Politica si strategia silviculturii in Romania

Politica si strategia silviculturii in Romania

Romania are o vasta experienta in controlul desertificarii, realitate sustinuta de rezultatele obtinute pe plan stiintific si tehnic, fapt care demonstreaza abilitatea specialistilor romani de a rezolva aceasta problema dificila. Cu toate acestea, resursele financiare necesare pentru punerea in practica a experientei acumulate in acest domeniu nu sunt disponibile. Romania are nevoie de interventii majore in sudul, sud-estul, estul si centrul tarii. Prin urmare, Romania cauta resurse financiare atat interne, cat si externe (prin asistenta) – surse esentiale pentru aceste actiuni.

Participarea Romaniei la Conventia pentru Combaterea Desertificarii este considerata un pas important pentru progresul economiei romanesti, conservarea resurselor mediului in Romania si integrarea in comunitatea internationala.

1. Strategii nationale

Romania a ratificat Conventia pentru Combaterea Desertificarii prin Legea 26/1996 (Codul silvic) Modificarile climatice si hidrologice severe, utilizarea irationala a pamantului, cresterea extensiunii zonelor poluate si desertificarea din ultimele doua decenii constituie motivatiile majore ale acestei actiuni.

Principalele strategii nationale si planuri de actiune avand componentele relevate de obiectivele conventiei sunt:[1]

• Strategia Nationala pentru Dezvoltarea Economica a Romaniei;
• Strategia Nationala de Dezvoltare Continua;
• Planul National de Dezvoltare Agricola si Rurala;
• Planul National de Actiune pentru Protectia Mediului;
• Proiectul de Strategii pentru Combaterea Desertificarii.

Strategia de Protectie a Mediului descrie detaliat pentru perioada 2000-2020 aspectele de mediu prevazute in Strategia Nationala pentru Dezvoltare Economica in Romania. Aceste strategii implica cooperarea la nivel inalt intre Autoritatea Centrala pentru Protectia Mediului (reprezentata la nivel de minister) si celelalte ministere, autoritatile locale, ONG-uri, organizatii publice si internationale.

Actiunile strategice pentru administrarea judicioasa a padurilor trebuie sa plece de la faptul ca efectele hazardelor naturale si ale modificarilor climatice globale tind sa se amplifice. Astfel apare necesitatea controlarii riscului forestier prin:

• Mentinerea integritatii fondului forestier in conditiile schimbarii regimului de proprietate asupra terenurilor (paduri de stat sau private);
• Cresterea fondului forestier pana cand acesta va ajunge la un nivel optim (35% din suprafata tarii), cu diferentieri pe zone astfel: 10%, in regiunile de campie; 25%, in regiunile deluroase si 65%, in regiunile montane;
• Impadurirea terenurilor degradate (300 000 hectare pana in 2020);
• Plantarea perdelelor de protectie a suprafetelor agricole (2 000 km pana in 2010 si 10 000 km pana in 2020;
• Stabilirea zonelor verzi din jurul oraselor
• Reconstructia ecologica a padurilor deteriorate structural de factori naturali si antropici (20 000 hectare intre 2000 si 2020);
• Conservarea biodiversitatii padurilor.

In cadrul proiectului PHARE Dezvoltarea Rurala in Romania – Cartea Verde, avand ca beneficiar Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, a fost elaborat un model de strategie pentru dezvoltare durabila care include, printre altele:

o      Protejarea si conservarea actualului fond forestier prin:

Monitorizarea zonelor protejate si vulnerabile din fondul forestier;

Conservarea si ameliorarea biodiversitatii;

Prevenirea riscului ecologic si economic in cadrul procesului de administrare a padurilor;

Administrarea padurilor private in regim forestier, prin stabilirea asociatiei proprietarilor privati.

o      Extinderea zonelor de paduri si alte forme de vegetatie forestiera prin:

PROIECT: Metode biologice de combatere a daunatorilor la pomii fructiferi PROIECT: Daunatorii livezilor de cais si piersic

Reimpadurirea terenurilor degradate, care sunt propice pentru uzul agricol;

Stabilirea unei retele de perdele forestiere pentru protejarea terenurilor agricole, cailor ferate, soselelor si asezarilor umane;

Corectarea torentelor prin lucrari hidrotehnice complexe, in combinatie cu masuri forestiere;

Stoparea despaduririi

2. Cercetarea stiintifica in domeniul desertificarii

Studiile efectuate de institutiile specializate au luat in considerare diferite aspecte legate de fenomenul desertificarii, analizand toate problemele referitoare la factorii de influenta. Astfel, au fost realizate diferite studii referitoare la efectele secetei, desertificarii si degradarii solului pentru apa, paduri si culture agricole.

