Nerespectarea obligatiilor contractuale

INTRODUCERE

O analiza succinta a tabloului economic mondial al inceputului de mileniu permite evidentierea unor trasaturi definitorii incontestabile: diversificarea si innoirea rapida a ofertei de marfuri, sub impactul dezvoltarii stiintei si tehnicii, mondializarea pietelor, facilitate de progresele inregistrate in domeniul telecomunicatiilor, cresterea exigentelor clientilor si ale societatii.

In aceste conditii, calitatea produselor s-a impus ca factor determinant al competitivitatii firmelor. In orientarea actuala, spre satisfactia cerintelor utilizatorilor finali, realizarea unei calitati corespunzatoare pentru a obtine completa satisfacere a clientului este esentiala pentru supravietuirea si prosperitatea oricarei organizatii care isi desfasoara activitatea intr-un mediu concurential.

In cazul produselor de complexitate tehnica ridicata cum sunt aparatele electrocasnice si de utilitate publica, problema calitatii este cu atat mai importanta. Succesul afacerilor unei firme este dependent de modul in care clientul percepe calitatea produsului pentru care a platit o suma de bani. Perceptia consumatorului este cea care determina atitudinea lui de a cumpara si in viitor de la aceeasi firma. De aceea, intreaga activitate a organizatiei trebuie sa fie dirijata de nevoile si cerintele exprimate ale consumatorului. Afacerile trebuie vazute de la inceput cu ochii clientului si apoi in permanenta este necesar sa se urmareasca reactia consumatorului atat fata de calitatea produsului solicitat, cat si fata de modul in care este tratat in timpul procesului de vanzare - cumparare.

Instalatiile de ventilare si climatizare au rolul de a mentine starea aerului din incaperi, respectiv temperatura, umiditatea, viteza si puritatea, in anumite limite dinainte stabilite, in tot timpul anului, indiferent de variatia factorilor meteorologici, a degajarilor si a consumurilor de caldura interioare. Limitele parametrilor microclimatului interior depind, la randul lor, de destinatia incaperilor, de natura activitatii desfasurate, de procesele tehnologice.

Calitatea mediului in care oamenii isi desfasoara activitatea are o influenta complexa asupra acestora, atat din punct de vedere igienico - sanitar cat si a randamentului activitatii. Calitatea mediului se apreciaza atat dupa valoarea parametrilor principali ai confortului, cit si prin intermediul altor factori secundari, cum ar fi puritatea aerului, gradul de ionizare, calitatea iluminatului, nivelul de zgomote si altele.

In sezonul rece instalatiile de incalzire pot asigura in incaperi mentinerea temperaturii aerului la o valoare data si la unele cladiri, prin masuri suplimentare (in general, constructive), se pot mentine in limite acceptabile si alti parametrii (temperatura medie de radiatie, umiditatea relativa). In ceea ce priveste umiditatea aerului, in multe cazuri, aceasta este obtinuta prin ventilare naturala. Pentru alte categorii de incaperi, in care se produc degajari importante de caldura si umiditate, precum si alte degajari nocive (sali cu aglomerare de persoane, incaperi de productte, laboratoare, piscine, hale pentru cresterea industrializata a animalelor si pasarilor), calitatea aerului nu se mai poate asigura numai printr-o instalatie de incalzire. Pentru indepartarea caldurii si umiditatiii in exces, a gazelor, prafului, mirosurilor, apare necesitatea introducerii controlate a unui anumit debit de aer care, dupa caz, trebuie incalzit, racit, uscat sau umidificat. Acest lucru poate fi realizat, in functie de situatie, cu ajutorul unei instalatii de ventilare, de climatizare partiala sau de climatizare (totala). Natura si cantitatea noxelor in exces, modul lor de propagare, sistemul constructiv si dimensiunile incaperilor, limitele parametrilor confortului termic, limitele admisibile la care trebuie reduse concentratiile diverselor noxe, la care se adauga, de cele mai multe ori, cu o pondere importanta, considerente economice, au condus la utilizarea in practica a unei game mari si variate de instalatii de vntilare si climatizare.

