MANAGEMENTUL FINANCIAR CONTABIL - continutul diagnosticului financiar contabil, contul de profit si pierdere

MANAGEMENTUL FINANCIAR CONTABIL

1.1. Semnificatia si importanta diagnosticului financiar contabil

Cuvantul diagnostic este de origine greaca si inseamna "apt pentru a discerne".El are in Economie aceeasi acceptiune ca si in medicina .Indiferent de domeniul de utilizare,demersul diagnosticului impune analiza complexa a mecanismului de formare simodificare a fenomenelor specifice.Conceptul de diagnostic are perceptii diferite in functie de diversi autori care si-au exprimat opninii asupra acestor notiuni.

In opinia lui Ph.Lorino"diagnosticul corespunde unei capacitati de analiza si intelegere a performantei","a diagnostica inseamna a vedea cauzele","pe scurt este vorba de a identifica caile de actiune cele mai eficace".Diagnosticul nu inseamna deci a descrie ,ci a identifica variabilele cheie ale starii si dinamicii fenomenelor,a studia interactiunea lor in vederea determinarii obiectivelor de propus ale intreprinderii.Asa cum sublinia J.Pierre Thibaut, in cadrul diagnosticului trebuie sa isi gaseasca un raspuns probleme cum sunt:

* statutul juridic al firmei;

* care sunt rezultatele intreprinderii?

* daca sunt sau nu satisfacatoare si de ce?

* cum au fost obtinute?

* care sunt performantele si obiectivele dorite?

* care este nivelul performantelor si ce trebuie facut pentru atingerea lor?

* masuri concrete ce urmeaza a fi intreprinse,atat pe termen scurt cat sip e termen lung.

In opinia aceluiasi autor se arata ca intreprinderea are nevoie de efectuarea unui diagnostic nu numai in situatia in care se afla in dificultate,ci si cand "intreprinderea are o buna stare de sanatate".Conceptul de diagnostic in plan economic,la nivelul unei firma, presupune reperarea disfunctionalitatilor activitatii ei, cercetarea si analiza faptelor si responsabilitatilor, identificarea cauzelor si a masurilor care sa conduca la reglarea situatiei. Prin diagnosticarea unei firma in vederea evaluarii,se urmareste cunoasterea tuturor laturilor activitatii acesteia,respective juridical,tehnica,resurse umane,economico-financiara, precum si a punctelor forte si a punctelor slabe corespunzatoarea fiecaruia. In cadrul activitatii practice de evaluare a unei firma , diagnosticul trebuie sa furnizeze informatiile necesare aprecierii situatiei trecute si prezente,care constituie o baza pentru estimarea elementelor si variabilelor "cheie"ce trebuie avute in vedere in cadrul diferitelor metode de evaluare.Intrucat evaluarea unei intreprinderi nu inseamna o aplicare mecanica a unor tehnici,ci presupune o apreciere profunda a performantelor firmei,echipa de evaluare trebuie sa opereze cu parametrii considerati normali pentru mediul de activitate al firmei evaluate si la momentul evaluarii.Pe baza diagnosticului intreprinderii evaluate se contruiesc scenarii pertinete ,care trebuie sa stea la baza evaluarii si de asemenea, se realizeaza testele de coerenta atat intre diversele piese de diagnostic,cat si intre evaluarea propriu zisa a afacerii si diagnostic.Diagnosticul unei firme nu poate fi incadrat in tipare fixe ci trebuie sa aiba o structura adaptabila in functie de scopul urmarit. Pentru evaluarea unei intreprinderi diagnosticul poate fi structurat in diagnostic juridic, tehnic, al resurselor umane ,comercial si financiar contabil. Intre acestea rolul essential revine diagnosticului financiar contabil care cuantifica prin instrumente specifice rezultatul analizei din celelalte sectiuni si realizeaza o interferenta intre componentele de baza ale procesului de evaluare.Specialistii apreciaza ca , in activitatea de evaluare a firmei diagnosticul reprezinta 80%,15% pregatirea informatiilor si doar 5% este munca de evaluare. Diagnosticul financiar contabil are rolul de a aprecia manifestarea functiei financiare a firmei.Odata stabilit el furnizeaza celorlalte functii ale acesteia dimensiunea

resurselor financiare a firmei de care are nevoie pentru a si atinge obiectivele, concurand la realizarea obiectivului global al entitatii. Investigarea realitatii economice necesita un demers specific care integreaza viziunea clasica bazata pe cunosterea relatiilor de cauzalitate si a legilor interne ale formarii si evolutiei fenomenelor, cu cea sistematica orientate spre studierea coerentei acestora, intr-un mediu in continua schimbare.O astfel de abordare permite nu numai o corecta evaluare a starii de fapt, ci si identificarea vulnerabilitatilor si oportunitatilor de dezvoltare, indispensabila fundamentarii deciziilor de management.

1.2.1.Continutul diagnosticului financiar contabil

In ultimii 10-20 de ani,in domeniul economic au inceput sa fie utilizati termmeni din alte

domenii: militar (stat major,strategic,cercetari operationale,etc.), medical. Diagnosticul este din domeniul medicinei si inseamna determinarea precisa a unei boli dupa simptomele ei. In practica economica diagnosticul are un sens mai larg , nevizand doar precizarea unei boli a intrepriderii , demersul sau fiind unul de caracterizare si apreciere modului de functionare a acestui organism viu. Se poate spune la fel ca si in medicina, ca in analiza economico financiara se porneste de la simptome spre diagnostic. Ca activitate practica diagnosticul economic are o sfera de cuprindere mai larga, utilizind metode si procedee ale analizei economico-financiare. Drumul pe care il parcurge diagnosticul reprezinta inversul evolutiei reale a fenomenului.Diagnosticul porneste de la rezultatele procesului incheiat, catre elemente si factori.Continutul diagnosticului financiar contabil poate fi redat in urmatoarele etape:

a)     delimitarea obiectivului diagnosticului ,care presupune constattarea anumitor fapte,fenomene,rezultate.Delimitarea obiectivului se face in timp si spatiu,calitativ si cantitativ,utilizand anumite metode de evaluare si calcul;

b)     determinarea elementelor ,factorilor si cauzelor fenomenului studiat.Descompunerea in elemente presupune o analiza structurala.Factorii se urmaresc in mod succesiv,trecand de la cei de actiune directa la cei cu actiune indirecta (prin intermediul celor cu actiune directa)si asa mai departe ,pana la stabilirea cauzelor finale(primare).Cu alte cuvinte procesul cunoasterii este adancit de la o esenta mai putin profunda ,catre alta mai profunda (principiul descompunerii in trepte);In legatura cu notiunile utilizate ,se fac urmatoarele precizari:

elementele reprezinta parti componente ale fenomenului analizat (de exemplu costul produsului pe articole de calculatie);

cauzele reprezinta fenomene care ,in anumite conditii,provoaca ,si,deci explica aparitia unui fenomen;

cauzele finale reprezinta ultimele cause descoperite in procesul de analiza,avand in vedere limitele sferei de cercetare a nalizei respective.Ele apar drept cause finale datorita procesului de analiza,asa cum s-a precizat reprezinta inversul evolutiei reale a fenomenului.Din punct de vedere al aparitiei dezvoltarii fenomenului ,ele sunt cause primare.

c)      stabilirea factorilor presupune si determinarea atat a corelatiei dintre fiecare factor si fenomenul analizat ,cat si a corelatiei dintre anumiti factori. Care actioneaza .Este necesara stabilirea raporturilor de conditionare.Parcurgerea celor trei etape conduce la elaborarea modelelor de diagnostic.

d)     Masurarea influentelor diferitelor elemente sau factori.In aceasta etapa intervine analiza cantitaticva pentru cuantificarea influentelor ,a masurarii rezervelor interne,a aprecierii cat mai exacte a rezultatelor.

e)     Sintetizarea rezultatelor diagnosticului ,stabilindu-se concluziile si aprecierile asupra activitatii din sfera cercetata.

f)      Elaborarea masurilor care constituie continutul deciziilor menite sa asigure o folosire optima a resurselor ,sa contribuie la sporirea eficientei activitatii in viitor.

