Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Finante


Qdidactic » bani & cariera » finante
Management bancar - investitiile bancare, managementul activelor - principiile fundamentale ale investitiilor bancare



Management bancar - investitiile bancare, managementul activelor - principiile fundamentale ale investitiilor bancare



I. Principiile fundamentale ale investitiilor bancare

1. Respectarea legalitatii

2. Siguranta investitiilor

3. Asigurarea lichiditatii

4. Profitabilitatea investitiilor

II. Tipuri de investitii bancare

1. Creditarea agentilor economici

A. O noua viziune asupra bazei de credit a solicitantului

a) Analiza istoricului firmei

b) Analiza viitorului firmei

B. Categorii de credite pentru agentii economici

2. Creditarea persoanelor fizice

A. Evaluarea creditului prin punctaj Scoring

B. Plasamente pe piata interbancara.


I. Principiile fundamentale ale investitiilor bancare

Maximizarea valorii investitiei proprietarilor in banca reprezinta obiectivul fundamental in jurul caruia graviteaza deciziile privind gestionarea portofoliului de investitii. Atunci, respectarea legalitatii, siguranta investitiei, asigurarea lichiditatii, profitabilitatea investitiei sunt principiile fundamentale care stau la baza deciziilor privind investitiile pe care banca le face in scopul atingerii obiectivului fundamental.

1. Respectarea legalitatii, vizeaza atat aspectul tehnic privind gestiunea activelor bancii, cat si protectia portofoliului. Prin legea bancara 58/1998 li se impun bancilor respectarea cerintelor prudentiale privind plasamentele:



respectarea nivelului minim de solvabilitate de 8% Cooke

imprumuturile acordate unui singur debitor nu pot depasi 20% din totalul fondurilor proprii ale bancii

- respectarea nivelului minim de lichiditate determinat in functie de scadentele creantelor si angajamentelor bancii

valoarea creditelor acordate persoanelor aflate in relatii speciale sa nu depaseasca 20% din valoarea fondurilor proprii ale bancii

participarea unei banci la capitalul social al unei societati nebancare nu poate depasi 20% din capitalul social al societatii respective si 10% din fondurilor proprii ale bancii

valoarea totala a investitiilor pe termen lung in valori mobiliare ale unei banci nu poate depasi 50% din fondurilor proprii ale bancii

valoarea totala a investitiilor in valori mobiliare efectuate de o banca nu poate depasi 100% din fondurilor proprii, cu exceptia titlurilor de stat

banca nu poate acorda credite garantate cu propriile actiuni sau conditionate de vanzarea/cumpararea propriilor actiuni

participarea unei banci la capitalul altei banci nu poate depasi 5% din capitalul noii banci, cu conditia participarii si a altei societati bancare, persoana juridica straina sau institutie financiara internationala.

Pe baza restrictiilor impuse de legislatie si BNR, tinand cont de conjuctura economica si pozitia bancii in sistemul bancar, fiecare banca isi elaboreaza prin propriile politici de plasament.

2. Siguranta investitiilor

Creditele, participatiile la capitalul altor societati, plasamentele in titluri financiare trebuie analizate privind posibilitatea de rambursare in valoarea si la termenele prevazute in contract.

Fiecare banca isi asuma riscuri si trece prin experienta pierderii unor active sau mai ales prin recuperarea intarziata a unor active. Investitiile pe piata interbancara sunt relativ sigure in masura in care cei care se imprumuta sunt banci cunoscute. Aceste investitii sunt garantate cu hartii de valoare, ceea ce confera creditorului siguranta deplina a investitiei facute.

Creditele acordate statului nu pun probleme de siguranta, deoarece statul este cel mai sigur debitor.