In cazul unor incaperi industriale in care au loc, preponderant, degajari de caldura si umiditate (vapori de apa), este suficient pentru indepartarea acestora sa se realizeze o ventilare naturala organizata prin practicarea unor deschideri, de o anumita dimensiune, amplasate la partile inferioare si superioare ale peretilor exteriori, in cazul incaperilor aglomerate insa, datorita degajarii importante de caldura si umiditate precum si a valorilor stricte la care trebuie mentinuti parametrii confortului termic, sunt necesare incalzirea si umidificarea aerului iarna, racirea si uscarea aerului vara, procese ce pot fi realizate numai cu o instalatie de climatizare. Unele procese tehnologice (din industria textile, hartiei, tutunului, optica, prelucrarii mecanice de precizie, laboratoare metrologice etc) impun cerinte si mai stricte in cazul unuia sau mai multor parametri de confort termic, ceea ce influenteaza nu numai complexitatea instalatiei de climatizare, ci insusi sistemul constructiv al incaperilor sau chiar al constructiei in ansamblu.

La orice sistem de ventilare (sau climatizare) este necesar sa se introduca in incaperi aer tratat (aer refulat, aer introdus) care sa preia noxele in exces (caldura, umiditate, gaze, vapori, praf) si sa le elimine odata cu acesta (aer aspirat, aer absorbit) din incaperi, dupa care totul sa fie trimis in exterior (aer evacuat).

Rolul pe care aceste aparate il indeplinesc, atat pentru consumatorul casnic cit si pentru cel industrial, conduce la o importanta cu totul speciala a problematicii calitatii acestora si prin urmare a respectarii parametrilor lor calitativi.

Nerespectarea acestor parametrii calitativi ai aparatelor de ventilare si climatizare, conduce la aparitia de vicii in exploatare la utilizator, fapt ce se va concretize in insatisfactta si nemultumirea clientilor firmei.

Noncalitatea produselor prin prezenta viciilor ascunse, nedepistate la receptte, poate constitui, de multe ori, o sursa importanta generatoare de expertize de marfuri.

Toate aceste considerente m-au determinat sa aleg ca lucrare de diploma, studierea receptiei calitative a climatizoarelor si aparatelor de ventilatie, a rolului expertizei merceologice in solutionarea litigiilor comerciale generate de aceasta.

CAPITOLUL I

NERESPECTAREA OBLIGATIILOR CONTRACTUALE - SURSA DE LITIGII GENERATOARE DE EXPERTIZE DE MARFURI

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

1.1. Conceptul de calitate a loturilor de marfuri in expertiza marfurilor

In mileniul III, viata economica pe plan national si international cunoaste un dinaminsm deosebit, marcat nu atat prin cresteri cantitative, cat mai ales prin transformari calitative.

De calitatea produselor depinde in mare masura satisfacerea necesitatilor tot mai variate si mai complexe ale economiei unui stat, competitivitatea pe pietele externe si cresterea nivelului de trai al populatiei.

Realizarea unor produse calitativ superioare este insa legata indisolubil de controlul calitatii lor. Acest control a devenit o necesitate ca urmare a diviziunii sociale a muncii si a dezvoltarii productiei de mare serie.

Este cunoscut ca un produs va avea o calitate normala atunci cand, pe tot parcursul fabricatiei si comercializarii sale, se respecta riguros conditiile tehnice si se verifica proprietatile prescrise.

Fiind determinate de interactiunea dintre calitatea materiei prime, modul de realizare, conditiile de manipulare, transport si depozitare, calitatea reala a unui lot de produse este conforma cu calitatea prescrisa atunci cind dispersia valorilor caracteristicilor de calitate pentru toate componentele lotului se afla in limitele admisibile si deci calitatea medie a lotului este acceptabila.

In etapele corespunzatoare circuitului pe care produsul il parcurge pentru a ajunge la consumator, actioneaza insa numerosi factori cu efecte directe sau indirecte asupra integritatii si nivelului calitativ initial.

Numeroase produse, ca sisteme eterogene si foarte complexe, datorita unor componente chimice labile, precum si datorita multiplelor influente interne si externe pe care le suporta in timp si spatiu, sufera modificari in timp ale proprietatilor. Pentru acest motiv, in societatile comerciale activitatea comisiilor de receptie nu se rezuma numai la efectuarea unui control static al calitatii cu prilejul receptiei propriu-zise, ci se continua cu urmarirea modului in care evolueaza starea calitativa a marfurilor receptionate, in tot timpul depozitarii si pina in momentul livrarii lor in totalitate din depozit .

Rezulta ca, la acelasi lot de marfa, calitatea poate fi considerate in doua ipostaze distincte[2]:

A. Calitatea statica, reprezentand nivelul real al calitatii determinat intr-un moment dat al circulattei produsului;

B. Calitatea dinamica, adica evolutia nivelului real al calitatii in timp, ca rezultat al interactiunii dintre produs si mediul ambiant.   