Parcurgerea acestor etape,cu prilejul analizei fiecarui fenomen economic,asigura caracterul complet si,totodata ,stiintific al diagnosticului financiar contabil.

1.2.2 Delimitari conceptuale: diagnostic financiar,diagnostic contabil

In ansamblul diagnosticului, diagnosticul financiar-contabil este o componenta importanta a diagnosticului general al unui sistem economic, alaturi de diagnosticul juridic, uman, tehnic si comercial. Acesta este menit sa scoat a in evidenta punctele forte si punctele slabe susceptibile a fi semnalate pe plan financiar. Din aceasta perpectiva, punctele forte se refera la: abundenta de resurse si lichiditati, calitatea portofoliului de creante, active rentabile, calitatea relatiilor firmei cu mediul financiar etc. Punctele slabe pot,deopotriva,corespunde unei fragilitatii a echilibrului financiar, caracterul putin lichid al activelor, fragilitatii rezultatelor si a rentabilitatii, insuficientei fondurilor pentru autofinantare, structurii financiare instabile si neadecvate caracterizata printr-un nivel insufficient al capitalurilor proprii sau unui nivel prea ridicat al indatorarii etc. Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite, in functie de subiectul care le evalueaza, acordandu-se prioritate aspectelor care caracterizeaza situatia financiara a intreprinderii in raport cu scopurile si interesele urmarite. Actionarii in calitatea lor de proprietari, urmaresc, in baza diagnosticului elaborate, sa ia decizii pertinente privind vanzarea sau pastrarea actiunilor de care dispun. Acestia considera echilibrul financiar respectat, atunci cand remunerarea capitalului capitalului investit (dividendele) compenseaza riscul asumat (riscul economic generat de modul de utilizare a activelor intreprinderii, dar si riscul financiar determinat de politica de indatorare a acesteia). In general micii actionari cum este in situatia de fata, sunt deficitari in materie de informatii financiare privind activitatea intreprinderii, diagnosticul lor intemeiendu-se pe rentabilitatea pe care o obtin si riscul financiar la care sunt expusi. Insa marii actionari, detinatoriai unor pachete insemnate de actiuni , dispun de posibilitati sporite de informare, evaluare si decizie,ei participand efectiv la procesul de luare a deciziilor in Adunarile Generale. Pentru acestia diagnosticul financiar se intemeiaza pe indicatori de rentabilitate. Ei sunt in situatia ca in cunostiinta de cauza sa poata sa alega intre interesele lor pe termen lung sau pe termen scurt, optand de regula pentru varianta singura in masura sa conduca la maximizarea valorii intreprinderii si sa asigure supravietuirea acesteia.

Diagnosticul financiar din perspective evaluatorului, are rolul de a aprecia manifestarea functiei financiare a intreprinderii ce face obiectul evaluarii.Daca functia financiara este bine reprezentata in intreprindere,in sensul existentei unui personal specializat care sa faca nalize financiare pertinente si formalizate,constatarile acestuia pot fi preluate de catre evaluator.Totusi acesta le va aprecia calitatea si in situatia in care corespund , le va valida. Daca in intreprindere in intrepridere nu exista materializata o analiza financiara pe o perioada trecuta (3-5 ani) luata in calcul de catre evaluator, acesta va trebui sa o faca singur.

Diagnosticul contabil se refera la modul de organizare a contabilitatii financiare,la modul de reflectare, potrivit unor principii si norme existente, a activitatii intreprinderii. Contabilitatea financiara reflecta, la un moment dat situatia patrimoniului si a rezultatelor financiare ale intreprinderii prin culegerea si inregistrarea tuturor informatiilor furnizate de celelalte functii ale intreprinderii, spre deosebire de care ,functia contabila consta in inregistrarea unor fapte sau operatii deja petrecute, adoptand o pozitie neutral de redare cu exactitate si fidelitate a realitatii intreprinderii. Operatiile economice desfasurate in intreprindere, ca urmare a deciziilor proprii acesteia, au presupus interventia personalului si a structurilor diferitelor functii de executie. Contabilitatea, sub aspectul ei mechanic de inregistrare, reda aceste operatii conform unor principii si norme obligatorii si unitare la nivel macroeconomic. Ea are caracterul obiectiv al oricarei forme de evidenta care implica corectitudine si fidelitate in redarea realitatii la nivel micro si macroeconomic. Contabilitatea trebuie sa fie un instrument de cunoastere, de urmarire, de verificare si control a activitatii intreprinderii, care este in relatie directa cu utilizatorii externi ai acestor informatii. Dechiderea spre exterior a contabilitatii o oblige la transparenta, rigurozitate, consecventa, continuitate sii exactitate in aplicarea normelor si principiilor care o ghideaza.

Din perspective evaluarii specificul functiei contabile influenteaza modul de abordare si stabilire a diagnosticului contabil de catre evaluator.acesta va aprecia fiabilitatea val;orilor contabile existente si modul in care contabilitatea a reusit sa isi realizeze obiectivul de redare a aimaginii fidele a patrimoniului,a situatiei financiare si a rezultatului.Diagnosticul contabil pus de catre evaluator va consta in stabilirea unor puncte forte sau slabe ale acesteia sub aspectul bunei credinte a corectitudinii si a exactitatii aplicarii normelor contabile.In concluzie, examenul modului de organizare a contabilitatii si stabilirea diagnosticului contabil reprezinta o validare a datelor care vor fi utilizate in calculele de evaluare propriu zise sau poate sa releve unele puncte slabe care vor penalize valoarea intreprinderii.In demersul sau evaluatorul se poate servi de constatarile auditorului financiar contabil materializate in raportul de audit. De obicei,evaluatorul recunoaste competenta profesionala si probitatea morala a auditorului,nerecurgand personal la verificarile proprii ale lucrarii de audit decat prin cateva sondaje.

Concluziile diagnosticului contabil pot fi:

* puncte forte: indeplinirea tuturor cerintelor anuntate, prezentarea reglementata ca forma si fond;

* puncte slabe:registrele de contabilitate nu au valoare probanta;s-au contatat omisiuni totale sau partiale,intentionate sau nu ale unor operatiuni;s-au contatat cheltuieli si venituri neinregistrate;s-au constatat erori prin compararea informatiilor furnizate de documentele de sinteza; unele informatii nu sunt sincere putand fi inselatoare pentru actionari sau terti in caz de publicare;nu s-au publicat informatiile obligatorii privind intreprinderea.

Intr-o abordare integrative, diagnosticul financiar contabil reprezinta o sinteza a pasilor facuti de evaluator,o concluzionare din punct de vedere contabil si financiar a activitatii intreprinderii pe o perioada determinate de timp (3-5ani).

Intreprinderile pot fi considerate ca fiind organisme vii mai mult sau mai putin complexe,ele se nasc traiesc si mor.pornind de la aceasta perspective exita o multitudine de unghiuri din care poate fi analizata o intreprindere.unul din cele mai interesante si cele mai complexe demersuri vizeaza abordarea diagnosticului financiar pentru evaluaare,aceasta componenta de diagnostic avand un rol cheie in procesul de evaluare a intreprinderii datorita rolului major jucat in cadrul raportului si anume:

* rolul de sontetizare a concluziilor rezultate din celelalte piese de diagnostic;

* rolul de asigurare a coerentei in cadul relatiei diagnostic si aplicare a metodelor de evaluare(indeosebi metode de randament).

Avand in vedere interesele utilizatorilor informatiei financiare,care sunt fie informative fie operationale,actiunea in analiza financiara are doua finalitati:

*analiza financiara este utilizata a priori (analiza previzionala)in vederea elaborarii,evaluarii si controlului deciziilor de gestiune.Ea furnizeaza reguli in conformitate cu strategia adoptata care permit fundamentarea unei decizii.asistarea deciziilor manageriale e face cu ajutorul unor indicatori simpli si apropiati utilizatorilor,in vederea elaborarii unor proiecte de investitii,de finantare,de gestionare a aoperatiilor curente ale agentului economic.cu titlul de exemplu se pot aminti:

# studiul capacitatii de finantare a gentului economic,care permite aprecierea compatibilitatii nevoilor generate de anumite proiecte cu marimea resurselor deja obtinute de agentul economic sau posibil a fi obtinute prin imprumut sau crestere de capital;

# relatia dintre cresterea vanzarilor ,autofinantare si nevoile de finantare legate de ciclul de exploatare permite aprecierea efectelor pe care un plan de dezvoltare comerciala il poate induce asupra echlibrului financiar al agentului economic.

