Finantarea intreprinderii - procurarea capitalului

Introducere

Pentru a intreprinde ceva mai intai trebuie sa avem capitalul banesc (banii).

Abordarea si tratarea capitalului unei intreprinderi.

a. Ca mijloc sau factor de productie

Reprezinta totalitatea averii la dispozitia unei unitati economice, formata din:

bani (capital financiar);

utilaje, instalatii, materii prime s.a. (capital tehnic);

dreptul de creanta (capital juridic).

b. Ca fonduri, in sensul contabilitatii nationale.

Operatiile cu capital sunt opozabile operatiilor referitoare la vanzari, servicii, exprimand, desemnand miscarea fondurilor in contrapartida.

c. Ca aporturi ale proprietarilor societatii sau actionarilor.

Ele se inscriu in pasivul bilantului la un post de "capital' sau "capital social', in cazul unei societati pe actiuni (anonime).

Planificarea financiara

Un rol important in formarea si dezvoltarea structurii financiare revine planificarii financiare.

Planificarea financiara este menita nu sa asigure conditii, ci sa dea certitudinea ca resurselor banesti li se da o utilizare eficienta, facand referiri concrete la:

ce categorii de fonduri si in ce marime sunt create de intreprindere in viitor ?

cat de mult aloca intreprinderea propriei sale dezvoltari ? Cat investeste ?

care sunt resursele de finantare a diferitelor categorii de fonduri folosite intr-un anumit moment ?

2.1. Procurarea capitalului

Pentru a incepe o afacere este nevoie de capital banesc si capital tehnic. Cel banesc (financiar) este important.

Sursele de procurare a capitalului banesci.

Sursele externe exterioare intreprinderii - dotari, finantari, actiuni si imprumuturi.

Imprumuturi

Un imprumut are un cost specific, de regula mai mic decat cel implicat de actiuni in "echitate' sau comune.

Dobanzile platite se scad din profit sau din venituri, inainte de stabilirea impozitelor, pe cand dividendele la actiuni, nu.

Imprumuturile dau si incertitudine asupra dreptului de proprietate privind bunurile firmei in cazul unor esecuri. De aceea, o anumita precautie in stabilirea ponderii imprumuturilor firmei se impune.

Un nivel optim al impru­muturilor duce la situarea costurilor, pentru obtinerea capitalului, la un nivel scazut sau cel mai mic posibil.

Investirea capitalului intreprinderii

In rezolvarea problemei capitalului, intreprinderea se confrunta cu:

- atragerea capitalului;

- alocarea resurselor banesti in diferite investitii, pe baza eficientei, a productivitatii capitalului, independent de sursa fondurilor sau de costurile ce le presupun diverse surse.

Astfel, investirea capitalului intreprinderii este o decizie strategica. Care sunt sursele de capital ? Acestea sunt, daca ne referim la intreprinderi ce se infiinteaza sau sunt in functiune, in functie de natura proprietatii:

- publice si particulare ;

sau in functie de forma intreprinderii, ca societate comerciala:

- societate in nume colectiv;

- societate in comandita pe actiuni;

- societate pe actiuni;

- societate cu raspundere limitata; sau in functie de natura sursei:

- interna, nationala sau externa tarii.

La infiintare, o intreprindere se formeaza prin aportul de capital sau capitalul subscris, in functie de forma sa juridica. O regie autonoma a statului are capitalul statului. Una comerciala - ne referim la societatea comerciala - poate avea capital mixt, de stat si particular, sau mixt in sensul capitalului autohton si al celui strain.

La intreprinderile in functiune sursele sunt cele proprii (interne) si cele externe (straine). Cele interne se refera la amortizari si partea din profit care, potrivit contractului pentru constituire si statutului societatii, este prevazuta pentru sporirea de capital.