De asemenea, s-au realizat studii privind desertificarea si seceta, in special in zonele cele mai afectate din sudul, sud-estul si estul tarii. Unul dintre acestea este Studiul de fezabilitate pentru restaurarea padurilor din Campia Romana. Acesta a fost elaborate de specialisti ai Fundatiei Japoneze a Consultantilor de Inginerie Silvica in 1999 (perioada de studiu fiind 1997-1999) in colaborare cu specialisti romani din cadrul Institutului de Administrare si Studii Forestiere si Compania Nationala Forestiera, ca rezultat al contractului semnat pe 26 aprilie 1997 de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului si Agentia de Cooperare Internationala a Japoniei. Studiul a acoperit circa 115800 hectare de padure din judetele Olt si Dolj si a avut in vedere micsorarea fondului forestier (92000 hectare se afla in diverse stadii de degradare, din care 52000 hectare se caracterizeaza printr-o degradare moderata sau avansata). Conform analizelor financiare, costul total necesar refacerii padurilor este de 7.65 mil. euro.

Reconstructia ecologica forestiera a terenurilor degradate in zona Dabuleni – acest studiu fost elaborat de Institutul Roman de Cercetare si Administrare a Padurilor. El stabileste solutii tehnice in ceea ce priveste impadurirea a 2169 hectare de teren degradat. Costul total al lucrarilor este estimat la 3.2 mil. euro.

Proiectele de cercetare realizate sau in curs de desfasurare, nu acopera toate problemele existente, motiv pentru care apare necesitatea proiectelor regionale vizand:

• Recuperarea terenurilor degradate care nu pot fi utilizate in agricultura in Podisul Moldovei si in regiunile deluroase din judetele Vaslui, Galati, Vrancea, Buzau si Prahova;
• Plantarea perdelelor forestiere de protectie in regiunile afectate de desertificare si seceta in Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Campia Romana - Baragan, sudul Olteniei si vestul Transilvaniei.

Principalele masuri de control al desertificarii in zonele de paduri se refera la administrarea acestora. Padurile protejeaza solul, dar, la randul ei, padurea trebuie protejata astfel incat sa „functioneze” in conditii bune. Indiferent de forma de proprietate, administrarea padurilor trebuie sa tina cont de pastrarea integritatii functionale si fizice a padurii prin:

Practicarea unei silviculturi ecologice, conforme cu administrarea judicioasa a padurilor;

Conservarea biodiversitatii, stabilitatii, productivitatii si capacitatii de regenerare a padurilor;

Monitorizarea permanenta a sanatatii si stoparea degradarii padurilor.

Cauzele si consecintele desertificarii sunt prezentate in anexa 2.

3. Solutii aplicate pentru controlul desertificarii

Controlul desertificarii si secetei a fost realizat in special in ultimii 40 de ani, prin lucrari silvicole, cum ar fi administrarea pamantului impotriva eroziunii si secetei, refacerea din punct de vedere ecologic a terenurilor afectate, impadurire, astfel:[2]

• sistemele perdelelor forestiere de protectie impotriva vantului cu salcam (Robinia pseudoaccacia), salcie neagra (Salix nigra) pentru protejare impotriva secetei si pentru stabilizarea nisipului miscator (dune mobile) din regiunea Olteniei, realizate prin impadurire. Actiunea a inceput in 1852 si a continuat mai mult de un secol;

• sistemul experimental de perdele forestiere de protectie si alte plantari forestiere in stepa din sudul Baraganului;

• sistemul experimental de perdele forestiere de protectie impotriva eroziunii eoliene si a secetei, realizat in Transilvania, la Cean;

• Plantarile forestiere cu rol principal in protejarea solului si imbunatatirea climei secetoase, realizate in Podisul Dobrogei;

• Sistemele agrosilvice pentru administrarea zonelor cu tendinta spre eroziune si desertificare in Podisul Moldovei, in zona Perieni.

Contributia programelor de reconstructie ecologica a terenurilor degradate din fondul agricol pentru intervalul 2001-2050 sunt prezentate in anexa 3, iar cea a perdelelor forestiere, in anexa 4.

Relatia padure-desertificare sau degradare a terenurilor, atat fizica, cat si biologica, este argumentata de multiplele efecte negative care se manifesta odata cu indepartarea vegetatiei forestiere prin defrisare. Desigur acestea se regasesc si in raport cu ceilalti factori de mediu, intre care resursele de apa si regimul topoclimatic de care acestea depind, sunt cele care suporta cele mai importante modificari, contribuind, in final la amplificare efectului. Desigur, declansarea degradarii terenurilor prin desertificare nu este determinata numai de aceasta cauza, dar, indiferent de zona climatica in care ne situam (tropicala sau temperata), ea reprezinta cea care isi aduce cea mai importanta contributie.

In acest context, masurile vizand dezvoltarea durabila a fondului forestier sunt intrinsec legate si de combaterea desertificarii. La nivelul Romaniei, integrarea obiectivelor Conventiei pentru Combaterea Desertificarii in mai multe strategii nationale de dezvoltare si programe de actiune reprezinta un indiciu cert inaceasta privinta. De altfel, insasi proiectele de cercetare vizand fenomenul desertificarii au in vedere, in primul rand, starea padurilor si posibilitatile de refacere a suprafetei acoperite cu vegetatie forestiera.