# analiza retrospective a utilizarilor si resurselor deja constituite de agentul economic serveste ca punct de plecare pentru pregatirea operatiunilor proiectatelegate de investitii sau finantare.

* analiza financiara este utilizata a posteriori (analiza retrospective) ca mijloc permanent de descriere si masurare care serveste la evaluarea de o maniera continua a starii sistemului ,a abaterilor fata de obiectiva,facand posibila elaborarea unor reguli de decizie in functie de rezultatele obervate.in acest caz sunt necesare mijloace de legatura cu agentul economic si care trebuie sa se bucure de o anumita stabilitate in timp pentru a permite analize comparative dinamice.

Comparandu se valorile prevazute cu cele obtinute sse pot evidential abateri care,prin analiza pot sa indice:greseli de gestionare,slabiciuni,erori,influente ale mediului extern.

Literatura de specialitate releva ca in ceea ce priveste obiectivele analizei financiare,cu toate ca cestea se caracterizeaza printr-o mare diversitate,in functie de intereele uneori divergente ale utilizatorilor se pot totusi gasi trei directii commune:

*cunoasterea structurii financiare,a modului de combinare a resurselor de finantare si a efectelor acestor combinari asupra solavabilitatii,lichiditatii si autonomiei financiare a agentului economic.

*studiul structurii activelor detinute de agentul economic a alegerii facute in domeniul invetitiilor sau operatiilor curente de exploatarea,aptitudinii acestora de a fi rentabile (a avea randament); aprecierea performantelor a rezultatelor financiare,determinarea unor indicatori de randament care sa indice aptitudinea agentului economic de a si majora bogatia si de a controla eventuala volatilitate a rezultatelor sale.

1.4. Obiectivele diagnosticului financiar contabil

Obiectivele diagnosticului financiar contabil sunt deosebit de complexe.Aceasta complexitate cecurge din varietatea de pozitii ocupate de cei care o realizeaza si ca o consecinta,din diversitatea de puncte de vedere,de obiective pe care si le propune ,respectivde informatii la care au acces.

Diagnosticul financiar contabil se integreaza in diagnosticul global deoarece activitatea unei firme(tehnica,economica,financiara,de personal si de conducere)trebuie tuidiata ca un sistem care are un scop unitari;obtinerea de profit -ratiunea de a fi a unei intreprinderi,cu alte cuvinte,diagnosticul financiar contabil urmareste activitatea desfasurata de intreprindere intr-o anumita perioada de timp sub aspectul gestiunii financiare si a modului de alocatre a resurselor de finantare la nevoile de finantat.

Diagnosticul financiar contabil poate fi privit dntr-o perspective dfensiva cand se doreste identificarea si explicarea dificultatilor effective sau potentiale carora trebuie sa li se gaseasca solutii curative sau preventive ori dntr-o perspective ofensiva cand se doreste aprecierea marjelor de actiune ale firmei pentru a pregati deciziile sale stategice sau tactice. Prin urmare diagnosticul financiar contabil poate fi declansat:

fie in cadrul intreprinderilor aflate in dificultate,cand efectuarea diagnosticului reprezinta o obligatie legala in cadrul procedurii de reorganizare si lichidare judiciara (Legea nr.64/22.06.1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare);

In cazul "diagnosticului de criza", dificultatile intalnite de firma impugn o examinare globala a situatiei si performantelor acesteia. Astfel dificultatile temporarre de plata pot ridica semen de intrebare cu privire la posibilitatile intreprinderii de aprovizionare de demararaea productiei, cu privire la aptitudinea intreprinderii de a-si mentine solvabilitatea.

"Diagnosticul de control" intern sau extern este angajat intr-o maniera preventive.Fundamentarea programului de activitate se bazeaza de exemplu pe un examen comple al evolutiei intreprinderii: acordarea unui credit presupune efectuarea unei analize financiarea activitatii solicitantului de catre bancher etc.

Diagnosticul financiar contabil se bazeaza pe informatiile furnizate de contabilitate sintetizate in situatiile financiare precum si prin cele culese prin mijloace proprii.Prelucrarea informatiilor contabile se realizeaza cyu ajutorul instrumentelor analizei financiare.Analiza financiar este ceruta de multe ori de catre managerii intreprinderii.In acest scop sunt folosite multiple date din interiorul entitatii economice,rezultand o analiza foarte minutioasa.In functiie de cocluziile analistului,managerii isi vor pregati deciziile.Astfel spus apeland la analiza financiara conducatorii firmei urmaresc buna gestionarea a cesteia prin stapanirea echilibrelor fionanciare,a rentabilitatii,a solvabilitatii a lichiditatii si a riscului financuiar.

De asemenea analiza financiara in vederea evaluarii unei intreprinderi se poate realize si din exteriorul firmei, dar informatiile de care evaluatorul dispune sunt mult mai sintetice, nepermitandu-I se utilizarea unor instrumente de analize complexe.Informatiile atfel furnizare vor caracteriza in ansamblu situatia financiara a intreprinderii analizate.

2.1 Contul de profit si pierdere -sursa de informatii pentru determinarea rezultatelor intreprinderii

Profitul reprezinta una dintre fortele principale de organizare a firmei.Prin motivarea muncii depuse si printr-un management flexibil ,se introduce disciplina in munca ,apropiere treptata a intereselor proprii de cele organizationale,constientizarea dorintei si mandriei de a apartine unei echipe competitive I ,in cele din urma ,bunastarea personala si colectiva. Avand libertatea sa desfasoare orice activitatea economice legala care sa conduca la o rentabilitate scontata, intreprinderea concentreaza ocomplexitate de actiuni economice I financiare.Drept urmare veniturile si cheltuielile sunt generate,in principal , de trei domenii:

de exploatere(de baz)-privind sectoarele industrial,investitional,comercial si/sau de prestarii servicii;

financiara-privind participatiile la capitalurile altor societati si alte actiuni de plasament.ambele formeaza activitatea curenta a intreprinderii;

exceptionala - privind amenzile si penalitatile pentru cumparari si pentru vanzari (percepute sau platite de inteprindere) privind cesiunea unor elemente de active, etc.

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

Figura 2.1 Structura veniturilor si cheltuielilor pe principalele domenii de activitate

Daca bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la incheierea exercitiului,atunci contul de rezultate exprima cum s-a ajuns la respective stare patrimoniala , care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli care au marcat traiectoria evolutiei intreprinderii de la inceputul pana la sfarsitul exercitiului.

Contul de profit si pierdere care grupeaza veniturile si cheltuielile pe tipuri de activitati: de exploatare, financiara si exceptionala,permite calcularea a trei indicatori partiali ai rentabilitatii:

rezultatul exploatarii;

rezultatul financiar;

rezultatul exceptional.

De asemenea contul de profit si pierdere permite determinarea indicatorului global de rentabilitate: rezultatul exercitiului (inainte si dupa impozitare).

2.2.Indicatorii nivelului de activitate si al rezultatelor

2.2.1.Treptele crearii rezultatului exercitiului -soldurile intermediare de gestiune

Viata intreprinderii reprezinta o inlantuire continua de operatiuni (achizitii, vanzari, plati, etc.) care influenteaza contul de rezultate. Fiecare dintre aceste operatiuni degaja un surplus financiar, surplus ce va fi reinvestit in alte operatiuni pentru a obtine excedent de rentabilitate final, rezultatul net. Aceste surplusuri sunt evidentiate a posteriori cu ajutorul indicatorilor partiali sau globali de rentabilitate.printre acestea soldurile intermediare de gestiune (IG0 sunt calculate pentru a explica, pe baza unei logici de "succesiune in cascada",formarea peogresiva a rezultatului net al exercitiului.

SIG, estimate in general pe o baza multianuala sub forma de ponderi in cifra de afaceri, sunt obtinute dupa structurarea contului de rezultate in grupe de venituri I cheltuieli de aceeasi natura .Soldurile sunt in numar de opt, fiecare avnd o semnificatie economico financiara proprie.