Problema sigurantei investitiilor se pune in cazul creditelor pe care banca le acorda intreprinderilor sau persoanelor fizice, care sunt expuse riscului de a nu fi rambursate la scadenta. Riscul de rambursare poate interveni din mai multe cauze:

din cauza debitorului, situatia financiara

din cauza competentei managementului intreprinderii(defectuos)

din cauza sectorului in care activeaza debitorul, intrarea in vigoare a "Acordului de comert si cooperare comerciala si economica" semnat la 22 oct.1990 intre Romania si CEE (UE actual) a lovit in toate ramurile, in special in industrie. Conform acestui acord, Romania s-a angajat sa reduca taxele vamale la import . Acest lucru a facut ca tara noastra sa devina o veritabila tara de desfacere pe piata a materiilor prime si a produselor din UE.

Din cauza situatiei de ansamblu a economiei nationale, adica criza generala care afecteaza toata economia nationala

Tergiversarea procesului de privatizare a economiei a dus la acumularea unor dezechilibre greu de controlat. Masurile monetare se dovedesc ineficiente atata timp cat in sectoarele de productie nu sunt modificari. Instabilitatea macroeconomica influenteaza activitatea bancara in conditiile in care rata inflatiei si cresterea  economica evolueaza instant. In aceasta situatie evaluarea riscului de credit de catre banci devine dificila.

Blocaj financiar(explicatia!)Utilizarea unor rate inalte ale dobanzii pentru oprirea procesului inflationist, masura luata de BNR, dar neinsotita de masuri ale executivului in planul economiei reale care sa duca la cresterea productiei, a generat aparitia blocajului financiar.

Blocajul financiar s-a transmis si in sectorul bancar, firmele fiind in imposibilitate de rambursare a creditelor din ce in ce mai scumpe, avand ca efect cresterea creditelor restante si a pierderilor in portofoliul bancii.

II. Tipuri de investitii bancare

din cauza bancilor = de cele mai multe ori, problemele care tin de portofoliul de credite neperformante, in multe banci provin din partea unui management defectuos al functiei de creditare.

Analizand cauzele care au dus la esecul unor banci(Dacia Felix) precum si situatia de ansamblu a sistemului bancar romanesc, se constata ca principalele motive care au dus la pierderi din credite sunt urmatoarele:

acordarea de credite inainte de intocmirea dosarului

suplimentarea creditului fara a solicita si garantii

lipsa de analiza a cash-flow-ului si a capacitatii de rambursare a imprumutului

acordarea de noi imprumuturi pentru a acoperi dobanda aferenta

creditul a fost folosit in alte scopuri decat a fost prevazut in contract

nici o incercare de verificare in ce scop au fost folositi banii

ignorarea unor zvonuri privind creditele clientilor la alte banci


acordarea unor credite pentru acoperirea dobanzilor restante la banci

acordarea de credite fara documentatie completa: studii de marketing, de fezabilitate, autorizatii, avize, acte de proprietate.

3. Asigurarea lichiditatii

Nevoile de lichiditate ale bancii constau in plati imediate: retrageri de depozite sau cererile de credite pe care banca trebuie sa le satisfaca pentru a ramane un intermediar financiar riguros.

Unii factori tind sa impuna plasamentele cu scadente mai mari decat resursele bancii, cum ar fi dorinta clientilor de a lua credite pe termen lung preconizand evolutia viitoare a dobanzii. Cei care fac investitii in banci prefera scadente reduse pentru a-si proteja banii impotriva eroziunii determinate de inflatie.

Ca o masura de protectie banca trebuie sa detina active suficiente pentru a face fata creditelor si retragerilor de depozite. Banca realizeaza profituri din plasamentele pe termen lung(nelichide) nu din plasamente pe termen scurt. Cel mai lichid activ este numerarul din casieria bancii.

4. Profitabilitatea investitiilor

Obtinerea profitului reprezinta scopul investitiilor pe care banca le face. Banca trebuie sa gestioneze eficient activele pentru a creste profitul capitalului propriu, in vederea atingerii obiectivului fundamental. Utilizarea eficienta a activelor presupune respectarea concomitenta a principiilor enuntate. Modul cum sunt abordate de managementul bancar, principiile investitiilor se reflecta prin profitul obtinut raportat la capitalul propriu. Obtinerea unui profit nu este un scop in sine, ci o necesitate pentru asigurarea unor rezultate pozitive financiare sanatoase.