Daca investitiile aduc un venit net superior costului atragerii capitalului, atunci actionarul are satisfactia oportunitatii renuntarii la o parte din dividend in folosul dezvoltarii intreprinderii. Orice crestere a acumularilor trebuie insotita de precizarea profitabilitatii pe care o ofera investitia respectiva si privata prin prisma recuperarii acesteia. Sursa interna o reprezinta volumul brut al numerarului ge­nerat de operatiile intreprinderii, in care cash-flow-ul este vital (fluxul de numerar).

Sursele externe ca un capital pasiv, asocieri si emisiunea de actiuni sau obligatiuni

Se refera la imprumuturi, ca un capital pasiv, si la asocieri, cu un capital pe baza de echitate. La fel si emisiunea de actiuni sau obligatiuni.

Exista si sursele atrase, ca datorii minime cu caracter permanent, ca urmare a sistemului de decontare fata de terti, si imprumuturile bancare sau creditorii, ca surse de finantare a ciclului de exploatare pe termen scurt (surse ciclice).

Insa pasivele stabile sunt veritabile imprumuturi indirecte, generate de exis­tenta operatiunilor curente.

Imprumuturile bancare

Imprumuturile necesare societatii pot fi:

- pe termen scurt;

- pe termen mediu;

- pe termen lung, peste 5 ani.

La randul lor, imprumuturile pe termen lung se clasifica dupa:

- natura garantiei (ipoteca, gir);

- sensul obligatiei (imprumut direct sau prin compensare),

- gradul de participare (imprumut personal sau prin asociere).

Crearea acumularii necesita costuri si cheltuieli. Aceste costuri trebuie sa fie minime. Conducatorul, managerul financiar, trebuie sa structureze astfel sursele incat costul sa fie minim, adica media ponderata a celor trei surse, prin prisma costului de piata, si anume imprumutul, capitalul aferent actiunilor preferentiale si capitalul comun, sa fie minima.

Dreptul de a folosi banii altora, imprumutati, se obtine cu un anumit pret. Acest pret variaza in functie de cerere si oferta, dar si de alti factori: importanta cre­ditului, durata si alte conditii, tipul institutiei care ofera imprumutul, zona geografica.

Societatea poate apela la un credit - contract de inchiriere mobiliar, prin care finantarea este 100%, fara a atinge fondurile proprii ale intreprinderii.

De asemenea, societatea poate apela la un imprumut public, din care o parte este dispusa sa investeasca pe termen lung in subscrisuri de valori mobiliare pentru care societatea emite si retrage in contrapartida un aport la capital: obligatiuni sau actiuni.

Obligatiunea

Este un titlu de creanta pentru obligatarul care a cumparat-o. Obligatiunea este rambursabila.

Obligatiunea confera dreptul la un venit fix, independent de rezultatele firmei. Dobanda este trecuta sub titlu. Societatile cu actiuni emit obligatiuni (potrivit legii).

Actiunea

Este un titlu reprezentand cantitatea de participare la capitalul unei societati, conferind detinatorului sau calitatea de asociat si avand dreptul la o parte proportionala din beneficiul exercitiului. Acestea sunt dividendele (impozabile). Dar societatile nu se pot adresa actionarilor originari; ele largesc cercul asociatilor apeland la un imprumut public sau la Bursa, daca titlurile lor sunt cotate acolo.

Prin intermediul Bursei se asigura jonctiunea intre cei care economisesc, doritori sa achizitioneze valori mobiliare, si intreprinderile care doresc sa faca pla­samente, se asigura jonctiunea intre achizitori, cumparatori si vanzatori, intre oferta si cererea de valori mobiliare deja emise.

Detinatorii de obligatiuni

Sunt opozabili cu detinatorii de actiuni:

■ detinatorii de obligatiuni sunt creditorii intreprinderii, neavand drept de vot, neparticipand nici la profitul si nici la pierderile intreprinderii;

■ detinatorii de actiuni, au drept de vot, participa la profitul sau la pierderea intreprinderii;

■ obligatiunile au termen de scadenta;

■ valoarea de piata a actiunii este cotata in unitati monetare pe o actiune;

■ valoarea de piata a unei obligatiuni este cotata ca un procentaj din valoarea nominala sau valoarea la scadenta;

■ daca valoarea nominala standard este de 1.000 de u.m., atunci 1% va avea 10 unitati monetare.