1. Marja comerciala determina performantele intreprinderilor comerciale sau,in cazul celor necomerciale ,performantele rezultate din activitatea lor de comert.Aceasta marja maoara surplusul de valoare obtinut peste costul marfurilor vandute si reflecta pozitionarea intreprinderii pe piata sa ,tinand cont de:

* natura produselor (gama , adaptarea la specificul segmentelor de piata ,etc.);

* forma de distributie;

* formarea pretului de vanzare;

* intensitatea concurentei.

Acest indicator trebuie nuantat in functie de tipul clientelei si activitatii comerciale (cu amanuntul, en gros,produse industriale etc.)

Rata marjei comerciala este utila pentru analiza comparative a rezultatelor unor intreprinderi apartinand aceluiasi sector sau pentru comparatii intersectoriale.

Rata marjei=Marja comerciala /Cifra de afaceri x 100

sau

Rata marjei = Marja comerciala/Costul de achizitie al produelor vandute

Evolutia marjei comerciale trebuie urmarira atent. O scadere a marjei comerciale trebuie analizata riguros ; provine dintr-o inrautatire a conjuncturii economice sau se datoreaza aparitiei noilor concurenti?Sau este legata de cresterea costurilor achizitiilor?

1. Productia exercitiului masoara rezultatele activitatii de productie in cursul exercitiului si cuprinde trei elemente:

Productia exercitiului = Productia vanduta +Productia stocata + Productia imobilizata

Repartitia productiei exercitiului intre acesti trei factori reflecta capacitatea intreprinderii de a-si adapta resursele de productie la modificarile debuseelor comerciale si ale nevoilor sale interne.

2.Valoarea daaugata permite aprecierea aportului intreprinderii la cresterea avutiei nationale,fiind foarte utila si in contabilitatea nationala.

Valoarea adaugata (VA) remunereaza:

salariatii,prin cheltuielile de personal;

statul ,prin impozite sit axe;

capitalurile de imprumut ,prin cheltuielile financiare;

capitalurile interne ,prin rezultatul net;

capitalurile tehnice,prin amortizare.

Pentru intreprinderile din sfera distributiei ,

Valoarea adaugata"realizata"= Cifra de afaceri -Consumuri intermediare = Marja comerciala -Consumuri externe

Valoarea adaugata reflecta gradul si mijloacele de integrare a productiei (apelarea la subantreprenori, economiile de scara) dar si eficacitatea organizarii productiei (rationalitate, productivitate). De asemenea valoarea adaugata evidentiaza modalitatile de finantare a activitatilor, in special recurgerea la capitalurile de imprumut. Cresterea cheltuielilor financiare associate datoriei va determina reducerea valorii adaugate.

Valoarea adaugata este un instrument de analiza foarte util, mai ales pentru intreprinderile industriale.acest indicator permite:

* masurarea gradului de integrare a intreprinderii pe baza ratei :VA/Cifra de afaceri.Pentru una si aceeai marime a cifrei de afaceri ,o intreprindere puternic integrate va degaja o valoare adaugata mai importanta in raport cu o intreprindere slab integrate.Prin "puternic integrate"e intelege o intreprindere care a asimilat o buna parte din filiera de fabricatie si distributie a produselor sale.

* masurarea contributiei fiecarui factoe la crearea bogatiei intreprinderii.Aportul factorului "munca"(competente umane,intensitatea utilizarii muncii)sic el al factorului "capital"(masini si echipamente)la valoarea adaugata sunt estimate cu ajutorul ratelor:

Contributia factorului "munca" = Cheltuieli de personal/Valoarea adaugata

Contributia factorului "capital' = Amortizari / valoarea adaugata

3. Excedentul brut de exploatare (EBE) masoara eficacitatea industriala si comerciala a intreprinderii si reflecta rezultatul economic degajat ca urmare a exploatarii potentialului de productie. Acest indicator este independent de: politica de finantare a intreprinderii,politica investitionala (de amortizare), politica de provizioane si acoperire a riscurilor, operatiunile exceptionale.

EBE = Valoarea adaugata + Subventii de exploatare - Impozite si taxe - Cheltuielile de personal (salarii si cheltuieli sociale)

Excedentul brut de exploatare permite generarea unei trezorerii necesare pentru:

finantarea investitiilor;

rambursarea imprumuturilor;

mentinerea echipamentului tehnic (amortizarea);

plata impozitului pe profit.

4. Rezultatul exploatarii (RE) determina eficacitatea industriala si comerciala a intreprinderii fara influenta structurii si politicii financiare, pe de o parte ,si a elementelor exceptionale ,pe de alta parte.

RE = EBE + Venituri din amortizari si provizioanele exploatarii + alte venituri - Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele - Altele cheltuieli

RE masoara impactul politicii de investitii si dinamica acestora in raport cu normele sectoriale, tinand cont de structura activelor bilantului.de asemenea ,acest indicator poate sa reflecte riscurile exploatarii anumitor actovitati (deprecierea stocurilor ,clienti incercti,etc.)

5.Rezultatul curent pana la impozitare (RCP) masoara rezultatul degajat global de exploatere si politica financiara a intreprinderii,reprezentand suma rezultatuluiexploatarii si a rezultatului financiar,la care trebuie adaugata cota -parte a operatiunilor effectuate in comun.

Rezultatul curent = rezultatul exploatarii + Venituri financiare-Cheltuieli financiare

In practica contabila franeza, in rezultatul curent este inclus si soldul operatiunilor effectuate in comun.

6. Rezultatul exceptional corespunde variatiilor bogatiei intreprinderii determinate de factori exceptionali.

Rezultatul exceptional = Venituri exceptionale - Cheltuieli exceptinale

7. Rezultatul exercitiului sau rezultatul net contabil constituie sinteza operatiunilor industriale, financiare si exceptionale ale intreprinderii.rezultatul net ia in considerare si incidenta negative a impozitului pe profit si a participarii salariatilor la profit.

Rezultatul net = Rezultatul curent + Rezultatul exceptional -Participarea salariatilor la rezultate - Impozit pe profit

Adunarea generala a actionarilor decide ce parte din rezultatul net va fi diatribuita sub forma de dividende si ce parte va fi reinvestita in activitate. Pentru aceasta operatiune, contabilul va folosi "constituirea de reserve", iar finantistul va vorbi despre "autofinantare". Intr-o prima abordare ,rentabilitatea poate fi masurata pe baza rezultatului net al intreprinderii, deci diferenta intre cheltuielile effective suportate de intreprindere de a lungul unei perioade ,de obicei un an,si veniturile degajate pe parcursul aceleiasi perioade.pe baza contului de rezultate ale intreprinderii se poate aprecia ce parte din profituri se datoreaza activitati proprii a intreprinderii, activitatilor sale financiare sau evenimentelor exceptionale intervenite in cursul exercitiului .aceasta descompunere a rezultatului permite stabilirea -intr-o faza initiala-a trei indicatori partiali ai rezultatului,susceptibili sa lamureasca sumar originea rezultatului total.

In studiul rentabilitatii trebuie pus accentual pe doua adevaruri fundamentale:

contul de rezultate constituie sursa primara in analiza rentabilitatii , adica a capacitatii intreprinderii de a degaja un excedent monetr pe baza activitatilor sale;

impactul rezultatului exceptional nu trebuie supraestimat.Acesta nu trebuie sa ocupe un loc determinant in analiza,deoareceel prin definitie ,nu este "inclinat"sa se reproduca.Astfel ,intr-o prima abordare ,rentabilitatea va fi apreciata pe baza rezultatului curent ca suma a rezultatului de exploatare si a celui financiar.

2.2.2. Rolul si determinarea capacitatii de autofinantare a intreprinderii

Profitul net este o notiune esentialmente fiscala, un rezultat global si definitive.capacitatea de autofinantare (CAF) neglijeaza veniturile I cheltuielile nemonetare (calculate), fiind un rezultat partial si tranzitoriu.

Capacitatea de autofinantare este constituita din fluxul de lichiditati efectiv sau potential , generat de ansamblul operatiunilor de gestiune in cursul unei perioade anumite raman la dispozitia intreprinderii pe termen lung.

