Datoria publica interna si externa

1. Caracteristici comune datoriei interne si datoriei externe

Datoria publica a unui stat reprezinta totalitatea sumelor imprumutate de administratia publica centrala, de unitatile administrativ-teritoriale si de alte unitati publice, de la persoane fizice sau juridice pe piata interna sau externa si ramase de rambursat, la un moment dat.

Datoria publica reprezinta gradul de indatorare a tarii, indicator ce se determina prin raportarea volumului datoriei publice la PIB. Acest indicator arata in ce masura valoarea nou creata intr-un an este grevata de datoria publica. Povara datoriei publice este mai mare sau mai mica, in functie de gradul de dezvoltare economica a tarii, tarile mai slab dezvoltate suportand mai greu apasarea impusa de plata datoriei.

In functie de sursa imprumutului public, datoria publica are caracter intern sau extern. Cu cat ponderea datoriei externe in totalul datoriei publice este mai ridicata, cu atat mai mult se transfera generatiei viitoare sarcina de a acoperi cheltuielile prezente. Datoria publica externa se exprima, de regula, intr-o moneda care constituie elementul de referinta pentru cursul valutar de schimb al monedei nationale (care se numeste in termeni monetari ancora a monedei nationale), in prezent, prin pozitia sa de tara care si-a exprimat dorinta de a adera la Uniunea Europeana, Romana a adoptat euro ca moneda de referinta. Dimensiunea datoriei publice externe exprimata in moneda nationala fluctueaza in functie de modificarea cursului de schimb, dar si in functie de puterea de cumparare reala a populatiei in perioada considerata.

Apasarea pe care achitarea datoriei publice o exercita asupra intregii societati este suportata mai greu sau mai usor, dupa cum economia tarii este mai mult sau mai putin dezvoltata. Pentru a putea calcula efortul societatii de a plati datoria publica, se calculeaza unii indicatori reprezentativi:

Efortul financiar se dimensioneaza prin serviciul datoriei publice , care cuprinde cheltuielile cu rambursarea ratei imprumutului si plata dobanzilor aferente. Analiza apasarii pe care aceste cheltuieli le exercita in economie se determina prin indicatori ca:

- marimea absoluta, exprimata in lei pentru datoria interna si in dolari pentru datoria externa;

- marimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice;

- raportul dintre serviciul datoriei publice (interne sau externe) si PIB;

- raportul dintre serviciul datoriei publice (interne sau externe) si totalul cheltuielilor bugetului de stat sau totalul cheltuielilor publice.;

- raportul dintre dobanzile cuprinse in serviciul datoriei publice si PIB sau cheltuielile bugetare etc.

Cea mai mare parte a datoriei publice este acoperita de creditori de tip societati bancare, societati de asigurare, societati comerciale si unele persoane fizice sau juridice din tara si strainatate care dispun de fonduri temporar libere.

Acoperirea necesarului de finantare a cheltuielilor publice se realizeaza prin imprumuturi pe piata interna sau externa. Tarile dezvoltate dispun de piete de capital suficient de bine dezvoltate pentru a putea acoperi necesarul de resurse financiare si in consecinta ponderea cea mai mare in totalul datoriei o are datoria interna. In tarile slab dezvoltate sau cele in tranzitie de la o economie centralizata spre o economie de piata, precumpanitoare este datoria contractata de stat de la organisme internationale si din tari straine, capitalul disponibil pe piata interna fiind insuficient. In cazul acestor tari, gradul de dependenta economica si financiara a tarii fata de strainatate este mai ridicat.

Datoria publica a unei tari este, de asemenea, caracterizata si in functie de gradul de exigibilitate, respectiv de intervalul de timp in care trebuie achitata in intregime:

- datoria publica flotanta este datoria contractata sau garantata de stat cu termen scurt de rambursare;

- datoria publica consolidata este datoria contractata sau garantata de stat cu termen mijlociu si lung de rambursare.

Structura datoriei publice din punct de vedere al perioadei de rambursare difera de la tara la tara si in functie de mediul inflationist. Astfel, daca perioada in care se contracteaza datoria publica este caracterizata de o rata inalta a inflatiei, imprumutul public pe piata interna pe termen lung nu poate fi de mari dimensiuni - plasamentele in efecte publice isi erodeaza valoarea pe termen lung, chiar daca remuneratia acestora este mai mare decat a celor pe termen scurt.