Capitalul aditio­nal

Capitalul sporeste si in situatiile in care pretul de vanzare al actiunilor este mai mare decat valoarea nominala a acestora, dar sub forma unui capital aditional, care se trece la rezerve ce maresc capitalul propriu si nu al actionarilor.

Pe langa valoarea nominala si de piata, actiunea mai are si o valoare contabila. Aceasta informatie este importanta pentru investitorul potential.

Valoarea contabila se obtine raportand activele nete la numarul de actiuni, adica din totalul activelor se scade totalul datoriilor, iar restul se imparte la numarul de actiuni comune (valoarea contabila priveste numai actiunile comune).

Sursele de finantare

se refera atat la constituirea capitalului brut cu compo­nentele sale (capital social, fonduri, rezerve, subventii, capital imprumutat pe termen mediu si lung, capital imprumutat pe termen scurt, datorii comerciale si necomerciale normale),

cat si la sporirea capitalului prin diferitele surse de procurare (noi emisiuni de actiuni, emisiune de obligatiuni, leasing, imprumuturi de pe piata bancara, conversia datoriilor etc).

Capitalul social

Formarea si cresterea capitalul social

Se formeaza prin

aporturile in bani si in natura ale investi­torilor

prin cumpararea actiunilor societatii comerciale.

Capitalul social poate creste

prin aporturi banesti noi,

- prin cresterea valorii nominale a actiunilor detinute,

prin cresterea numarului de actiuni ale societatii comerciale.

Emisiunii de actiuni:

In cazul emisiunii de actiuni, retinem:

a.  valoarea nominala (V_n);

b.  pretul de emisiune (Pe);

c.  prima de emisiune (pre) = P_F. - V_n;

d.  dreptul de preemtiune prin dreptul de subscriere, ca un drept de prioritate acordat actionarilor vechi (d_s = V_s);

e.  pretul pietei, valoarea de piata a unei actiuni cotate (C_v, P_b, P_m).

Valoarea nominala este valoarea inscrisa pe titlu, care se consemneaza la capitalul social.

Pretul de emisiune poate fi egal cu valoarea nominala, in cazul actiunilor netranzactionate la bursa, sau sa fie egal cu o valoare din intervalul: valoare nomi­nala - pret de bursa:

P_E  = V_n " sau V_n < P_E < C_v

Prima de emisiune apare ca diferenta intre Pretul de emisiune si Valoarea nominala (pre P_E V_n ). Pretul de emisiune este format din valoarea nominala plus prima de emisiune, care se constituie ca rezerva (nefacand obiectul unor repartizari de natura profitului).

Pretul pietei este pretul ce se tranzactioneaza la bursa de valori si care este in functie de o multime de factori de care tine seama un investitor:

- riscurile atasate;

- gradul de volatilitate al titlului respectiv;

- rata fara risc;

- randamentul, rata asteptata de investitor etc.

Incorporarea rezervelor

Capitalul social poate creste prin incorporarea rezervelor, generand fie emisiunea de noi actiuni, fie cresterea valorii nominale a actiunilor existente. Astfel, creste increderea creditorilor in societatea comerciala.

In cazul emiterii de noi actiuni, apare protejarea averii vechilor actionari prin acordarea unui drept de atribuire, proportional cu partea din capital detinuta (V_a = d_a)

Un investitor, atunci cand investeste in titlurile unei intreprinderi, are in vedere:

riscul titlului;

randamentul pietei (K_m, R_m);

randamentul titlului (R_s);

coeficientul (β, ca masura relativa a diversificarii riscului, asociat cu rata relativa a randamentului titlului pe piata (indexul pietei).