CAF este sursa privilegiata de finantare a dezvoltarii intreprinderii.deoarece toate operatiunile intreprinderii- de exploatare , financiare, exceptionale - reprezinta fluxuri reale de incasari si plati,sunt incluse in calcul CAF.

Capacitatea de autofinantare poate fi calculate prin doua metode,a doua fiind mai des utilizata in politica economica ,permitand evidentierea elementelor constitutive ale CAF.

CAF este calculate pe baza operatiunilor care in mod normal antreneaza fluxuri reale de incasari si plati pe termen scurt.in acelasi timp , virtutea decalajelor datorate termenelor de plata ,aceste operatiuni nu reflecta fluxul de trezorerie corespunzator.

Factorii care determina crestwerea CAF au la origine modificarile survenite in principalele elemnete constitutive, cum ar fi:

a) Cresterea veniturilor

* cresterea cifrei de afaceri;

* cresterea preturilor unitare de vanzare;

diversificarea activitatilor in sensul asimilarii unor produse ce asigura o marja mai mare a profitului.

b) Scaderea cheltuielilor

* imbunatatirea tehnicilor de fabricatie;

* cresterea productivitatii;

* rationalizarea productiei;

* un control riguro al cheltuielilor;

* apelarea mai putin frecventa la credite,negocierea mai buna a dobanzilor

* politici salariale ce nu depasesc posibilitatile intreprinderii.

c) Operatiuni curente ,cateodata chiar punctuale,de exemplu:

* venituri financiare;

* venituri I cheltuieli exceptionale ,mai putin provenite din cesiuni;

* incidenta regulilor ficale in determinarea impozitului pe profit.

In concluzie CAF cuprinde:

* resure pe termen curt care nu sunt disponibile pentru finantari structurale. Este cazul provizioanelor pentru deprecierea activelor au pentru riscurile si cheltuielile concretizate in scurte intarzieri sau deprecieri efecticve ale elementelor "provizionate"(stocuri sau clienti incerti) sau plati effective (aparitia situatiilor de ric, amenzi si penalitati, etc);

*resurse cu character durabil , care pot fi dsponibilizate pentru rambursarea imprumuturilor ,finantarea investitiilor si a activitatii curente (nevoii de fond de rulment) prin cresterea fondului de rulment.

Aceste economii potentiale pot fi ,prin urmare,afectate diverselor nevoi ale intreprinderii ce rezulta din operatiunile sale strategice :sustinerea sau dezvoltarea sistemului productiv si comercial ,acoperirea riscurilor,cresterea,etc.

Este foarte important san u se confunde potentialul de profitabilitate a intreprinderii cu "fluxul de lichiditati" al acesteia (echilibrul trezoreriei). Din acest unghi , CAF, indicatorul privilegiat al rentabilitatii , nu este in realitate decat cash flow potential datorat existentei ynor termene de plata si de stocaj. O parte a CAF-ului ete "imobilizata" in finantarea activelor de exploatare (stocuri, creante - clienti).

CAF exprima resursele degajate de intreprindere din operatiunile sale industriale, comerciale, financiare si exceptionale.Totusi utilizarea termenului "capacitate"are o anumita semnificatie. Numai o parte a acestui surplus monetar va fi afectata finantarii dezvoltarii intreprinderii. Partea ramaa va fi destinata platii dividentelor ce remunereaza aportul actionarilor.

2.2.3.Rentabilitatea :o notiune relative.Componentele rentabilitatii economice si financiare a intreprinderii

Intr-o economie deschisa si concurentiala , urmarirea permanenta a rentabilitatii constituie o regula.Prin rentabilitate se intelege capacitatea intreprinderii de a degaja un excedent financiar din activitatile desfasurate.pentru intreprindere,aceasta este conditia supravietuirii si dezvoltarii.in acelasi timp ,calculul unor valori absolute nu este sufficient. Rentabilitatea este o notiune eminamente relative : profiturile nu pot fi appreciate in mod pertinent ,decat in raport

Cu mijloacele investite pentru obtinerea lor (active totale ,capital propriu,etc).Astfel , rentabilitatea este o notiune cu multiple fatete, fiecare exprimand o latura a eficientei intreprinderii.

Rentabilitatea exprima eficienta resurselor financiare si materiale investite in activitaatea de ansamblu a intreprinderii,masurand profitabilitatea mijloacelor allocate ,mai précis capacitatea lor relative de a adduce profit.A analiza rentabilitatea ineamna a compara rezultatele cu mijloacele utilizate pentru a le obtine.Prin urmare ,este posibil calculul unei "baterii"intregi de rate de rentabilitate raportand un indicator de rezultate la un flux de activitate sau la un stoc (exemplu:EBE/Activ total,rezultat net/capital propriu,etc.). In practica , analiza rentabilitatii trebuie sa se limiteze la calculul catorva rate pertinente (trei sau patru). In ceea ce priveste numaratorul acestor rate ,EBE evidentiaza rentabilitatea exploatarii stricto senso ;CAF detine avantajul ca ia in considerare atat fluxurile reale de fonduri provenite din politica financiara ,cat si pe cele la originea carora stau activitatile industriale si comerciale ale intrepriderii(o masura mai globala a intreprinderii,cu accent pe latura financiara.)

De asemenea ,poate fi utilizat rezultatul net ,in pofida limitelor pe care le prezinta.In ceea ce priveste numitorul ratelor ,alegerea se poate face intre capitaluri proprii,activul total sau cifra de afaceri,in functie de acea dimensiune a rentabilitatii cre se doreste a fi accentuate:rentabilitatea comerciala,economica sau financiara.astfel analiza rentabilitatii poate avea trei niveluri, depinzand de dimensiunea ce trebuie evidentiata.

Rentabilitatea comerciala caracterizeaza eficienta politicii comerciale a intreprinderii si competivitatea produselor sale .Prin raportarea unui indicator partial al rezultatului (EBE, CAF, etc.) la volumul vanzarilor poate fi evaluate aptitudinea intrepriderii de a genera un profit maxim pentru o marime data acifrei de afaceri.

Ratele EBE/Cifra de afaceri, CAF/Cifra de afaceri si Rezultatul net/Cifra de afaceri pot fi calculate si interpretate in mod util.

Se poate considera ca profiturile obtinute de intreprindere sunt rezultatul investirii tuturor capitalurilor acesteia reflectate in activul bilantului.Astfel rentabilitatea economica(Re)a acestor mijloace e prezinta ca o rentabilitate intrinseca,independenta de modalitatea de finantare a activitatilor (din capitalurile proprii sau imprumutate ).Aceasta rentabilitate ne deprinde deci de structura financiara a intreprinderii.La numerator se poate folosi fie rezultatul exploatarii (RE), fie excedentul brut al exploatarii (RBE),fie rezultatul net(RN)al exercitiului,iar numitorul este totalul capitalurilor investite (active total).

Vor tezulta in acest fel trei rate:

RE                             EBE RN

Re=----- ----- ---- ; Re=----- ----- ---- si Re = ----- ----- --------

Activ total Activ total Activ total

Rata calculate cu ajutorul EBE pare mai relevanta , deoarece nu este influentata de politica de amortizare si de provizioane a intreprinderii .deoarece capitalurile investite sunt egale cu totalul activelor din bilant,vom avea:

EBE

Re=-------- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- --------- ----- --------

Active imobilizate brute + Nevoia de fond de rulment + Disponibilitati

Daca se prefera o viziune mai larga privind notiunea de profit ,poate fi calculate rata:

CAF

Re = ----- ----- ------

Total active

Care permite estimarea autofinantarii de fiecare unitate monetara investita in activ.

Oricare ar fi modalitatea de calcul a rentabilitatii economice , marimea acesteia pentru o intreprindere sanatoasa din punct de vedere financiar trebuie sa fie superioara ratei dobanzii la capitalurile imprumutate. In acest caz ,actionarii vor beneficia de efectul de levier (de parghie financiara) al indatorarii , care duce la cresterea rentabilitatii financiare a intreprinderii.