Pentru Romania, combaterea desertificarii, in principalele zone afectate de acest proces (sudul, sud-estul, estul si centrul tarii) se realizeaza prin colaborarea specialistilor din domeniul silviculturii cu cei din agricultura, protectia mediului, acordand o atentie deosebita cointeresarii populatiei locale in derularea actiunilor de protectie, reconstructie si dezvoltare a fondului forestier. Fondurile alocate de la buget, atrase prin colaborari internationale sau preluate din resursele financiare locale ilustreaza preocuparea autoritatilor, a populatiei pentru rezolvarea dezechilibrelor grave, legate de defrisare, dar si pentru asigurarea premiselor extinderii suprafetei impadurite, garantie a stabilitatii.

4. Reglementarile de mediu in Romania privind silvicultura

Protectia mediului este reglementata in Romania printr-o serie de acte normative (legi, hotarari de guvern, ordine are diverselor ministere, decrete etc.) care creeaza cadrul juridic necesar pentru protectia factorilor de mediu, a consumatorilor si respectareaprincipiilor dezvoltarii durabile.

Legea cadru, care stabileste principalele directii de actiune in sensul protectiei mediului, este Legea nr.137/1995. In baza acesteia sunt sau vor fi emise alte acte normative speciale, pentru a reglementa domenii specifice.

Sectorul silvic reprezinta unul din cele mai importante domenii in realizarea obiectivelor de mediu majore. Cadrul legislative al actiunii este reprezentat aici de Codul silvic (Legea nr.26/1996), care reglementeaza gestionarea fondului forestier. Acesta este constituit din paduri (o suprafata acoperita cu vegetatie forestiera mai mare de 0,25 hectare), terenurile destinate impaduririi, terenurile care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive, incluse in amenajamentele silvice, indiferent de natura dreptului de proprietate.

Fondul forestier national este supus regimului silvic, care este reprezentat de un sistem de norme tehnice silvice, economice si juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza acestuia. Regimul silvic are drept finalitate gospodarirea durabila a ecosistemului forestier. Administrarea fondului forestier proprietate publica a statului se realizeaza prin Regia Nationala a Padurilor.

In codul silvic, o importanta deosebita se acorda: amenajarii fondului forestier; reconstructiei ecologice, regenerarii si ingrijirii padurilor; protectiei padurilor; pazei fondului forestier; exploatarii masei lemnoase; asigurarii integritatii si dezvoltarii fondului forestier; raspunderilor si sanctiunilor etc.

Produsele specifice fondului forestier sunt reprezentate de produsele lemnoase si nelemnoase. Produsele lemnoase sunt: produsele principale, rezultate din taierile de regenerare a padurilor; produsele secundare, rezultate din taieri d ingrijire a arboretelor tinere; produse accidentale, rezultate in urma calamitatilor si din defrisari de paduri legal aprobate; produse de igiena, rezultate din procesul normal de eliminare naturala si alte produse, asa cum sunt arborii si arbustii ornamentali, rachita, puieti si diferite produse din lemn. Produsele nelemnoase sunt reprezentate de: vanatul din cuprinsul fondului forestier; pestele din apele de munte, din crescatoriile, baltile si iazurile din fondul forestier; fructele de padure, semintele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si aromatice, rasina si altele de acest fel.

Proprietarii fondului forestier proprietate privata sunt obligati sa respecte prevederile regimului silvic si sa asigure permanenta padurii. Pagubele aduse fondului forestier se suporta integral de catre cei care le-au produs, independent de sanctiunile penale sau administrative care se aplica acestora.

O alta lege care reglementeaza domenii specifice legate de sectorul silvic este Legea privind protectia plantelor cultivate si a padurilor si regimul pesticidelor (nr.5/1982).

La acestea se adauga conventii si acorduri internationale, prin a caror ratificare Romania asigura indeplinirea unor obiective ecologice specifice in protectia si reconstructia ecosistemelor naturale. Astfel sunt:

• Conventia de la Ramsar, privind zonele umede de importanta internationala, mai ales ca habitat al pasarilor acvatice. Tara noastra este inscrisa ca parte la conventia de la Ramsar cu zona umeda deimportanta internationala 'Rezervatia Delta Dunarii' (Legea nr.82/1993);
• Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, in baza careia Romania va actiona in sensul stabilizarii emisiilor de gaze de sera in atmosfera la un nivel care sa impiedice orice perturbare antropica periculoasa a sistemului climatic (Legea nr.24/1994);
• Conventia de la Paris, privind protectia patrimoniului cultural si natural (30 martie 1990);
• Conventia de la Berna, privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa (Legea nr.13/1993);
• Conventia de la Washington, privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie (CITES) (15 iulie 1994);
• Conventia de la Rio de Janeiro, privind diversitatea biologica (13 iulie 1994);
• Conventia de la Bonn, privind conservarea speciilor de animale salbatice migratoare (Legea nr.13/1998);
• Conventia Natiunilor Unite, privind combaterea desertificarii in tarile afectate grav de seceta si/sau desertificare (Legea nr.111/1998).