Rata randamentului unui activ consta in suma ratei fara risc si prima de risc, care este, la randul sau, produsul dintre diferenta dintre randamentul pietei si rata tara risc si coeficientul p al titlului pe piata:

R = Rr+(R_ra-Rr)P

Alte surse de finantare, care contribuie la formarea capitalurilor permanente .

Creditul pe termen lung

Contribuie la cresterea capitalului imprumutat, dar si la cresterea gradului de indatorare, la cresterea costurilor financiare.

Daca creditul este in valuta, apar si diferentele nefavorabile (negative) de curs, care erodeaza rezultatul exploatarii, putand conduce in final la pierdere.

Creditul luat (imprumut pe termen lung) se ramburseaza:

a. cu anuitati constante:

b. cu amortismente constante:

Obligatiunea

Obligatiunea, ca titlu, instrument al pietei, se distinge prin:

- valoarea nominala (inscrisa pe titlu);

- rata dobanzii ce o va plati cel care emite celui care cumpara (investeste), care este fie rata fixa, fie variabila;

- pretul de emisiune (Pe) este pretul platit de investitor la cumparare;

- prima emisiune (Pre), ca diferenta intre valoarea nominala (mai mare) si pretul de emisiune (mai mic):

Pre = V_n - P_E ;

pretul de rambursat (de rascumparare) este pretul pe care-1 incaseaza investitorul in momentul amortizarii titlului (P,a_SC);

prima de rambursat (P_ramt>) reprezinta diferenta dintre pretul de rascum­parare si valoarea nominala:

imprumutul se ramburseaza potrivit Tabloului de amortizare (ca si creditul bancar pe termen sau ca si leasingul).

Cand pretul de vanzare la bursa (P,"), (C_v) este inferior pretului de rambursat (Pramb), decizia de rascumparare anticipata este fireasca.

Obligatiunile pot fi convertite in actiuni (conversia datoriilor). Pentru aceasta, se calculeaza raportul de conversie, adica numarul de obligatiuni cedate pentru o actiune (valoarea unei actiuni este mai mare decat pretul de rascumparare si implicit decat valoarea nominala).

Amortizarea imprumutului obligatar se poate realiza prin: amortizarea pro­gresiva cu anuitati constante; amortizarea constanta cu amortismente anuale constante si amortizarea la maturizarea finala cu dobanzi anuale constante, iar in ultimul an se ramburseaza intregul capital imprumutat.

Leasingul

Este un alt instrument de finantare, practicat de societatile specializate in leasing (financiar si operational).

In cazul leasingului operational, rata este calculata in varianta anuitatilor constante (dobanda la valoarea ramasa si capitalul restituit).

C = V - Avans - Valoarea reziduala

Avansul = V x pai ; Vr = V x pv

V = valoarea contractului

C = capitalul de amortizat

pa = ponderea avansului in totalul valorii contractului

pv = ponderea valorii reziduale in valoarea contractului

Leasingul financiar este asemanator unui credit bancar, cu unele particularitati.

Pe langa aceste surse, intreprinderea mai apeleaza si la alte surse, care sa ofere o finantare fie pe termen lung, fie pe termen scurt.

2.2. Tipuri de fonduri, sursele de constituire si destinatia lor

Notiuni generale

Intreprinderea, ca societate comerciala, dispune de capitalul sau social constituit la infiintare si augmentat pe parcursul existentei sale. Alaturi de capitalul social intalnim o serie de rezerve si fonduri.

Rezervele, ca si fondurile, pot fi :

obligatorii sau

facultative.

Cele obligatorii, la randul lor, pot fi :

prevazute de legea fiscala (legale)

prevazute de statut (statutare).

Marimea lor de constituire, de dimensionare este data

prin legea anuala a bugetului,

prin legi specifice, fie prin statut,

prin bugetul propriu de venituri si cheltuieli.