Pe baza rentabilitatii economice, intreprinderea trebuie sa aiba posibilitatea sa si reanoiasca si sa-si cresca activele intr-o perioada de timp cat mai scurta. Se recomanda ca nivelul ratei EBE/Active fixe brute sa fie mai mare de 25%.In economia capitalista ,obiectivul principal al intreprinderii consta in maximizarea avutiei actionarilor sai.Astfel ,se poate considera ca eforturile intreprinderii trebuie sa fie indreptate prioritar spre asigurarea unei rentabilitati inalte pentru furnizorii capitalurilor proprii - actionarii.

Rentabilitatea financiara reflecta acest punct de vedere, raspunzand la intrebarea:care este

profitul obtinut de o unitate monetara investita de actionari?

Profitul net

RF = ----- ----- ---------------

Capitaluri proprii

Pe baza rentabilitatii financiare sunt remunerate actionarii prin plata dividendelor si prin majorarea rezervelor, ceea ce in realitate semnifica o crestere a bogatiei actionarilor.

Determinarea     rentabilitatii financiare este insotita de anumite dificultati , legate in primul rand de calculul rezultatului ( profitului) net: modalitatea de calcul a amortizarii si provizioanelor , determinarea cheltuielilor deductibile, etc.

Rentabilitatea financiara depinde de modalitati de finantare a activitatii intreprinderii,prin urmare este sensibila la modoificarile structurii financiare,adica a indatorarii intreprinderii. Pentru a atrage potentiali investitori si a creste cursul bursier al actiunilor, rentabilitatea financiara a intreprinderii trebuie sa fie superioara ratei medii a dobanzii pe piata financiara.

Pentru intreprinderile ale caror actiuni sunt cotate la bursa poate fi estimate atractivitatea actiunilor, rentabilitatea financiara a intreprinderii trebuie sa fie superioara ratei medii a dobanzii pe piata financiara.

Pentru intreprinderile ale caror actiuni sunt cotate la bursa poate fi estimate atractivitatea actiunilor in functie de rentabilitatea financiara.coeficientul curs profit (price earning ratio) PER stabileste relatia dintre cursul bursier al actiunii si marimea profitului net al intreprinderii.

Cursul bursier al actiunii

PEP = -------- ----- ------ -----

Profit net per actiune

El semnifica faptul ca o actiune este platita "x"ani de beneficiu .alti indicatori consacrati al profitabilitatii intreprinderii cotate la bursa sunt:

Profitul net

Profitul net pe actiune = ----- ----- --------------

Numar de actiuni

Coeficientul de rentabilitate Profitul net

a capitalului actionarilor = -------- ----- ------ -------

Valoarea capitalizata a actiunilor

3.1. Prezentarea firmei

SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL a fost infiintata in anul 2006,prin Actul constitutiv inregistrat la Registrul comertului in 03.08.2006 sub numarul 289, avand atribuit codul fiscal R1679468 cu sediul declarat in Romania,localitatea DR TR SEVERIN, str.Crisan nr.47, judetul Mehedinti.

Forma juridical a societatii este aceea de societate cu raspundere limitata, reglementata de legislatia romana.

SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL are ca principal obiect de activitate acordarea de imprumuturi catre personae fizice cod CAEN 6492.De la infiintare societatea a functionat sub denumirea de SC PAUNA G/M RELATIONS SRL iar in urma aparitiei OUG 28/2006 cand la vechea denumire s-a adaugat sintagma "IFN - Institutie Financiar Nebancara, conform regulilor impuse de BNR, deoarece aceasta categorie de societati functioneaza in principal dupa regulile impuse de BNR.

SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL , este o societate (casa de amanet) specializata in acordarea de imprumuturi rapide.Garantarea imprumuturilorse face in general cu obiecte de dimensiuni mici si valoare certa (bijuterii au obiecte decorative din aur) care se pot evalua la sediul societatii.

Evaluarea se face pe loc, de catre personal calificat, apoi intre clienti si societate se semneaza un contract de imprumut. Caracteristicile importante ale serviciilor firmei sunt : rapiditatea imprumutului, siguranta garantiilor lasate in pastrare si fidelitatea fata de clienti. Conform contractului de imprumut incheiat intre societate si clienti, beneficiarul imprumutului are un termen de 30 de zile in care isi poate pastra bunurile amanetate , iar pentru fiecare zi el trebuie sa plateasca un commission de 0.5% pe zi din suma imprumutata. Clientul este cel care hotaraste cat timp doreste sa pastreze bunurile sale amanetate, el platind societatii comisionul afferent doar pentru numarul de zile cat bunul este in pastrarea societatii. Daca dupa expirarea celor 30 de zile din contract beneficiarul imprumutului nu si-a platit comisionul afferent sumei imprumutate , bunurile ale trec in proprietatea societatii.

SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL are pe langa activitatea principala si una secundara ,adica aceea de valorificare a obiectelor ramase in proprietatea sa,neridicate de clienti si astfel, casa de amanet este locul in care se pot face achzitii unice. In zilele noastre,casele de amanet au produse diversificate. Marfa de calitate la preturi reduse este ceea ce caracterizeaza csele de amanet moderne. Obiectele folosite , dar de calitate supetioara ,se gasesc pe rafturile casei de amanet.Cand un operator de amanet imprumuta bani unei personae ,el stie ca acel produs, poate fi la un moment dat ,expus in vitrina casei de amanet spre vanzare. Asadar el nu va lua decat marfa de buna calitate. Casa de amanet a demonstrate ca este o activitate profitabila si o afacere stabila.

Organigrama societatii este prezentata mai jos:

Societatea are oarecare renume local.In ceea ce priveste concurenta, numarul competitorilor pe aceasta piata este destul de mare. Nu exista lideri absoluti pe piata , fiecare societate avand o nisa de piata stabila,caracterul unic al afacerii intarind pozitia societatii.

3.2. Prezentarea metodologiei de diagnosticare utilizate

Diagnosticul financiar contabil este un instrument la indemana evaluatorului care permite formularea unor judecati de valoare privnd starea, dinamica si perspectivele agentului economic.

Obiectivele, metodele si instrumentele diagnosticului financiar contabil sunt operationale pentru orice tip de intreprindere, indiferent de domeniul in care actioneaza.Totusi interpretarea corecta a fenomenelor, explicarea rezultatelor si mai ales propunerea solutiilor de reglare sau ameliorare trebuie sa se faca in concordanta in specificul domeniului,cu particularitatile acestuia.

Diagnosticul financiar contabil realizat la societatea SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL   isi propune urmatoarele obiective:

de a evalua capacitatea firmei de a-si finanta investitiile de dezvolatare ;

de a selecta anumiti indicatori de diagnostic financiar care sa conduca la alegerea celor mai sugetive metode de evaluare;

aplicarea metodelor de evaluare

convergente si divergente in utilizarea metodelor de evaluare.

Principalele surse de informatii pentru analiza financiara sunt bilanturile si conturile de profit si pierdere .Perioada analizata cuprinde anii , 2007, 2008.

Diagnosticul financiar contabil efectuat in prezenta lucrare a urmarit sa descopere punctele slabe ce trebuie inlaturate si punctele forte pe care se poate baza firma in fundamentarea strategiilor de dezvoltare intr-un mediu concurential dynamic.

Din diversitatea indicatorilor economico financiari care,la randul lor sunt comparati si descompusi ,s-au ales urmatoarele grupe de indicatori:

Indicatori de structura patrimoniala;

Indicatori de gestiune a resurselor;

Indicatori ai echilibrului financiar;

Indicatori de rezultatele si eficienta.

Pe baza datelor financiare prezentate in anexe s-au desprins o serie de elemente care au permis calcularea indicatorilor de performanta realizati de intreprindere.

Interpretarea datelor s-a facut tanand cont de marimea firmei si de domeniul in care activeaza.

De asemenea ,rezultatele celor mai importanti indicatori se pot vizualiza cu ajutorul graficelor intocmite care permit o esizare mai rapida a derularii evenimentelor.

Comparatiile ,remarcile,cat si concluziile evantaiului de valori obtinute,sunt prezentate in ultimul capitol al lucrarii.