II. Tipuri de investitii bancare

Principalele tipuri de investitii bancare practicate sunt:

credite de orice fel

plasamente pe piata interbancara

plasamente in titluri financiare

1.Credite de orice fel

Functia de baza a unei banci este creditarea. Promovarea unor afaceri eficiente depinde de calitatea investigatiilor pe care banca trebuie sa o faca. Bancile trebuie sa evalueze riscurile cu care au de a face in creditarea unei afaceri, sa cerceteze motivul imprumutului, sa identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o crediteaza.

Analiza bazei de credit a solicitantului vizeaza 2 aspecte: analiza istoricului firmei(punctele bune si punctele slabe, managementul firmei) si analiza viitoare a firmei(toata perioada derularii si rambursarii creditului si plata dobanzii si a comisioanelor aferente).

A. O noua viziune asupra bazei de credit a solicitantului

Metoda de analiza utilizata in prezent se bazeaza pe o serie de concepte care constituie centrul de greutate in analiza tehnica si cantitativa a bazei de credit, calitatea managementului, siguranta afacerii trebuie sa constituie factori hotaratori in luarea deciziei de creditare.

a) Analiza istoricului firmei

Scopul analizei istoricului firmei trebuie sa fie acela de a evalua performantele firmei, riscurile.

In practica se constata 2 tendinte privind tehnica de calcul a performantelor firmei: fie pe baza bilantului contabil, al contului de profit si pierdere si anexelor aferente intocmite conform metodologiei elaborate de Ministerul Finantelor; fie pe baza bilantului si contului de profit restructurat care ar permite o fundamentare riguroasa a indicatorilor de bonitate, precum si calcularea altor indicatori          (trezoreria neta, necesarul fondului de rulment NFR) specifici tarilor cu economie dezvoltata.

Analiza performantelor pe baza bilantului conform metodologiei MF

Banca calculeaza indicatorii: lichiditate imediata si patrimoniala, solvabilitatea, rentabilitatea capitalului propriu si in functie de costuri: gradul de indatorare.

Fiecarui indicator i se atribuie o nota in functie de valoarea inregistrata. Prin insumarea notelor aferente indicatorilor calculati, se obtine o nota finala (scor) pe baza careia creditul e clasificat in categoria:

credit standard 30-40

credit in observatie 20-30

credit substandard 11-20

credit indoielnic 1-10

credit pierdere 0

Acest mod de interpretare a indicatorilor e util si in procesul efectuat de catre banca si constituirea provizioanelor de risc.

Analiza performantelor pe baza bilantului restructurat

La baza propunerii specialistilor stau argumentele:

activul bilantului e restructurat in functie de gradul de lichiditate a activelor care il compun

pasivul bilantier e restructurat in functie de exigibilitatea si apartenenta resurselor

bilantul restructurat permite calculul si a urmatorilor indicatori: trezoreria neta, fondul de rulment si necesarul fondului de rulment.

Indicatorii de lichiditate, solvabilitate si gradul de indatorare reflecta mai bine realitatea.


Ambele metode prezinta urmatoarele lacune:

nu iau in considerare valoarea de piata a activului si pasivului firmei, ci le considera la valoarea contabila, deci indicatorii lichiditate si solvabilitate nu corespund realitatii.

Permit interpretarea separata a indicatorilor pe baza de scor in functie de valoarea inregistrata de fiecare indicator, fara a lua in considerare interdependentele si influentele reciproce care ii determina, precum si influenta factorilor externi asupra valorii acestor elemente: impozit pe profit, facilitati fiscale privind reinvestirea profitului.

Aprecierea  performantelor firmei pe baza de bilant nu este edificatoare. Trebuie sa se aprecieze eficienta cu care isi utilizeaza resursele disponibile.