Fondurile comune

Fondul de rezerva

Are o reglementare legala (Legea nr. 31/1990), iar constituirea sa este prevazuta prin legea anuala a bugetului si prin Normele tehnice emise de Ministerul Finantelor Publice.

Are ca surse de constituire: disponibilul la inceputul exercitiului financiar, sumele suportate din profit inainte de impunerea profitului.

Destinatiile fondului privesc: acoperirea pierderilor inregistrate, alte micsorari.

Fondul de cercetare-dezvoltare

Iimportant pentru modernizare, dezvoltare, protectia mediului, si care se constituie pe seama costurilor si a profitului.

Titlul fondului sugereaza si destinatia sa: finantarea cercetarii (fundamentale si aplicative) cu scop declarat - dezvoltarea firmei.

Fondul de investitii (de dezvoltare)

Se constituie din:

sume aferente reducerii impozitului pe profitul investit in investitii lucrative;

sume din valorificarea mijloacelor fixe scoase din functiune;

sume din vanzarea mijloacelor fixe; amortizarea mijloacelor (activelor) fixe (imobilizarilor corporale);

sume prelevate din profitul net; sume din redistribuire; credite bancare; alocatii de la bugetul public national.

Destinatia sau ceea ce se finanteaza prin acest fond: rambursarea creditelor, plata comisioanelor si a altor servicii bancare, plata dobanzilor la creditele utilizate in anul curent; cheltuieli pentru investitii.

Fondul de premiere

Este destinat stimularii personalului firmei.

Se constituie pe seama costurilor proprii, dar si din profitul net.

Fondul de participare la profit

Este destinat motivarii salariatilor. Profitul net este sursa constituirii sale.

Fondul pentru actiuni social-culturale si sportive

Are o eterogenitate de surse (ca si altele amintite): sume preluate din profit; contributiile salariatului pentru tratament balnear si odihna, pentru intretinerea copiilor in gradinite; subventii de la bugetul public national; donatii; ajutoare; sponsorizari s.a.

Se utilizeaza pentru finantarea privind: costul biletelor de tratament si odihna, cheltuielile de regie si hrana pentru crese, pentru gradinite, cheltuielile de regie pentru cantine; intretinerea si reparatiile la caminele proprii; cheltuieli culturale; cheltuieli sportive; alte cheltuieli.

Alte fonduri  specifice unor agenti economici, unor societati comerciale din alte ramuri: de asigurari, de constructii, in agricultura,

Fondul de rezerva din prime pentru asigurari de viata;

Fondul pentru organizarea santierelor;

Fondul de asigurare.

Exista si alte fonduri, prin care se finanteaza alte necesitati ale intreprinderii.

Surse de constituire

Fondurile au ca surse de constituire:

- profitul societatii comerciale (fie inainte de impunere, fie dupa impunere),

- costurile de exploatare,

- diferitele valorificari,

- contributia salariatilor.

Aceste surse sunt surse proprii interne.

Alte surse, cum sunt: subventii, redistribuiri, donatii, ajutoare, constituie surse externe.

Sursele se dimensioneaza, reglementat sau voluntar, in functie de necesitatile specifice exercitiului financiar, un instrument important fiind bugetul general al intreprinderii, cu componentele sale.

Fonduri specifice

Fondul de rulment (working capital) este un fond deosebit.

El exprima excedentul finantarilor stabile (capitalului permanent) asupra bunurilor stabile (durabile, imobilizarilor corporale, necorporale si financiare).

Fondul de rulment apare ca o marja de siguranta (securitate) pe care si-o procura seful intreprinderii pentru a face fata nevoilor sale de finantare, izvorate din exploatare. De aici importanta pe care o acorda bancile existentei unui fond de rulment pozitiv. Activitatea normala a intreprinderii face sa apara in patrimoniul sau bunuri sub forma de stocuri si creante, care formeaza bunuri circulante ale ciclului de exploatare.

Un anumit numar de terti participa la finantarea acestor bunuri circulante ale ciclului de exploatare, reprezentand credite-furnizori, personal, banci. Aceste credite se numesc finantarea ciclului de exploatare.