3.3.Analiza structurii patrimoniale

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale si evidentierea principalelor mutatii in situatia mijloacelor si surselor generate de schimbarile interne si de interactiunea cu mediul economico social.In acest context se vor urmari aspecte ce privesc:

caracterizarea generala a structurii patrimoniale;

analiza ratelor de structura patrimoniala.

Structura activelor prezinta o usoara scadere a activelor imobilizate in toti anii analizati ,ceea ce semnifica faptul ca intreprinderea nu a mai efectuat investitii ca in anii precedenti.In cadrul activelor circulante se remarca o usoara crestere de 19% ponderea ridicata fiind in special la stocuri.Structura pasivului arata ca datoriile pe termen scurt au crescut ceea ce arata ca politica financiara a firmei nu a fost cea mai eficienta. Ponderea cea mai importanta in cadrul activelor imobilizate o detin instalatiile tehnice si masinile .

In concluzie in perioada analizata nu s-au facut investitii. In structura elementelelor de pasiv,se constata o crestere semnificativa a rezervelor . In cei doi ani de analiza societatea SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL inregistreaza o puternica stabilitate financiara ,aceasta datorandu se deciziilor manageriale.Indicatorii de tip solvabilitate ,lichiditate, grad de indatorare reflecta o situatie statica,punctuala a evolutiei societatii , fiind utili in special in gestiunea fiananciara pe termen scurt si mai putin diagnosticarea unei stari generale , a aprecierii unui trend,nefiind utili in previzionarea pe termen lung si mediu a evolutiei societatii. Indicele de solvabilitate generala inregistreaza valori supraunitare,indicand un aspect pozitiv,ceea ce indica existenta unor active circulante mai mari decat datoriile si utilizarea unei parti din capitalul permanent pentru finantarea exploatarii.Valoarea indicatorului poate fi considerate buna cand rezultatul obtinut depaseste 30%,indicand ponderea surselor proprii in totalul pasivului .In ceea ce priveste rata globala de indatorare ,aceasta inregistreaza 33% fata de 45% in anul precedent deci scade simtitor,ceea ce semnifica faptul ca SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL este mai fiabila sub aspect financiar.Atat indicele de lichiditate generala ,cat si indicele de finantare permanenta , prezinta o evolutie ascendenta ,inregistrand valori upraunitare de-a lungul perioadei analizate,aceasta situatie putandu se aprecia pozitiv. Indicele de finantare permanenta inregistreaza valori supraunitare de a lungul perioadei analizate , ceea ce ineamna un fond de rulment pozitiv.

SITUATIA INDICATORILOR DE ECHILIBRU

3.4.Gestiunea resurselor

Utilizarea eficienta a resurselor constituie astazi un imperative pentru atingerea unor performante inalte cu cheltuieli cat mai reduse. Resursele umane si resursele materiale se pot transforma in avantaje concurentiale doar in conditiile in care sunt utilizate rational.In acet sens analiza pune in evidenta sub forma productivitatii si a unor rate de rotatie, eficienta utilizarii resurselor.Viteza de rotatie a capitalului pe seama cifrei de afaceri exprima timpii necesari pentru reanoirea activelor sau datoriilor.

Viteza de rotatie a stocurilor are o putere informativa ridicata datorita formei sale de exprimare care ofera posibilitati de comparare cu nivelele prevazute in programele intreprinderii,nivelul din perioadele precedente ,nivelul altor intreprinderi cu activitate similara.Productivitatea muncii ,un indicator de natura calitativa , a avut un trend general crescator ,in cei doi ani de analiza ,si se poate afirma faptul ca resursele umane au avut influenta favorabila asupra activitatii intreprinderii.

In ceea ce priveste viteza de rotatie a capitalului si a capitalului imobilizat, acestea inregistreaza un trend crescator.

Viteza de rotatie a stocurilor ia valori diferite in functie de natura activitatii.In cazul SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRLviteza de rotatie a stocurilor inregistreaza valori ridicate ,datorita ciclului lung de exploatare.

3.5. Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului functional

Bilantul functional are menirea de a face intelese functiile agentului economic , folosind ca si termini stocurile de utilizari si stocurile de resurse.

fondul de rulment net global ;(FRNG)

necesarul fondului de rulment net global;(NFRE)

trezoreria neta.(TN)

In structura activului, in cei doi ani de analiza , se remarca ponderea ridicata a activelor stabile, urmate de activele ciclice si trezoreria neta

FRNG=RS-As

FRNG(2007) = 381465 lei

FRNG(2008) = 619104 lei

NFRE = Ace -Rce

NFRE(2007) =381464 lei

NFRE(2008) = 619104 lei

TN = FRNG - NFRE

TN(2007)=1 lei

TN(2008)=0 lei

Intreprinderea a inregistrat un fond de rulment net global pozitiv, indicand o crestere semnificativa in ultimul an fata de anul precedent. Aceasta situatie se datoreaza cresterii activelor circulante si diminuarii datoriilor.

Existenta unui fond de rulment pozitiv reflecta politica de investire a firmei prin cresterea necesarului de finantare a ciclului de exploatare.

De asemenea existenta unei trezorerii positive de a lungul intregii perioade analizate reflecta succesul firmei in viata economica , a desfasrarii unei activitati eficiente. Trezoreria neta reprezinta o dovada a unei politici manageriale de succes.

Marja de securitate a intreprinderii

Cifra de afaceri

R1(2007)=443 zile

R1(2008)=562 zile

Finantarea activelor circulante e face din fondul de rulment in proportie de:

R2 =Fondul de rulment/Active circulante * 100

R2(2007)=67%

R2(2008)=75%

Acoperirea necesarului de fond de rulment este:

R3 =FNRG/NFRE

R3(2007)=1

R3(2008)=0

Nivelul trezoreriei este apreciat cu ajutorul ratei de trezorerie globala:

TG =( Disponibilitati +Creante)/Datorii pe termen scurt

TG(2007)=1.39

TG(2008)=2.14

Apreciata de specialisti optima intre 30 si 90 de zile,marja de securitate inregistrata de SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL depaseste valoarea normala. Aceasta dovedeste ca echilibrul financiar este asigurat.

De asemenea, trezoreria imediata arata ca intreprinderea are disponibilitatile necesare desfasurarii acrivitatii de productie.Acoperirea necearului de fond de rulment inregistreaza valori supraunitare, ceea ce dovedeste faptul ca fondul de rulment a finantat integral necesarul de fond de rulment si o parte a trezoreriei de active.

In concluzie, evolutia fondului de rulment nu este un indicator relevant pentru diagnostic in contextual evaluarii firmei,deoarece nivelul acestuia poate fi influentat de evolutia activitatii;alegerea manierei de finantare,a nevoii de fond de rulment,tine de atitudinea managementului societatii cu privire la trategia de finantare si a modului in care este perceputa relatia rentabilitate-risc.Totusi ,aceasta trebuie utilizata ca element de corectie a valorilor evaluate,deoarece gestiunea activitatii va fi influentata pe termen scurt de situatia existenta la momentul evaluarii.

3.6. Indicatorii de rezultate si eficienta

Rezultatele intreprinderii e gasec intr-o forma sintetizata in contul de profit si pierdere.Acesta releva rezultatele obtinuta de intreprindere pe cele trei categorii de activitate: exploatare, financiara si exceptionala.

Cunoasterea in suma absoluta a rezultatului exercitiului nu este suficienta pentru a pune un diagnostic intreprinderii, de aceea e apeleaza la o serie de indicatori care releva formarea profitului. Pornind de la informatiile cuprinse in contul de profit si pierdere prezentat in anexe, in cei doi ani analizati se pot determina in mod succesiv,soldurile intermediare de gestiune,incepand cu nivelul cel mai cuprinzator si incheind cu nivelul cel mai sintetic (profitul neta), prin scaderea si adaugarea diferitelor categorii de cheltuieli si venituri.

Evolutia cifrei de afaceri a fost ascendenta pe perioada 2007-2008.Cresterea cifrei de afaceri a influentat favorabil marja comerciala.

Excedentul brut de exploatare masoara eficacitatea comerciala a intreprinderii si reflecta rezultatul economic degajat ca urmare a exploatarii. Rezultatul exploatarii se mentine favorabil. Se constata totusi o tendinta de scadere a capacitatii de autofinantare.