Dupa noile metode de eficienta, identificarea firmelor performante presupune o comparatie a performantelor acestora cu ale celei mai performante firme din domeniul respectiv. Problema care se pune este de a gasi frontiera eficienta, de aici rezulta 2 metode: o metoda statistica, care se bazeaza pe prelucrarea datelor recurgand la functia de productie, pret; si o metoda care are la baza observatiile facute in urma utilizarii programarii liniare, criteriul dupa care se departajeaza firmele din grupurile omogene este cifra de afaceri.

Corelatia dintre indicele capital/munca cu scopul de eficienta pune in evidenta faptul ca intreprinderile eficiente au tendinta de a substitui capitalul cu munca. Eficienta este o conditie esentiala a solvabilitatii intreprinderii pe baza analiza scorului de eficienta.

b) Analiza viitorului firmei

Scopul analizei viitorului firmei trebuie sa fie acela de a evidentia riscurile afacerii pe care banca o crediteaza, identificarea surselor de recuperare a creditului, gradul de sustinere a afacerii de catre actionari, accesibilitatea firmei pe piata si costurile de intrare intr-un nou sector de activitate.

Capacitatea de rambursare a creditului trebuie apreciata prin prisma rentabilitatii, a pietei, a produselor. Pentru creditele de exploatare banca trebuie sa puna accent pe cash-flow-ul ajustat cu rata inflatiei. O preconditie impusa de banca in vederea acordarii creditului este constituirea garantiilor de catre clienti.

Practica a demonstrat ca procesul de recuperare a creditului de catre banca e greoi datorita motivatiilor:

Majorarea taxei de timbru la valoarea debitului

Banii mobilizati pe o perioada lunga de timp, iar procesul de recuperare este incert

Greutati in obtinerea unei hotarari judecatoresti definitive

Greutati in procesul de valorificare a garantiilor.

B. Categorii de credite pentru agentii economici

1. Creditele pentru exploatare imbraca diferite forme:

a) credite pe baza de cash-flow

b) credite prin cont curent (= linie)

c) credite de scont.

Prin scontare se intelege ca beneficiarul unui efect de comert(cambie) poate sa-si transforme creanta pe care o are asupra unui tert intr-o suma lichida fara a astepta scadenta. Pentru operatiunea de scontare care presupune o operatiune de credit, banca percepe o dobanda(taxa a scontului) care se calculeaza astfel:

T=

V = valoarea nominala a efectului de comert

D = nivelul dobanzii perceputa de banca pentru operatiunea de scontare

Nz = numarul de zile ramase pana la scadenta

Beneficiarul efectului de comert va primi valoarea nominala, mai putin scontul. Bancile comerciale se refinanteaza, pot sa-si reintregeasca lichiditatile prin rescontarea cambiilor si biletelor la ordin inainte de scadenta la BNR.

d) forfetarea = o modalitate de finantare pe termen mediu si lung care consta in cumpararea de catre banca a unor creante rezultate din operatiuni de export in schimbul unei sume numita scont, urmand ca banca sa-si recupereze contravaloarea acesteia de la debitorul importator.

Aceasta tehnica nu da bancii drept recurs asupra vanzatorului creantei. Banca accepta creante sub forma cambiilor, bilete la ordin invocabile exprimate in valuta, exigibile in termene 90 zile-5 ani. Operatiunea este negociabila si se deruleaza fie intre banca si exportator pe piata primara, fie intre banca si ultimul destinatar al acesteia pe piata secundara.

Forfetarea permite exportatorului incasarea valorii efectului de comert inainte de scadenta si transforma exportul pe baza de credit in tranzactie cash, eliminand riscul de credit. Banca preia toate riscurile de plata a exportului(reaua credinta, falimentul debitorului/garantului).

*Banca accepta titlurile numai in conditiile in care sunt avalizate sau insotite de scrisori de garantie bancara emise de o banca din tara importatorului. Etapele derularii operatiunii de fordetare sunt:

*Nota!!! Avalizarea reprezinta angajamentul scris luat de o persoana, alta decat tragatorul/acceptantul de a garanta un efect comercial fata de garantiile oferite de giranti.

