Echilibrul macroeconomic

Actiunile agentilor economici intr-o economie de piata sunt ghidate de reguli de baza si anume:

producatorii urmaresc maximizarea profiturilor lor;

consumatorii urmaresc procurarea bunurilor economice intr-un mod cat mai avantajos in raport cu veniturile lor.

Din modul de comportare al agentilor economici, in functie de propriile lor interese, se formeaza echilibrul economic concurential ca o stare proprie pietei.

Acesta se exprima printr-un anumit raport intre cererea si oferta care se manifesta pe pietele bunurilor economice, banilor, capitalurilor, fortei de munca, privite in interdependenta lor.

1. Echilibrul macroeconomic este starea spre care tinde piata nationala in ansamblul ei si diferitele ei sectiuni, caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii si ofertei, abaterile dintre acestea incadrandu-se in limitele considerate normale, nesemnificative pentru a produce dificultati si dezechilibre.

Realizarea echilibrului economic se bazeaza pe concordanta (compatibi­litatea) deciziilor luate de diferiti agenti economici si pe necesitatea pastrarii valabilitatii lor in timp. Echilibrul economic nu este absolut, ci relativ; el trebuie privit ca o tendinta spre concordanta a diferitelor laturi ale activitatii economice care vizeaza stabilitatea dez­voltarii si depasirea dezechilibrelor dintre cerere si oferta, dintre resursele limitate si nevoile nelimitate.

a. Echilibrul economic poate fi, in functie de nivelul la care se manifesta, echi­libru general si echilibru partial.

Echilibrul general implica realizarea echilibrului pe toate pietele, fiind o stare spre care tinde economia in ansamblul ei.

Echilibrul partial presupune concordanta intre anumite procese ale    activi­tatii economice sau intre cererea si oferta de pe una din pietele existente. Astfel, echilibrul partial se poate manifesta sub forma egalitatii dintre veniturile si cheltuielile statului, dintre economii si investitii sau dintre cererea si oferta de pe piata bunurilor econo­mice, de exemplu.

b. In functie de orizontul de timp in care se manifesta echilibrul econo­mic poate fi static si dinamic.

Echilibrul static presupune mentinerea constanta a conditiilor de dezvol­­tare economica, caz in care economia, in general, functioneaza linear, prin mentinerea constanta a corelatiilor esentiale dintre variabilele economice.

Echilibrul dinamic se realizeaza in conditiile unor modificari in condi­tiile de dezvoltare econo­mica. El desemneaza situatia normala a unei economii in evolutie si care cunoaste alternativ stari ascendente si descendente.

Desfasurarea activitatii economice presupune interactiunea dintre  cererea agregata si oferta agregata.

2. Cererea agregata (CA) desemneaza totalitatea cheltuielilor planificate intr-o perioada determinata, de regula un an, pentru achizitionarea de bunuri economice. Ea cuprinde:

cheltuieli estimate pentru consum (C);

cheltuieli estimate pentru investitii (I);

cheltuieli guvernamentale estimate (G);

exportul net estimat (EN = Export - Import).

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Cererea agregata reprezinta valoarea totala a bunurilor cerute in sectoarele privat, public si international si poate fi evidentiata printr-un indicator macroeco­nomic, de exemplu: produsul intern brut (PIB).

Cererea cresterii agregate semnifica faptul ca, la acelasi nivel general al pretului, creste cantitatea de bunuri produsa in economie, deci PIB-ul in termeni reali (exprimat fizic). Scaderea cererii agregate inseamna dimi­nuarea cantitatii de bunuri produse si reflectate de PIB la acelasi nivel general al pretului.

Evolutia cererii agregate este influentata de diversi factori care sunt specifici diferitelor tipuri de cheltuieli. Astfel, nivelul cheltuielilor de consum se afla sub inci­denta unor factori, cum sunt: venitul disponibil (relatie directa) impozitele si taxele (relatie directa) previziunile consumatorilor in legatura cu evolutia preturilor si veni­turilor etc.

In situatia in care consumatorii se asteapta la o crestere intr-o perioada viitoare a preturilor si (sau) veniturilor, atunci consumul prezent creste.

O influenta importanta asupra investitiilor are nivelul ratei dobanzii. Daca rata dobanzii scade, investitorii majoreaza cheltuielile pentru inves­titii, iar cererea agregata creste. Cand rata dobanzii creste, investitiile se reduc si implicit scade si cererea agregata.

3. Oferta agregata este cantitatea oferita de toate bunurile materiale si serviciile produse de o tara intr-o perioada curenta. In preturile factorilor de productie, oferta reala agregata se numeste venitul national real.

Oferta agregata are o evolutie influ­entata de factori, cum sunt variatia factorilor de productie si cresterea economica.

Cand pretul factorilor de productie creste, oferta agregata scade si invers. Totodata, in conditiile unei cresteri economice pozitive, resursele productive devin mai eficiente si oferta agregata creste. In conditiile unei cresteri economice negative, oferta agregata se diminueaza.

In orice economie nationala exista numeroase forte care transforma echilibrul in dezechilibru economic. In principiu, starea de echilibru este o ajustare permanenta a nevoilor si preferintelor oamenilor pe baza regulilor pietei la resursele limitate si in continua schimbare. Practic, intre resursele limitate si nevoile crescande se manifesta dezechilibru.

4. Dezechilibrul economic general desemneaza acea stare a economiei caracteri­zata printr-un decalaj semnificativ intre cererea si oferta la nivel global (agregat). Exemple de dezechilibre care se intalnesc pe diferite piete sunt: somajul, inflatia, stagnarea sau restrangerea productiei, deficitul balantei comerciale. Dezechilibrul poate fi relevat prin existenta pe piata a unei stari de presiune sau de absorbtie.

a. Presiunea este un dezechilibru economic in care exista un exces de oferta. Starea de presiune se caracterizeaza prin trasaturi, cum sunt:

manifestarea unei concurente puternice intre ofertanti (vanzatori);

mari posibilitati de alegere pentru cumparatori, care sunt cei care au posibili­tatea sa aleaga;

conditii stimulatorii pentru imbunatatirea calitatii, reducerea costurilor, promo­varea progresului tehnic;

stimularea concentrarii investitiilor in obiective destinate dezvoltarii produ­selor noi etc.

b. Absorbtia este dezechilibrul economic in care se manifesta un  surplus de cerere. Starea de absorbtie se caracterizeaza prin:

manifestarea unei concurente puternice intre cumparatori;

posibilitatea vanzatorilor de a-si selectiona cumparatorii;

imposibilitatea consumatorilor de a-si satisface pe deplin nevoile;

absenta stimulentelor pentru agentii economici de a produce bunuri de cali­tate, deoarece produsele realizate se vand cu usurinta;

stimularea risipei si a economiilor etc.

Pentru economia unei tari conditia de echilibru general este egalitatea dintre cererea agregata (D) si oferta agregata (Y):   

Y = D

Pe fiecare piata, conditia de echilibru devine:

a. Pe piata bunurilor si serviciilor: cererea de bunuri si servicii (D_m)este egala cu oferta de bunuri si servicii (Y_m):

D_m = Y_m

Daca exportul (E) este privit ca cerere de marfa din strainatate, iar importul (I_m) ca oferta de marfa in economia nationala, conditia de echilibru devine:

D_m + E = Y_m + I_m

Oferta globala se repartizeaza pentru consum (C) si pentru economii (S), ea fiind:

Y_m = C + S.

Cererea globala se concretizeaza in cererea pentru bunuri de consum (C) si de bunuri investitionale (I)  ea fiind:

D_m = C + I.

Din relatia Y_m = D_m, rezulta ca:

C + S = C + Y sau S = I ,

ceea ce inseamna ca la nivel global oferta de economii (S) coincide cu cererea de investitii (I). Se are in vedere ca investitiile producatorilor provin din surse proprii (autofinantare) si din credite,care sunt surse atrase, iar creditele se acorda din economiile si depunerile reali­zate de populatie sau firme;

b. Pe piata monetara: cererea de moneda (D_b) este egala cu oferta de moneda (Y_b):

D_b = Y_b

Daca se iau in calcul factorii care influenteaza masa monetara (M), viteza de circulatie a banilor (V), volumul global al tranzactiilor de pe piata (Y) si nivelul general al preturilor (P), conditia de echilibru de pe piata monetara devine:

MV = PY

unde:

MV este oferta reala de bani;

PY - cererea reala de bani.

Echilibrul economic se realizeaza ca tendinta in conditiile manifestarii unor stari de dezechilibru determinate de modificarile limitelor resurselor si tehnologiilor, restrictiilor bugetare ale consumatorilor de bunuri si servicii, de necunoasterea sau neintelegerea mecanismelor pietei etc.

Atunci cand dezechilibrele economice depasesc anumite dimensiuni conside­rate "controlabile", este afectata grav activitatea economica. Aceste dezechi­libre se pot manifesta sub forma inflatiei, somajului si deteriorarii conditiilor de viata.