3.7. Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate

Rata rentabilitatii inregistreaza valori diferite , in functie de indicatorii implicati in calcul. In concluzie societatea SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL are o tendinta financiara satifacatoare ,tinand cont de faptul ca in ultimii doi ani de analiza se inregistreaza o tendinta favorabila a ratei rentabilitatii comerciale,dar se impune o gestiune mai eficienta a aprovizionarii si stocarii.In determinarea ratei rentabilitatii economice s-a pornit de la rezultatul exploatarii si de la rezultatul brut al exercitiului , inainte dededucerea sarcinilor financiare ,precum si de la excedentul brut al exploatarii. Se constata ca rentabilitatea financiara ofera o imagine clara asupra activitatii intreprinderii, care conduce la un profit net a carui valoare indica o revigorare sustinuta a activitatii societatii.

3.8. Aplicarea metodelor de evaluare

Pornind de la premiza teoretica,validata de altfel de practica si anume ca valoarea ete o opinie, iar pretul platit ete un fapt tangibil,se pune problema identificarii cauzelor care conduc la ecartul emnificativ care apare de obicei intre valoarea de evaluare a unei afaceri si pretul tranzactiei effective in Romania. Aceasta problematica ar putea fi rezolvata prin prima incidentei metodelor de evaluare alese asupra valorii private din perspective sistematica , pe de o parte, cat si din perspectiva convergentei sau divergentei rezultatelor datorita utilizarii unui sistem de metode de evaluare ,pe de alta parte.

CONCLUZII

"Diagnosticul se sprijina pe analiza, dar se deosebeste net de acesta. El presupune apreciere, judecata si,in final raspunderii de catre cel care il pune."

Obiectivul invetigatiei in acet stadium este acela de a identifica in ce masura anumiti indicatori de diagnostic financiar contabilpot constitui placa turnanta (interfata )dintre structura patrimoniala a societatii SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL si metodele de evaluare potential utilizabile. Avand in vedere rezultatele investigatiei prezentate apreciem ca diagnosticul financiar contabil poate I trebuie sa se sonstituie intr-o interfata operationala in alegerea setului optim de metode de evaluare.

In continuare voi arata modalitatea in care indicatorii selectati pot facilita alegerea setului optim de metode de evaluare.

Astfel analiza indicatorilor claici de lichiditate -solvabilitate desi prezinta suficientae carente in privinta acuratetii informatiilor furnizate, acestea reprezinta un instrument unanim acceptat in masurarea capacitatii de plat ape termen scurt a unei societati.

In acest context apreciem ca este utila analiza indicatorilor clasici de lichiditate-solvabilitate in evaluarea activitatii de management financiar pe termen scurt pentru luarea deciziilor curenta de trezorerie in relatiile cu actionarii si creditorii.Din punctual de vedere al evaluarii societatii ,in scopul vinzarii,utilitatea acestor indicatori ete redusa la minim,ele ervind doar ca punct de pornire in conturarea strategiilor viitoare.

Se inregistreaza niveluri pete valorile considerate optime pentru acesti indicatori, datorita ponderii ridicate a disponibilitatilor in total active circulante.

Lichiditatea patrimoniului constituie premisa asigurarii solvabilitatii.Pe baza studiilor intreprinse de specialisti,se apreciaza ca disponibilitatile baneti pot satisface cerintele de plata imediata . In cazul nostru societatea SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL poate face fata angajamentelor pe termen scurt.Din considerente exprimate mai sus ,am fi tentati ca pentru acest domeniu sa tragem concluzia ca rezultatul diagnosticului nu este denaturant de utilizarea unora sau altora dintre grupele de indicatori mentionati mai sus.Totusi ne manifestam rezerva fata de utilizarea exclusive a indicatorilor de tip solvabilitate,lichiditate, grad de indatorare,in detrimental indicatorilor de tip valoare adaugata,capacitate de autofinantare,excedent brut de exploatare si derivati ai acestora, deoarece evenimentele conjuncturale generate de managementul financiar si operational pe termen scurt isi pun amprenta in mod evident asupra indicatorilor din prima categorie, construiti pe baza situatiei patrimoniale si valoarea informationala a diagnosticului financiar-contabil.

Pe langa analizarea soldurilor intermediare de gestiune,consideram ca o importanta deoebita in diagnosticarea societatii SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL o are determinarea indicatorilor derivati ai soldurilor intermediare de gestiune ,cum ar fi gradul de integrare,rata marjei de autofinantare ,ponderea CAF in VA,ponderea cheltuielilor de personal in valoarea adaugata ,ponderea EBE in VA, ponderea VA in CA, et.care pot genera informatii complexe privind structura si modul de formare al beneficiului sip e baza carora se pot face pevizionari realiste pe un orizont relativ mare.Desi numarul indicatorilor selectati este foarte restrans ,consideram ca acestia sunt extreme de relevanti in sustinerea demersului evaluarii prin metode de randament (financiare)a caror punct nodal il constituie determinarea capacitatii beneficiare ca rezultanta a proiectiei,intr-un oriznt de prognoza ,a unui flux de trezorerie discontat.Din bibliografia parcursa pana la aceasta data nu am constatat sa existe o legatura directa intre rezultatul diagnosticului financiar-contabil si modul de utilizare a metodelor de evaluare ,in sensul ca in construirea prognozelor nu sunt luate in considerare rezultatele diagnosticului financiar-contabil.In mod indirect insa, rezultatul diagnosticului poate juca rolul de releu in corectarea valorilor obtinute prin utilizarea metodelor de evaluare patrimoniala.

Un alt aspect de semnalat il constituie ,legatura indisolubila care se creaza intre elementele diagnosticului global(tehnic,comercial,uman)si diagnosticul financiar,fapt atestat de conexiunile firesti create de c SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRLcapacitatea firmei de a genera excedente de exploatare,reflectate de indicatorii de mai sus si capacitatea tehnologica si de piata a acesteia.Alaturi de indicatorii selectati ca fiind relevanti si sustinerea demersului evaluarii in subsidiar,consideram ca fiind importanta analiza structurii patrimoniale a firmei.In concluzie se poate aprecia favorabila activitatea societatii SC PAUNA G/M RELATIONS IFN SRL,si din investigatiile facute se desprinde ideia ca concurenta si prognozele privind imprumuturile practicate de acest gen de societate nu permite estimarea unor cresteri considerabile a activitatii acesteia.

BIBLIOGRAFIE

Bogdan Constantin Andronic, "Performanta firmei", Editura Polirom , Iasi, 2000

Adela Deaconu , "Evaluarea afacerilor", Editura Intelcredo, Deva, 2002

Maria Niculescu , "Diagnosticul global strategic", Editura Economica, Bucuresti, 1997

Dumitru Margulescu ,"Analiza economico-financiara a intreprinderii",Editura Tribuna

Economica , Bucuresti , 1994.

Adela Deaconu, "Diagnosticul si evaluarea intreprinderii", Editura Intelcredo, Deva, 2000

N.Georgescu , "Analiza bilantului contabil",Editura economica , Bucuresti, 1999

Stefanescu C.  

A.Ifanescu,

A.Baicus, " Analiza economica financiara", Editura Tribuna Economica, Bucuresti

Adela Deaconu,"Bilantul contabil al agentilor economici"Editura Intelcredo,Deva,1999

Pantea I.P. , "Managementul contabilitatii romanesti",Editura Intelcredo,Deva,1999

Georgeta Vintila, "Gestiunea financiara a intreprinderii",Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1997

Marin Toma

Marius Chivulescu, "Ghid pentru diagnostic si evaluare a intreprinderii",CECCAR,1994

Isfanescu A.

Anghel I.

Robu V.

Sorin Stan, "Ghid practice de evaluare a intreprinderii", Editura Economica , Bucuresti, 2001

Lucian Savu, "Evaluarea intreprinderii", Editura Dimitrie Cantemir, Tg Mures, 2002

Adrian Petelean, "Managementul financiar", Editura Appendix, Tg.Mures, 2002

*** Colectia revistei "Finante,Credit ,Contabilitate", Editata de Ministerul Finantelor, anii 2002-2007

Colectia revistei "Tribuna Economica"saptamanal economic national, anii 2002-2007.