Menopauza si greutatea

MENOPAUZA SI GREUTATEA

Atunci cand se ingrasa la momentul menopauzei, femeia are tendinta sa acuze hormonii sai, aceia care au disparut, daca nu urmeaza tratament, sau aceia care ii ia de acum inainte, daca ea a ales sa i se prescrie un tratament. Cum vom vedea, hormonii sunt  adesea in spatele problemei. Sa examinam inainte de orice statisticile, pentru a avea o privire mai obiectiva.

TABELUL I

TABELUL II

TABELUL III

Sursa: Centrul european de cercetare si informare asupra surplusurilor ponderale (Dr. David Elia).

Statisticile nu ar fi complete daca nu am lua in considerare evolutia greutatii la femeie in general, de la 20 la 52 ani.

Evolutia medie a greutatii femeii

In mod evident, putem constata mai multe fapte examinand aceste statistici:

in primul rand, mai putin de o femeie din doua are o problema de greutate la momentul menopauzei (43 %);

in al doilea rand, luarea in greutate este mai putin frecventa atunci cand femeia face obiectul unui tratament hormonal (31 % spre deosebire de 44 %);

in al treilea rand, in cazul histerectomiei totale probabilitatea de a lua in greutate este cea  mai ridicata (50 %)

Dealtfel, este important sa constatam ca evolutia greutatii medii a femeii franceze este constanta dupa adolescenta, deoarece in 30 de ani (de la 20 la 50 ani), ea ia in medie 10 Kg, trecand de la 53 la 63 kg.

Paradoxal, se constata ca evolutia greutatii dupa 50 ani, adica la momentul menopauzei, se face intr-un ritm mai scazut.

De altfel, experienta medicilor ne conduce sa observam ca, femeile care iau in greutate la momentul menopauzei (cu sau fara tratament) sunt intotdeauna cele care au deja o anumita suprasarcina ponderala: 27 % sunt deja obeze, dupa cum arata tabelul III.

Se poate deci concluziona ca, contrar a ceea ce afirma unele idei preconcepute, menopauza nu este un factor determinant pentru luarea in greutate. Ea nu este decat un factor de amplificare pentru un subiect care are deja o hipersensibilitate la suprasarcina ponderala.

In alti termeni, nu absenta brusca a hormonilor sau tratamentul hormonal sunt cele care conduc la ingrasarea femeilor, ci bulversarile metabolice, induse de transformarile fiziologice ale corpului lor, sunt cele care produc o eventuala stocare a grasimilor de rezerva intr-un organism vulnerabil. Ori, cum putem sa definim vulnerabilitatea unui organism la ingrasare, daca nu am masurat tendinta sa pentru hiperinsulinism ?

A fost demonstrat ca scaderea estrogenilor si a fortiori disparitia lor are ca si consecinta diminuarea tolerantei la glucoza si reducerea sensibilitatii la insulina, ceea ce favorizeaza destul de evident, aparitia unei insulinorezistente cu cresterea concentratiei de insulina.

Studiul lui Wing, realizat in 1983 in Pensilvania, arata bine amploarea fenomenului.

CONCENTRATIA DE INSULINA LA MENOPAUZA

Din acest tabel rezulta doua fapte importante:

mai intai, ca insulinemia, dupa priza de glucoza este disproportionata in cadrul menopauzei;

apoi, ca aceasta disproportie este amplificata de importanta suprasarcinii ponderale.

In alti termeni, cu atat mai mult te ingrasi cu cat mai mult se produce hiperinsulinismul, in aceeasi mod in care, cu atat mai mult se produce hiperinsulinismul cu cat tendinta de ingrasare este mai mare.