Violul

Violul

1. Continutul legal

Constituie infractiune de viol, potrivit art. 197 alin. (1) C.pen., actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a‑si exprima vointa. Fapta este mai grava daca fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, daca victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului, daca victima este membru al familiei, daca s‑a cauzat victimei o vata­mare grava a integritatii corporale sau a sanatatii ori daca victima nu a implinit varsta de 15 ani.

Fapta prezinta o maxima gravitate daca a avut ca urmare moartea sau sinu­ciderea victimei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiect juridic special il constituie relatiile sociale care se refera la libertatea sexuala a oricarei persoane de a intretine relatii sexuale dupa propria sa vointa.

Faptele mentionate lezeaza nu numai valori sociale importante ale persoanei, cum ar fi libertatea si inviolabilitatea sexuala, ci pot aduce atingere si altor valori sociale referitoare la persoana, cum ar fi: viata, integritatea corporala sau sanatatea victimei, care pot constitui obiect juridic secundar al infractiunii[1].

b) Obiectul material al infractiunii este reprezentat de corpul unei persoane asupra careia se savarsesc actele cu caracter sexual. Aceste actiuni comise asupra unui cadavru vor constitui infractiunea de profanare de morminte (art. 319 C.pen.).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soana, atat de sex masculin, cat si de sex feminin, care prin constrangere sau profi­tand de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a‑si exprima vointa, o supune unui act sexual.

Participatia penala, datorita modului de comitere, este posibila in toate formele sale - coautorat, instigare, complicitate.

Pana in momentul modificarilor succesive facute de Legea nr. 197/2000 si Ordonanta de urgenta nr. 89/2001, participatia penala nu era posibila decat sub forma instigarii si complicitatii. Coautoratul era exclus, intrucat in forma veche infractiunea se savarsea prin intretinerea unui raport sexual. Acesta presupunea un act sexual firesc, intre doua persoane de sex opus, orice interventie sau ajutor extern, reprezen­tand instigare sau complicitate.

Avand in vedere ca actul sexual de orice natura presupune o mare varietate de actiuni prin care se poate realiza elementul material al laturii obiective, consideram ca in formularea actuala, este posibila savarsirea de acte de natura sexuala con­comitent de mai multi autori, asupra aceleiasi persoane, coautoratul devenind astfel posibil.

b) Subiect pasiv poate fi orice persoana, atat de sex feminin, cat si de sex mas­culin. Nu are relevanta daca subiectul pasiv a mai avut vreo relatie sexuala cu faptui­torul sau nu ori cu o alta persoana. Subiect pasiv este chiar si sotul faptuitorului, in modalitatea in care acesta il constrange pentru a intretine o relatie sexuala.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii consta intr‑o actiune sub forma de act sexual de orice natura cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex. Legea are in vedere aici atat raportul sexual normal intre doua persoane de sex opus, cat si orice alta actiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o alta persoana, indiferent de sexul acesteia[2].

Prin raport sexual, susceptibil sa constituie elementul material al infractiunii de viol, legea intelege acea conjunctie a sexelor in care organul barbatesc, care rea­lizeaza procreatia, patrunde in organul corespunzator al femeii, chiar daca actul nu a continuat pana la finalizarea conditiilor care pot realiza procreatia.

Pentru existenta violului nu are nici o relevanta daca persoana de sex feminin, indiferent de calitatea sa, a fost sau nu deflorata, ori daca persoana de sex masculin a ejaculat, fiind suficienta introducerea organului sexual masculin in cavitatea va­ginala a femeii[3].

Prin alte actiuni de satisfacere a nevoilor sexuale in reglementarea actuala, se inteleg orice alte modalitati, excluzand perversiunile sexuale, prin care subiectul activ isi satisface impulsurile sexuale (perversiunea sexuala a fost incriminata distinct in art. 201 C.pen.).

