile comunitare, pot sa introduca un recurs numai cand decizia Tribunalului ii afecteaza direct. Persoanele a caror cerere de interventie a fost respinsa de Tribunal pot sa faca recurs in termen de doua saptamani de la notificarea deciziei de respingere.2 Acest termen este atat de scurt pentru a se evita intarzierile procedurii in prima instanta.

Chiar daca statele membre si institutiile comunitare nu au intervenit in procedura in fata T.P.I., ele sunt asimilate statelor si institutiilor interveniente in aceasta procedura si, deci, pot sa introduca un recurs la Curtea de Justitie, cu exceptia cazurilor privind exceptiile dintre Comunitati si angajatii lor. Dar, pentru a se atenua efectele prejudiciabile pentru parti, care nu au contestat decizia T.P.I., daca recursul acestor state sau institutii este intemeiat, Tribunalul va putea, daca va socoti ca este necesar, sa declare care din efectele Tribunalului de prima instanta care au fost casate, vor fi considerate ca fiind definitive in privinta partilor in pricina respectiva.

Dupa cum s-a mai aratat, recursul va fi limitat numai la chestiuni de drept. Ca atare, vor putea fi invocate numai motive de ilegalitate:

necompetenta T.P.I.

nerespectarea procedurii in fata T.P.I., prejudiciind interesele recurentului

incalcarea dreptului comunitar de catre Tribunal

Recursul nu se va intemeia luandu-se in considerare numai motive legate de marimea cheltuielilor de judecata sau relative la partea obligata sa le plateasca.1

Invocandu-se unul dintre aceste motive de recurs, se vor putea aduce in fata instantei toate litigiile posibile privind competenta primei instante sau se vor impiedica recursuri privind probleme de procedura, care nu au efect asupra judecatii in prima instanta sau se inlatura orice indoiala in legatura cu faptul daca toate aspectele dreptului comunitar pot fi controlate de Curtea de Justitie.

Obiectul actiunii T.P.I. nu poate fi schimbat in recurs. De aceea, nu pot fi formulate noi concluzii, nici nu pot fi avansate noi motive pentru a sprijini concluziile prezentate in prima instanta, aceasta deoarece in acest fel se vor limita numarul recursurilor. Obiectul actiunii nu poate fi schimbat nici atunci cand se formuleaza intampinare in procedura in recurs,2 dar, prin aceasta reglementare nu s-ar putea inlatura posibilitatea pentru o parte de a pune in discutie in recurs unele sustineri ale interventiilor sau chiar argumente ale Curtii.

Procedura in recurs consta intr-o faza scrisa si intr-o faza orala, aceasta din urma putand sa fie eliminata de catre Tribunal. Cererea de recurs va cuprinde numele si adresa recurentului, numele celeilalte parti in procedura la prima instanta, motivele de drept si argumentele juridice pe care se bazeaza si forma deciziei cerute de recurent. Se va mentiona data notificarii deciziei recurate; cererea va putea fi depusa la oricare dintre cele doua instante.1

Dupa comunicarea facuta celeilalte parti, oricare parte in procedura initiala poate sa depuna o intampinare inauntrul unui termen de doua luni dupa ce i-a fost comunicat recursul. Prin intampinare se poate cere:

respingerea in tot sau in parte a recursului ori anularea, in intregime sau in parte, a deciziei T.P.I.

aceeasi forma de hotarare, in intregime sau in partial, asa cum s-a cerut la prima instanta si nu va cere o forma diferita de decizie2.

Recursul si intampinarea, la cererea partii, pot fi suplimentate printr-un raspuns si printr-o replica sau prin orice alta interventie, potrivit apriecierii presedintelui.

Cand recursul este, in mod clar, in intregime ori in parte, inadmisibil ori nefondat, Curtea de Justitie poate oricand, actionand pe baza raportului prezentat de judecatorul-raportor si dupa ascultarea avocatului general, sa respinga recursul in tot sau in parte prin ordonanta motivata.

Daca recursul este intemeiat, Curtea va casa decizia T.P.I. si, daca stadiul procedurii permite, poate sa procedeze ea insasi la judecata, pronuntand decizia finala in materie, ori poate trimite cauza T.P.I. pentru a decide, daca Tribunalul va fi tinut de decizia Curtii de Justitie privind chestiunile de drept.3

In principiu, recursul nu are efect suspensiv, afara de cazul cand Curtea decide altfel, potrivit art. 185 si 186, C.E. Totusi, prin derogare de la art. 187, C.E., deciziile T.P.I. declarand nul un regulament vor avea efect de la expirarea termenului de doua luni4 ori, daca un recurs va fi introdus inauntrul acestui termen, de la data respingerii recursului, sub rezerva, insa, a dreptului unei parti de a cere Curtii de Justitie suspendarea efectelor regulamentului care a fost declarat nul ori impunerea oricarei alte norme provizorii. Rezulta ca aceasta exceptie se aplica numai in cazul declararii nulitatii actului respectiv. O decizie a primei instante considerand ca o prevedere a unui regulament este inaplicabila conform art. 184, C.E., nu are efect general si este imediat executorie.