Relatiile dintre calitatea statica si calitate reflecta modul in care acestea se repercuteaza asupra calitatii intregului lot, ca si asupra deciziei privind acceptarea sau respingerea lotului.

Conceptul de calitate dinamica a unui produs se refera la totalitatea modificarilor proprietatilor produsului (ca directie, intensitate si nivel) sub actiunea agentilor mediului ambiant pe parcursul circulatiei.

Aceasta presupune stabilirea si masurarea nivelului initial si in timp al proprietatilor dinamice ale produsului, cu scopul de a-i controla exact starea calitativa in timpul circulatiei tehnice.

Abordata in acest spirit, calitatea dinamica isi gaseste o reflectare cu implicatii practice pozitive intr-o serie de activitati legate de circulatia marfurilor: contractarea fondului de marfa, stabilirea termenului de garantie, stabilirea si controlarea perisabilitatilor, prescrierea caracteristicilor de calitate si a nivelului lor de admisibilitate, organizarea transportului, depozitarii si pastrarii marfurilor, etc.

In stransa legatura cu conceptul de calitate dinamica trebuie sa se afle stabilirea si urmarirea termenelor de garantie, organizarea transportului, depozitarii si vanzarii marfurilor.

1.2. Neexecutarea obligatiilor contractuale

Litigiile sau diferendele aparute intre parteneri aflati in raporturi comerciale, in legatura cu marfurile trazactionate, isi au originea in general in neexecutarea contractelor comerciale interne si internationale.

Contractele de comertt prevad obligatii, raspunderi si drepturi reciproce intre parti, a caror neexecutare genereaza efecte negative asupra intereselor economice ale partilor si asupra bunei desfasurari a comertului intern si international.

Prin neexecutare se intelege orice neindeplinire de catre una din partile contractante a oricareia dintre obligatiile care ii revin potrivit contractului, inclusiv executarea lor defectuoasa sau cu intarziere .

Neexecutarea obligatiilor contractuale se poate manifesta in mai multe forme grupate dupa urmatoarele criterii[4]:

cantitativ : neexecutarea totala sau partiala;

calitativ : executarea defectuoasa, efectuarea afectata de vicii, executare de calitate inferioara;

dupa perioada de timp in care se manifesta: executarea tardiva, neexecutare temporara si neexecutare definitiva si ireversibila:

In legatura cu notiunile de neexecutare totala sau partiala intervine problema efectelor sau gravitatii neexecutarii - element esential avut in vedere in momentul in care partile contractante sau o instanta (si alte organe abilitate) sesizata cu o asemenea actiune solicita efectuarea unei expertize ca mijloc de proba. In aceste situatii se verifica si se apreciaza in ce masura neexecutarea este considerata importanta si grava in raport cu obligatiile contractuale stabilite in acord cu vointa partilor. Lezarea intereselor materiale ale uneia din parti poate angaja raspunderea contractuala a celeilalte parti sau datorita gravitatii neexecutarii, contractul poate fi desfiintat (reziliat), raspunderea contractuala revine partii culpabile, care nu si-a indeplinit obligatia sau a indeplinit-o necorespunzator cauzand celeilalte parti o paguba materiala, un prejudiciu.

Modalitatile de raspundere pentru neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract imbraca forma penalitatilor de neexecutare si de intarziere sau de plata a daunelor interese pentru acoperirea prejudiciului suferit de partea ale carei interese au fost afectate.

Solutionarea diferendelor sau litigiilor comerciale dintre par'ile contractante referitoare la interpretarea sau executarea obliga'iilor contractuale si de raspundere a partilor revine instantelor judecatoresti, organelor arbitrale competente si institutiilor centrale abilitate in acest sens, care, pentru aprecierea gravitatii neexecutarii, stabilirea cauzelor si evaluarea finala a prejudiciilor, apeleaza de regula la expertiza ca mijloc de proba.

Pentru executarea expertizelor in vederea solutionarii litigiilor provocate de neindeplinirea obligatiilor contractuale, este necesara in primul rand cunoasterea si identificarea de catre expert a acestor obligatii, pentru a se verifica pe aceasta baza, executarea sau neexecutarea lor.

Contractele comerciale interne si internationale ca acte juridice prin intermediul carora se realizeaza schimburile economice intre parteneri din tara sau din alte tari sunt - potrivit legislatiei romane - contractul de vanzare-cumparare, de cooperare in productie, de transport, de asigurari, de depozitare, de turism, etc.

Contractul de vanzare-cumparare este contractul de baza al tranzactiilor de maafuri, celelalte tipuri de contracte in functie de actiunile specifice, fiind contracte conexe ce deriva din acesta.