Pastrarea puietilor

Puietii scosi cu radacini nude din solul campului de cultura, sau din suportul nutritiv al spatiului adapostit, se aseaza imediat la pastrare in conditii ferite de uscaciune, exces de umiditate, temperatura ridicata sau ger. Indiferent de durata pastrarii, se iau intotdeauna masuri speciale de protejarea radacinilor, care sunt mai sensibile si mai expuse la intemperii. Pastrarea puietilor poate fi asigurata la sant sau in depozite special construite. Pastrarea la sant este metoda cea mai larg folosita in practica silvica, datorita accesibilitatii ei si rezultatelor destul de bune pe care le ofera.

Locul destinat pentru pastrarea puietilor la sant trebuie sa fie ada­postit, ferit de umezeala in exces si in special aparat de soare. Aici se sapa un sant de l m latime, 20-25 cm adancime si lung dupa nevoie, orientat pe directia nord-sud. La capatul sudic al santului, peretele se sapa inclinat la 45° si pe el se aseaza primul rand de manunchiuri cu puieti, ale caror radacini se acopera, pana deasupra coletului, cu un strat de pamant reavan, gros de 10-12 cm si bine tasat. Apoi, intercalate cu pamant, se aseaza celelalte randuri de manunchiuri pana ce se depoziteaza intreaga cantitate de puieti. Pamantul folosit la acoperirea radacinilor trebuie sa fie bine maruntit, fara schelet sau resturi organice si daca este uscat, se uda abundent.

In cazul pastrarii puietilor o perioada mai lunga de timp (de toamna pana primavara), se sapa un sant mai adanc (de 30-40 cm) iar cu pamantul intercalat intre manunchiuri se ingroapa si o buna parte din tulpina, pana la 1/3 din lungime la puietii de rasinoase si pana aproape de varf la cei de foioase.

Este foarte impor­tant ca in stratul de pamant sa nu ramana goluri, deoarece aerul rece patrunde printre radacini si provoaca degerarea lor in timpul iernii. Pentru a preveni acest lucru, puietii se aseaza la sant dezlegati sau cu legaturile manunchiurilor slabite, inlesnind ast­fel patrunderea particulelor marunte de pamant si acoperirea intregii su­prafete a radacinilor. In jurul locului de depozitare se sapa un sant pentru scurgerea apei iar peste puieti se asterne un strat protector din paie, litiera etc.

Puietii depozitati in modul aratat mai sus, adeseori intra primavara in vegetatie inainte de a putea fi plantati. Pentru a prelungi starea lor de repaus vegetativ, puietii se pastreaza in mod analog, dar in santuri mai adanci de 70—80 cm, pe fundul carora se asterne un strat gros de zapada bine batatorita, care mentine un mediu rece. Pentru acelasi motiv, la munte, se recomanda depozitarea puietilor in punctul cel mai inalt altitudinal din cuprinsul terenului de impadurit.

Pentru conservarea cat mai buna si indelungata a puietilor, o serie de pepiniere mari, centrale, sunt astazi dotate cu depozite frigorifice speciale, in care se asigura conditii optime de pastrare. Puietii preambalati sau impreuna cu substratul nutritiv (in cazul celor din solarii) sunt plasati in pozitie verticala pe suporturi (tavi, cutii etc.) si apoi se aseaza in rafturile etajate ale depozitului, in timpul pastrarii este necesar sa se mentina in depozit o temperatura constanta, de l-2°C, si o umiditate a aerului de 90-95%. Este, de asemenea, necesar sa se asigure o primenire perma­nenta a aerului din incaperi. Se recomanda ca puietii conservati in depo­zite frigorifice sa fie plantati pe timp rece si umed.