Masurile luate de Banca Nationala a Romaniei privind limitarea creditarii

In efortul de a echilibra structura creditului neguvernamental, Banca Nationala a Romaniei a luat masuri care au vizat incetinirea ritmului de crestere a activitatii de creditare, prin elaborarea unor norme privind limitarea riscului aferent creditului de consum (Norma BNR nr.15/2003), a creditului ipotecar (Norma BNR nr 16/2003) si regulamente privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice (Regumanentul BNR nr 3/12.03.2007). Acesta din urma prevede ca acordarea, garantarea si derularea creditelor destinate persoanelor fizice sa se realizeze pe baza contractuala, in conformitate cu reglementarile interne ale imprumutatorilor, reglementari care inainte de a fi aplicate sunt supuse aprobarii BNR, Directia Supraveghere.

De asemenea trendurile ascendente ale creditului de consum precum si preferinta populatiei de a se imprumuta in valuta, cu posibile implicatii asupra unor indicatori de prudentialitate, dar si asupra celor macroeconomici, au determinat banca centrala sa ia o serie de masuri pentru limitarea riscului (Norma BNR nr.10/2005 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice modificata de Norma BNR nr.20 din 13.09.2006 si Norma BNR nr. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite in valuta) si asigurarea unei expansiuni sustenabile pe termen lung a creditarii.

Prima reglementare (Norma BNR nr.10/2005 modificata de Norma BNR nr.20 din 13.09.2006)  stipuleaza ca angajamentele totale de plata lunare ale solicitantului si ale familiei acestuia decurgand din contractul de credit, precum si din alte contracte de credit, contracte de leasing, contracte de cumparare de bunuri in rate sa nu depaseasca 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului si, dupa caz, ale familiei acestuia . Totodata norma prevede ca aprobarea fiecarui credit sa se faca pe baza unui referat intocmit si semnat potrivit reglementarilor interne ale imprumutatorului. Acesta trebuie sa contina urmatoarele elemente: a) datele de identificare a solicitantului, b) informatii/date referitoare la creditul solicitat, precum valoarea creditului, scadenta/schema de rambursare, moneda si, daca este cazul, destinatia, avansul depus de solicitant si garantiile prezentate, c) informatii privind bonitatea solicitantului si d) situatiile speciale in care se afla solicitantul de credit in raport cu tertii, precum litigii care ar putea afecta in mod semnificativ bonitatea acestuia . De asemenea la acordarea creditelor trebuie respectate urmatoarele limite: angajamentele de plata lunare, respectiv principalul si dobanda, decurgand din credite de consum, precum si din alte contracte de natura creditului de consum, indiferent de creditor, nu trebuie sa depaseasca 30% din veniturile nete ale solicitantului si ale familiei acestuia, iar in cazul creditelor pentru investitii imobiliare, precum si din alte contracte de natura creditului pentru investitii imobiliare, indiferent de creditor, angajamentele de plata lunare nu vor depasi 35% din veniturile nete ale solicitantului si ale familiei acestuia. Veniturile nete lunare vor fi calculate ca diferenta intre veniturile totale certe, cu caracter de permanenta si angajamentele de plata de alta natura decat cele decurgand din contracte de credit .

A doua reglementare (Norma BNR nr. 11/2005)  limiteaza expunerea unei institutii de credit din credite in valuta acordate persoanelor fizice si juridice altele decat institusiile de credit, inainte de deducerea provizioanelor specifice de risc de credit la maximum 300% fata de fondurile proprii, in cazul institutiilor de credit, persoane juridice romane, sau fata de capitalul initial, in cazul sucursalelor institutiilor de credit straine . La determinarea expunerii nu se vor lua in calcul expunerile din credite in valuta acordate acelor persoane juridice si fizice care sunt acoperite in mod natural la riscul valutar (hedged borrowers).

Aceste masuri vizeaza incurajarea creditului in RON si orientarea cererii de credite catre moneda nationala, determinarea bancilor comerciale sa-si indrepte activitatea de creditare catre domenii precum afacerile rurale, administratii publice, realizandu-se astfel o imbunatatire a structurii creditelor neguvernamentale si temperarea unor tendinte generatoare de riscuri pentru sistemul bancar.

Pe langa masurile de ordin legislativ, in ultimii ani  BNR a incercat sa limiteze creditarea apeland si la alte instrumente de politica monetara, cum ar fi, rata dobanzii de refinantare. Evolutia acesteia a fost diferita pe parcursul ultimului an. Astfel daca pentru intervalul iunie 2006-11 februarie 2007, strategia BNR a fost de crestere a dobanzii de politica monetara si a rezervei minime obligatorie pentru depozitele in RON cu 0,25 puncte procentuale la 8,75% conducand la o scumpire a creditului in moneda nationala, incepand cu 12 februarie 2007 rata dobanzii de politica monetara s-a diminuat ajungand in prezent la 7,25%.