Intr-o economie de piata, la credit apeleaza:

- sectorul public, pentru acoperirea golurilor temporare de trezorerie (pe termen scurt) si pentru acoperirea deficitelor bugetare;

- sectorul privat, pentru finantarea activitatii curente (in special a activelor circulante), mai ales prin credite bancare pe termen scurt si pentru finantarea investitiilor prin credite pe termen mediu si lung (credite bancare sau prin hartii de valoare).

Pe piata libera, capitalul aflat temporar disponibil la persoanele fizice si juridice - economiile populatiei, capitalul liber posibil de plasat al societatilor comerciale, capitalurile disponibile din sistemul bancar, ale institutiilor financiare si de asigurari etc. - sunt oferite solicitantilor din sectorul public si privat, care accepta conditiile imprumutatorului privind garantia, termenul de rambursare, rata dobanzii, conditiile de plata si de penalizare in cazul nerespectarii acestora.

- Agentii economici privati, persoane fizice sau juridice, apeleaza la credit comercial in vederea realizarii unor obiective pentru:

- achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata ;

- realizarea de locuinte ;

- sustinerea activitatii curente, in general prin credite pe termen scurt;

- efectuarea de investitii, prin credite pe termen mediu si lung, in vederea retehnologizarii, modernizarii, achizitionarii de titluri financiare aducatoare de dobanda sau alte avantaje etc.

- Spre deosebire de sectorul privat, sectorul public contracteaza imprumuturi de stat intern sau extern in urmatoarele scopuri :

Destinatia imprumuturilor de stat si locale interne si externe

- finantarea deficitului bugetului de stat, finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale bugetului asigurarilor sociale de stat, pana la alocarea de sume cu aceasta destinatie, finantarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului Trezoreriei Statului din exercitiul curent si refinantarea datoriei publice guvernamentale, in conditii acceptate de Ministerul Finantelor Publice; - mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finantelor Publice; - finantarea unor proiecte sau a altor necesitati aprobate prin hotarare a Guvernului sau a autoritatilor publice locale; - garantarea de credite contractate de agenti economici publici si privati, in vederea realizarii unor obiective de interes general sau local; Referat: CHELTUIELI PENTRU AJUTORUL DE SOMAJ - legislatia in domeniul somajului prevede Referat: Gestiunea financiara a intreprinderii - obiectul si continutul finantelor - sustinerea balantei de plati si a rezervei valutare; - refinantarea datoriei publice guvernamentale sau locale; - alte situatii prevazute de lege.

Deficitul bugetar, respectiv soldul negativ al bugetului de stat este acoperit prin resurse imprumutate pe piata interna sau externa de capital, adica prin imprumut public.

Indiferent de scopul caruia ii este destinat, creditul public este purtator de dobanda pentru imprumutator. In cazul imprumutului public pentru domeniul productiv, acesta (plus dobanda corespunzatoare) poate fi platit partial sau integral din profitul intreprinderii publice care l-a utilizat; acoperirea partii ce nu se poate achita de catre beneficiarul creditului sau a activitatilor neproductive sustinute prin credit public se realizeaza de la buget, in special din impozite si taxe.

Datoria publica interna si externa

Potrivit Legii datoriei publice, nr.313/2004, prin datorie publica se intelege datoria publica guvernamentala, contractata de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, la care se adauga datoria publica locala, contractata de autoritatile administratiei publice locale.

Datoria publica guvernamentala interna este partea din datoria publica guvernamentala care reprezinta totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente in Romania, in lei sau in valuta, in conformitate cu prevederile prezentei legi sau ale altor legi speciale, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru finantarea temporara a deficitelor bugetare.

Datoria publica locala interna reprezinta partea din datoria publica locala care reprezinta totalitatea obligatiilor financiare ale autoritatilor administratiei publice locale, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice rezidente in Romania.

Datorie publica guvernamentala externa este partea din datoria publica guvernamentala reprezentand totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente in Romania.

Datorie publica locala externa este partea din datoria publica locala reprezentand totalitatea obligatiilor financiare ale autoritatilor administratiei publice locale, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente in Romania.

Trebuie mentionat ca imprumuturile contractate sau garantate de autoritatile administratiei publice locale fac parte din datoria publica a Romaniei, dar nu reprezinta obligatii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferenta acestor imprumuturi se va efectua exclusiv din bugetele locale si prin imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale.

Autoritatile administratiei publice locale pot contracta sau garanta imprumuturi interne si/sau externe pe termen scurt, mediu si lung, pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei publice locale, potrivit legii, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Imprumuturilor Locale.