De la inceput, expresia introdusa pentru prima oara in Legea nr. 197/2000, "act sexual de orice natura" a produs numeroase controverse. La vremea respectiva s‑a sustinut ca dispozitiile art. 197 alin. (1) si cele ale 198 alin. (1) si (2) C.pen., astfel cum acestea au fost modificate prin legea mai sus mentionata, in conditiile in care dis­po­zitiile art. 200 C.pen., privitoare la relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex, au ramas nemodificate, sunt contrare prevederilor constitutionale, pe de o parte, impiedicand totodata diferentierea in viitor, sub aspectul tratamentului penal, intre actele sexuale savarsite intre persoane de sex diferit si cele savarsite intre persoane de acelasi sex. In critica formulata s‑a aratat ca prevederile art. 200, in mare parte, au fost preluate de art. 197 si 198 C.pen., desi formularea acestor articole este con­tradictorie, lipsita de claritate si coerenta.

Pentru a asigura aplicarea unitara a prevederilor legii penale, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, s-a pronuntat asupra acestei controverse intr-un recurs in interesul legii[4].

Inalta Curte a statuat ca in intelesul art. 197 alin. (1) C.pen., orice modalitate in care au loc raporturile sexuale intre persoane de sex diferit, precum si relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex constituie act sexual. Acesta, spre deosebire de actul de perversiune sexuala, inseamna, in primul rand, penetratia sexuala, indiferent daca se realizeaza prin conjunctie corporala intre agresor si victima sau prin folosirea unui corp strain, iar daca oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de constrangere mentionate in art. 197 alin. (1) C.pen., fapta constituie infractiunea de viol.

In acest fel, in cazul actelor sexuale savarsite intre persoane de acelasi sex, infractiunea de viol se realizeaza prin constrangerea victimei la oricare dintre relatiile ce se practica in acest scop intre barbati sau intre femei, cum sunt sodomia, felatia sau cunilingusul, impunandu-se sublinierea ca, daca asemenea practici ar fi considerate doar acte de perversiune sexuala, nu s-ar mai justifica reglementarea de la art. 197 alin. (1) C.pen., prin care s-a incriminat si violul intre barbati sau intre femei. Spre exemplu, va constitui viol fapta barbatului care, prin constrangere, realizeaza un act sexual (cunilingus) asupra unei femei impotriva vointei acesteia.

Victima infractiunii de viol, atat in cazul cand are acelasi sex cu agresorul, cat si atunci cand este de sex diferit, poate fi obligata fie sa suporte actul sexual din partea fap­tuitorului, fie sa indeplineasca ea insasi actul sexual, sub constrangere, asupra acestuia.

Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm si, deci, nu pot fi considerate "acte sexuale" in acceptiunea legii, constituie acte de perver­siune sexuala. In aceasta categorie sunt incluse: mangaierile obscene, fetisismul, voyeu­rismul, exhibitionismul si bestialitatea. Consideram ca aceste forme de mani­festare nu realizeaza continutul infractiunii de perversiune sexuala in sensul Codului penal decat daca in actul realizat sunt implicate doua persoane, uneori una fiind subiect pasiv al infractiunii, iar fapta este comisa in public sau produce scandal public.

Asa fiind, in raport cu considerentele sus-aratate, se impune concluzia ca prin "act sexual de orice natura", susceptibil a fi incadrat in infractiunea de viol prevazuta de art. 197 C.pen. si, respectiv, in infractiunea prevazuta de art. 198 din acelasi cod, se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangere sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa. In schimb, prin "acte de perversiune sexuala", in acceptiunea prevederilor art. 201 C.pen., se desemneaza orice alte modalitati de obtinere a unei satisfactii sexuale.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Nu exista viol daca nu a avut loc un act sexual, ci numai un simplu contact al organelor sexuale; in acest caz, fapta - daca subiectul pasiv este o minora - ­consti­tuie infractiunea de coruptie sexuala[5].

Infractiunea de viol presupune un act sexual fara a exista consimtamantul per­soanei cu care se doreste a avea relatia sexuala. Aceasta nesocotire a vointei victimei se poate infatisa sub doua modalitati: constrangerea fizica ori morala (amenintare) sau profitarea de neputinta victimei de a‑si exprima vointa ori de a se apara. Constrangerea trebuie sa fie efectiva, iar nu aparenta, si susceptibila sa paralizeze, total sau partial, rezistenta. Nu intereseaza daca victima a opus sau nu rezistenta, fiind suficient sa existe refuzul energic al acesteia de a intretine un act sexual. Constrangerea trebuie exercitata pentru a determina victima la o relatie sexuala, iar nu pentru a‑i provoca alte suferinte fizice sau morale. Violenta sau ame­nintarea trebuie sa preceada sau sa fie concomitente cu actul sexual. Nu intereseaza daca aceeasi persoana care a exercitat constrangerea a participat si la actul sexual, deci poate exista viol si atunci cand o persoana intretine un act sexual, victima fiind constransa de o alta persoana[6].