Exportatorul care vinde marfa pe baza unui credit comercial ia legatura inainte de incheierea contractului de vanzare a marfii cu banca prezentand o cerere de forfetare prin care informeaza banca asupra aspectelor legate de tranzactia comerciala, solicitand o oferta privind conditiile forfetarii(costul, garantiile, documentatia).

Banca trimite exportatorului oferta privind conditiile forfetarii

Incheierea contractului dintre importator si exportator

Livrarea marfurilor de catre importator exportatorului

Transmiterea de catre importator pe baza documentelor care atesta livrarea marfurilor exportatorului a titlurilor de credit avalizate

Transmiterea titlurilor de credit de catre exportator bancii si incasarea contravalorii acestora, mai putin scontul

Comisioanele percepute de banca depind de specificul fiecarei tranzactii: valoarea, perioada, garantul, riscul. Riscurile pot fi: comerciale, de tara, de transfer, valutare, care se iau in considerare la stabilirea costului forfetarii . Taxa de scont pe care banca o percepe se determina astfel:

T=

V = valoarea nominala a efectului de comert

Nz = numarul de zile ramase pana la scadenta

Df = taxa de forfetare se determina in functie de nivelul dobanzii de baza(LIBOR, FIBOR) la care se adauga o marja de risc la export.

Exportatorul va primi valoarea nominala a titlului de credit, mai putin scontul.

LIBOR = rata dobanzii la creditele pe termen scurt pe piata interbancara londoneza( London Inter-Bank Offeret Rate)

FIBOR = rata dobanzii la creditele pe termen scurt pe piata interbancara la Frankfurt Inter-Bank Offeret Rate

e)factoring = este un mecanism de finantare pe termen scurt de catre banca prin preluarea facturilor de la clientul beneficiar contra unei sume de bani = AGIO. Are la baza un contract de factoring incheiat intre aderent(furnizor) si o banca numita factor, prin care banca asigura finantarea, urmarirea creantelor si protectia contra riscurilor de credit, in schimbul cedarii de catre aderent a creantelor in favoarea bancii. Din punct de vedere al modului de creare a creantelor de catre factor, factoring imbraca formele:

Cu plata imediata. Factorul achita contravaloarea facturilor aderentului la prezentarea lor

Cu plata la o data viitoare

Mixt, factorul plateste o parte a contravalorii facturilor in avans, iar diferenta la o data ulterioara.

Acceptarea de catre banca a facturilor presupune agreerea de catre banca a debitorilor, care vor trebui sa plateasca in final contravaloarea. Banca percepe o marja de risc pentru fiecare factura acceptata. Neacceptarea la plata de catre banca este datorita:

Vicii de forma/ fond a documentelor

Situatia financiara a debitorului nu prezinta incredere

Lipsa garantiilor.

Bancile pot acorda credite si societatilor de factoring pe baza contractelor. Valoarea creditului acordat de banca este determinat pe fiecare debitor in functie de CA, periodicitatea livrarilor, valoarea livrarilor, termenele acordate debitorilor pentru efectuarea platii.

Practicarea operatiunilor de scontare, factoring a constituit o solutie in vederea fluidizarii platii in economia romaneasca si reducerea blocajului financiar.

B. Categorii de credite pentru agentii economici

Sunt acordate pe termen scurt, mediu si lung(5-10 ani), banca finanteaza 80% din valoarea investitiei, banca acorda perioada de gratie numai pentru obiectivele noi de investitie, pana in 12 luni si beneficiaza de dobanda si comisioane.

Credite de leasing pe termen mediu si scurt pentru societati de leasing pentru bunuri : masini, utilaje. Avantajele leasingului pentru agentii economici sunt:

Permite dotarea intreprinderii cu utilaje prin efort financiar mic

Asistenta oferita de societatea de leasing

Tripla optiune la incheierea contractului de leasing.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright