Eurovalutele

Eurovalutele

Eurovalutele reprezinta depuneri in valuta in conturi la banci comerciale din afara tarii emitente. In cadrul eurovalutelor o pondere mare detin eurodolarii (dolarii SUA) depusi la banci comerciale din afara SUA care se utilizeaza in operatiuni de creditare pe termen scurt sau mediu pe o piata paralela cu cea oficiala.

Eurovalutele se deosebesc de depunerile in cont la o banca din tara de origine a valutei deoarece nu reprezinta creante directe asupra resurselor tarilor, ci creante asupra bancilor. Operatiile cu eurovalute se caracterizeaza printr-o libertate mai mare, deoarece nu intra in totalitate sub incidenta prevederilor legale din tara emitenta a valutei si nici a celor din tara in cara se pastreaza disponibilitatile in eurovalute. Valuta utilizata in operatii de depozit sau de credit nu apartine tarii in care se realizeaza, iar persoana nu este rezident al tarii emitente a valutei.

Aparitia si evolutia eurovalutelor este expresia influentei unor factori din relatiile economice internationale:

deciziile autoritatilor americane din anul 1960 prin care s-a plafonat dobanda practicata de banci la depozitele la termen si s-a interzis remunerarea depozitelor la vedere pana la o anumita perioada (reglementarea Q);

restrictiile impuse de autoritatile britanice, in anul 1957, bancilor in acordarea creditelor in lire sterline nerezidentilor;

decizia autoritatilor americane, din anul 1965, de impozitare a dobanzilor percepute de rezidentii americani la creditele acordate nerezidentilor pentru a diminua iesirile de USD din SUA;

integrarea economica vest-europeana care a inclus eliminarea restrictiilor si liberalizarea miscarii capitalurilor;

dezvoltarea schimburilor economice internationale;

amplificarea concentrarii industriale si bancare a presupus mecanisme de finantare;

deciziile autoritatilor americane, din anul 1969, de impiedicare a societatilor americane de a dirija sume de USD in vederea finantarii expansiunii internationale si de a repatria beneficiile realizate de catre filialele straine;

crearea si extinderea zonelor libere (OFFFSHORE) au stimulat bancile sa realizeze operatiuni cu eurovalute pentru nerezidenti;

conflictele militare si alte evenimente politice ale perioadei au generat teama de blocare a disponibilitatilor in valuta la bancile din tarile dezvoltate. In aceste conditii, sumele in USD si alte valute s-au transferat din tara de origine la banci comerciale in strainatate si s-a format piata eurovalutelor.

Piata eurovalutelor reprezinta un segment al pietelor internationale pe care se eefectueaza depuneri bancare si se acorda credite pe termen scurt sau mediu in eurovalute.

Operatiunile pe aceasta piata se realizeaza prin intermediul bancilor comerciale din strainatate denumite eurobanci.

Resursele pietei eurovalutelor se formeaza pe urmatoarele cai:

imprumuturi de la banci din tara de origine a valutei contractate de banci si societati comerciale din strainatate

disponibilitati in valuta transferate de bancile comerciale din unele tari catre filialele din strainatate;

disponibilitati in valuta din exporturile de marfuri si servicii care se pastreaza la banci comerciale din strainatate;

depuneri in valuta la banci comerciale din strainatate;

plasamentele rezervelor de valuta ale bancilor centrale si ale organismelor monetare oficiale la bancile comerciale din strainatate etc..

Imprumuturile pe piata eurovalutelor se acorda sub forma liniilor de credit sau creditelor revolving. Imprumuturile in eurovalute pe termen mediu, de valori mari si care au drept beneficiari guverne, agentii guvernamentale, societati multinationale sau autoritati locale se acorda pe piata eurocreditelor. Eurocreditele se contracteaza prin intemediul sindicatelor de banci. Rata dobanzii la eurocredite depinde de rata dobanzii la depozitele in eurodolari de pe piata Londrei (LIBOR) la care se adauga un procent suplimentar care sa acopere riscul bancilor angajate.