Elementul material al violului se mai poate realiza si profitand de imposibilitatea victimei de a se apara ori de a‑si exprima vointa. In literatura juridica, aceasta im­prejurare este caracterizata ca fiind o constrangere implicita[7]. Nu intereseaza daca starea de mai sus a fost provocata chiar de autor, de un complice sau victima se afla in aceasta stare din alte cauze. Legea cere ca autorul sa profite de starea in care se afla subiectul pasiv, ceea ce inseamna ca acesta si‑a dat seama de situatia victimei si a folosit prilejul pentru a savarsi actul sexual. Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a‑si exprima vointa poate fi permanenta sau temporara .

b) Ca urmare a folosirii mijloacelor de mai sus trebuie sa se produca o incalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei.

c) Intre actiunea inculpatului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, care va fi demonstrata in fiecare caz in parte.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de viol se comite cu intentie directa. Autorul vio­lului are reprezentarea ca prin actiunea sa va avea loc un act sexual, prin constran­gere, cu victima sau profitand de neputinta acesteia de a se apara si urmareste acest rezultat. In cazul violului comis asupra unei victime in imposibilitate de a se apara ori de a‑si exprima vointa, autorul trebuie sa cunoasca starea victimei. Eroarea asupra acestei imprejurari inlatura incidenta legii penale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi pot fi concepute toate formele imperfecte ale infractiunii, numai unele sunt pedepsite. Astfel, actele de pregatire savarsite de autorul violului nu sunt pedepsite. Tentativa infractiunii de viol se pedepseste; exista tentativa cand faptui­torul a inceput executarea actelor de constrangere, dar, datorita unei imprejurari inde­pendente de vointa sa, actul sexual nu a avut loc[9]; de asemenea, exista tentativa cand faptuitorul, urmarind realizarea actului sexual, pune victima in situatia de a nu se putea apara ori de a‑si exprima vointa sau cand victima aflandu‑se intr‑o asemenea stare, savarseste asupra ei acte de natura sa conduca la realizarea actului sexual .

Infractiunea de viol se consuma in momentul in care, ca urmare a actiunii de constrangere exercitata de faptuitor sau datorita aflarii victimei in imposibilitate de a se apara sau a‑si exprima vointa, s‑a produs actul sexual.

In cazul repetarii actului sexual cu aceeasi ocazie, fara a se exercita alte acte de constrangere asupra victimei, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea simpla de viol - unitate naturala - iar daca s‑au exercitat acte repetate de constrangere vor fi aplica­bile dispozitiile privind infractiunea continuata. Aceeasi solutie se impune si atunci cand actul sexual initial s‑a realizat prin constrangere fizica, iar actele sexuale subsecvente s‑au infaptuit prin constrangere morala[11].

B. Modalitati. Infractiunea de viol in forma simpla se comite prin cele doua moda­litati normative descrise de lege: constrangerea, profita rea de starea in care s‑a aflat victima. Fiecare din aceste modalitati normative este susceptibila de variate moda­litati faptice.

Infractiunea de viol se comite si in conditii agravante, si anume, in imprejurarile prevazute de art. 197 alin. (2) lit. a)‑c) C.pen. si art. 197 alin. (3) C.pen.

Savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna. In cazul violului, pentru existenta agravantei prevazute in alin. (2) lit. a), este necesar ca la locul savar­sirii infractiunii sa fie de fata doua sau mai multe persoane, indiferent de participarea fiecareia, infaptuindu‑se astfel agravanta generala prevazuta la art. 75 lit. a) C.pen.

Exista viol agravat, chiar daca fiecare inculpat s‑a aflat, in timpul actului sexual, in incaperi diferite, daca au actionat impreuna pentru intimidarea victimei si infran­gerea vointei acesteia[12].

Pentru a exista aceasta agravanta se cere o cooperare simultana la comiterea faptei; aceasta cerinta nu este indeplinita daca complicele a ajutat numai la savar­sirea unor actiuni anterioare[13].

Victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuito­rului. Violul in acest caz constituie o fapta mai grava, deoarece este savarsita de o per­soana care se afla intr‑o situatie speciala in raport cu victima, si anume, are o calitate (parinte, tutore, profesor, medic curant, gardian etc.) care ii ofera posibilitatea sa preseze psihologic asupra victimei spre a o determina la un act sexual. Asemenea fapte prezinta un deosebit pericol si pentru ca sunt savarsite chiar de catre cel care, in virtutea functiei, profesiei ori a altor calitati, avea obligatia de a ingriji, ocroti, educa, pazi sau trata medical victima (de pilda, inculpatul a violat pe fiica din alta casatorie a sotiei sale, cu care locuia impreuna si era ingrijita de ei[14]), ceea ce re­prezinta o incalcare grava a obligatiilor care reveneau faptuitorului.

Victima este membru de familie. Fapta este mai grava, in aceasta modalitate, intrucat este savarsita, ca si mai inainte, de o persoana care se afla intr‑o situatie speciala fata de subiectul pasiv, insa aria acestor persoane este mai restransa. Victima este sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.

Raportul sexual cu o persoana de sex diferit, care este ruda in linie dreapta sau frate ori sora, prin constrangerea acestuia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a‑si exprima vointa, constituie atat infractiunea de viol prevazuta de
art. 197 alin. (1) C.pen. si alin. (2) lit. b¹) din acelasi articol (daca victima locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul), cat si infractiunea de incest prevazuta de
art. 203 C.pen., in concurs ideal[15].

S‑a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii. In raport cu acest rezultat mai grav trebuie sa existe culpa autorului, ceea ce inseamna ca in aceasta varianta fapta se savarseste cu praeterintentie. Daca autorul comite vatamarea grava corporala cu intentie, el va raspunde pentru un concurs de infrac­tiuni - viol si infractiunea prevazuta de art. 182 alin. (2).

Exista, de pilda, aceasta agravanta daca victima, spre a se salva, dupa ce a fost violata, a escaladat balconul voind sa coboare la un etaj inferior, s‑a dezechilibrat si a cazut, suferind leziuni ce au necesitat mai mult de 60 de zile ingrijiri medicale.[16]

Exista viol, in modalitatea agravata, si in situatia in care victima nu implinise varsta de 15 ani. Ratiunea agravarii consta in aceea ca, datorita varstei fragede a victimei, fapta poate avea consecinte grave in ceea ce priveste dezvoltarea fizica si morala a acesteia. Autorul trebuie sa‑si fi dat seama ca victima nu a implinit 15 ani sau sa fi putut prevedea o asemenea posibilitate. Cunoasterea nesigura, indoiala asupra acestei imprejurari, nu inlatura raspunderea penala, subiectul actionand mai departe, inseamna ca a acceptat si aceasta eventualitate; daca a avut convingerea ca victima avea o varsta mai mare de 15 ani, fiind in eroare de fapt, faptuitorul va fi sanctionat cu pedeapsa prevazuta de lege pentru varianta simpla a infractiunii. Daca fapta de viol s‑a comis in conditiile mai multor agravante, va exista o singura agra­vanta, insa, la individualizarea pedepsei se va avea in vedere numarul agravantelor.

In sfarsit, constituie viol, in modalitate agravata, fapta care a avut ca urmare moar­tea sau sinuciderea victimei [art. 197 alin. (3) C.pen.]. Rezultatul mai grav, praeter­intentionat, se va retine in sarcina autorului numai daca acesta, desi nu l‑a prevazut, putea si trebuia sa‑l prevada sau daca prevazandu‑l, autorul a sperat, fara temei, ca el nu se va produce.

Daca moartea a fost provocata cu intentie, va exista concurs intre viol si in­fractiunea de omor calificat, prevazuta de art. 175 lit. h) C.pen.[17]

C. Sanctiuni. In forma simpla, violul se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani. Pentru modalitatile agravate prevazute in art. 197 alin. (2), pedeapsa este inchi­soarea de la 5 la 18 ani, pentru modalitatea agravata prevazuta in art. 197 alin. (3) teza 1 pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 25 de ani, iar cand s‑a produs moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani. Pe langa pedeapsa principala, obligatoriu se aplica si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, cu respectarea art. 64 si art. 65 C.pen.