Imprumutul de stat se realizeaza fie pentru necesitati de trezorerie, fie pentru necesitati de echilibru bugetar.

Necesitatile de trezorerie apar cand, desi pe intregul an veniturile si cheltuielile bugetului de stat pot fi echilibrate, potrivit proiectului aprobat al bugetului de stat, incasarile perioadei sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile publice - din cauza termenelor de incasare si plata neconcordante, a decalajelor voite sau nevoite ce pot sa apara etc. Ca urmare, se manifesta o insuficienta temporara de resurse.

Organizatia specializata care se ocupa cu executia de casa a bugetului de stat (Trezoreria statului, prin directia de specialitate din Ministerul Finantelor Publice) urmareste in permanenta situatia incasarilor si platilor in sistemul bugetar public. Ea prevede aparitia eventualelor goluri de casa si cauta resursele financiare care ar putea sa-l acopere. Daca exista institutii publice ce detin capitaluri temporar disponibile, ele vor acoperi golul de casa al Trezoreriei statului si, indata ce veniturile bugetare se vor incasa, vor fi rambursate cu suma corespunzatoare. Daca disponibilul de capital al sectorului public nu este suficient pentru a acoperi deficitul temporar de casa al bugetului de stat, Trezoreria apeleaza la imprumuturi pe termen scurt de la alti detinatori de resurse banesti de pe piata. Aceasta nu mareste masa semnelor banesti in circulatie, ci reprezinta numai o redistribuire. In ultima instanta, Trezoreria face apel la Banca centrala a tarii, sub forma unui avans in contul veniturilor bugetare viitoare. Avansul de la BNR reprezinta o emisiune de moneda fara acoperire. Operatiunea se executa in termeni foarte stricti (consemnati atat in Legea finantelor, cat si in Legea sistemului bancar), deoarece, daca vizeza sume importante si nu se ramburseaza la termen (scurt), poate genera un proces inflationist foarte puternic.

2.Componentele tehnice ale imprumuturilor de stat.

3. Rambursarea imprumutului public

Rambursarea imprumuturilor de stat reprezinta rascumpararea titlurilor de stat , respectiv restituirea sumelor imprumutate.

Imprumutul de stat cu restituire integrala la o scadenta unica prezinta mai multe dezavantaje, deoarece statul este obligat sa faca plati importante la termenul stabilit, ceea ce ridica probleme de natura:

- financiara, privind asigurarea resurselor financiare;

- monetara, legate de punerea in circulatie a mari sume de bani;

- organizatorica, pentru a se efectua de plati intr-o singura zi, la un numar mare de persoane fizice sau juridice).

Pentru a evita aceste dezavantaje, statul poate sa:

- rascumpere anticipat la bursa inscrisurile care se apropie de scadenta;

- stabileasca perioade de timp, suficient de lungi, in care sa faca rambursarea.

In ceea ce priveste imprumuturile de stat cu restituire esalonata pe o perioda mai indelungata, in practica exista mai multe modalitati de rambursare a imprumuturilor publice:

- prin anuitati (plati anuale), respectiv incepand din al doilea an (sau in primul an dupa perioada de gratie, adica de scutire de plata) de la contractarea imprumutului, statul incepe sa achite partea anuala ce revina din suma datorata, plus dobanda aferenta anului respectiv, in functie de cum s-a stabilit in conditiile de emisiune a titlurilor.

Anuitatile pot fi in sume egale pe toata durata rambursarii imprumuturilor, sau in sume inegale, respectiv rata de capital aceeasi si dobanda in cote progresive sau regresive;

- calea tragerilor la sorti este utilizata de stat cand imprumutul de stat a fost contractat la un numar mare de creditori. In momentul emisiunii, Statul stabileste valoarea obligatiunilor amortizabile in fiecare an prin tragere la sorti.

In cazul imprumuturilor de stat pe termen lung, statul este obligat sa-l ramburseze la scadenta; el poate sa o faca si anticipat, daca legea nu-i interzice acest lucru. Daca prin lege nu este permisa rambursarea inainte de scadenta, statul poate rascumpara la bursa inscrisurile respective. De asemenea, prin rambursarea la bursa, statul poate sa retraga din circulatie , daca dispune de fonduri suficiente, titlurile imprumuturilor fara termen, prin grija Ministerului Finantelor, cand cotatia acestora se afla la un curs scazut (sub-pari).