In cazul in care bunurile circulante sunt superioare finantarii ciclului (datorii pe termen scurt), apare o nevoie de rulment de acoperit.

Nevoie de rulment de acoperit

Din compararea fondului de rulment cu nevoia de fond de rulment poate sa existe un excedent, exprimand o trezorerie pozitiva, sau un deficit, ce trebuie sa fie suportat prin alte mijloace, care sunt finantari pe termen scurt.

Exemplu

mii u.m. -

Fond de rulment = 1.500.000 - 1.000.000 = 500.000

Necesar de fond de rulment = 750.000 - 500.000 = 250.000

Trezoreria neta = 500.000 - 250.000 = 250.000

Fond de rulment = 1.200.000 - 800.000 = 400.000

Necesar de fond de rulment =1.100.000 - 500.000 = 600.000

Trezoreria neta = 400.000 - 600.000 = -200.000

Trezoreria neta - Casa = -200.000 - 100.000 = -300.000 = Trezoreria bruta Aceasta suma figureaza in bilant ca un sprijin bancar pe termen scurt de

cateva zile, zeci de zile, fiind o trezorerie bruta de pasiv.

Fondul de rulment poate fi si negativ, atunci cand finantarile stabile sunt mai mici decat bunurile stabile.

Fond de rulment = 1.400.000 - 1.500.000 = -l00 mii lei

Necesar de fond de rulment = 1.500 - 1.720 = -220 mii lei

Excedent de finantare a exploatarii = 1.720 - 1.500 = +220 mii lei

Trezoreria neta = -l00-(-220) = +120 mii lei

Fond de rulment negativ = -100 mii lei

Excedent de finantare a ciclului = +220 mii lei

Trezorerie (lichiditati) = +120 mii lei

Trezoreria - Casa = Descoperirea soldului: 120 - 200 = -80 mii lei, care vor figura in pasiv ca element al trezoreriei de pasiv.

Trezoreria, ca rezultanta a fondului de rulment negativ si a excedentului de finantare a ciclului de exploatare, este pozitiva, deoarece o parte a finantarilor procurate prin exploatare (D.T.S.) este neutilizata.

Oricare ar fi structura financiara a intreprinderii, trezoreria apare ca rezultanta a fondului de rulment (pozitiv sau negativ) si a necesarului de fond de rulment (sau excedentul de finantare a exploatarii). Aceste aspecte vor fi reluate in capitolele urmatoare.

Rezerve

Rezervele pot fi:

. legale;

. statutare;

. facultative.

Cele legale sunt reglementate prin legi specifice. Asa este, de exemplu, Fondul de rezerva, care se constituie reglementat de Legea nr. 31/1990 si Legea anuala a bugetului public national. Acest fond de rezerva este alimentat din profitul brut inainte de impozitare, din excedentul obtinut prin vanzarea actiunilor la un curs mai mare decat valoarea lor nominala, daca acest excedent nu este intrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizarilor, din excedentul din reevaluarea stocurilor. Este destinat acoperirii pierderilor din reevaluarea patri­moniului si altor scopuri stabilite de lege.

Societatea comerciala poate sa-si prevada in statut, in concordanta cu permisibilitatea legilor in materie, anumite rezerve privind exercitiul exploatarii. In general, aceste rezerve se constituie pe seama costurilor: rezerve pentru finantarea operatiilor in perioada de garantie, sau pentru reduceri de preturi care se acopera din profit, sau pentru urmarirea debitorilor pentru cumparari in rate.

Unele rezerve le intalnim sub titulatura de fonduri, indeplinind, de fapt, functiile unor fonduri reale. Altele rezulta din reevaluari, diferente de cursuri s.a.

Atat fondurile, cat si rezervele sunt rezultatul activitatii de exploatare a intre­prinderii, al operatiilor ce se deruleaza in interiorul si in afara ei.

Cuprins