Optimizarea performantelor prin managementul riscului de variatie a ratei dobanzii

1 Definirea riscului de rata a dobanzii

Riscul de variatie a ratei dobanzii este reprezentat de modificarea cu efecte

negative pentru banca a fluxului de numerar la schimbarile ce survin in nivelul ratelor dobanzii.

Fluctuatia pretului activelor financiare si pasivelor datorata schimbarii ratei dobanzii intr-o perioada de timp poate transforma diversele riscuri,

cum ar fi riscul de creditare, intr-o amenintare majora la adresa unei banci. De aceea, este necesara o prognozare bazata pe criterii riguros acceptate a modificarilor ce pot interveni in nivelul si structura ratei dobanzilor, si in plus, aceasta trebuie corelata cu evolutia indicatorilor macroeconomici.

Marimea acestuia se determina si se monitorizeaza in scopul controlului impactului potential negativ asupra veniturilor din dobanzi si asupra valorii bancii in ansamblu , precum si in vederea obtinerii de eventuale avantaje provocate de schimbarile prognozate ale acestui nivel.

2 Optimizarea performantelor bancare prin managementul ratei dobanzii

In cadrul administrarii riscului ratei dobanzii se iau o serie de masuri , ca de exemplu:

. actualizarea bazei normative interne privind dirijarea riscului ratei dobanzii;

. analiza indicatorilor riscului ratei dobanzii (spread , marja dobanzilor, etc);

. analiza elasticitatii ratelor dobanzii stabilite de banca ;

. utilizarea metodei GAP pentru aprecierea riscului ratei dobanzii;

. prognoza nivelului ratelor dobanzii in perspectiva , pe baza monitorizarii factorilor care pot influenta cresterea sau scaderea acestora ;

. analiza ratelor dobanzii stabilite de alte banci , precum si a tendintei acestora ;

. revizuirea periodica a ratelor dobanzii la operatiunile active-pasive ale bancii , in functie de rezultatele prognozelor si analizelor efectuate;

. studierea si aplicarea in practica a instrumentelor moderne de gestionare (hedging) a riscului ratei dobanzii.

Riscul de rata a dobanzii reprezinta pentru o institutie de credit eventualitatea de a vedea rentabilitatea sau valoarea fondurilor sale proprii afectate de evolutia ratelor dobanzii.

In aprecierea evolutiilor curbei ratelor dobanzii trei factori sunt determinanti:

-preferinta pentru lichiditate a investitorului

-maturitatea titlurilor

-anticiparile privind evolutia ratei dobanzii

-Riscul de rata la nivelul bilantului

In general, o banca realizeaza o activitate de transformare, dand cu imprumut de preferinta pe termen lung si luand cu imprumut pe termen scurt. Aceasta activitate genereaza un risc de transformare care se descompune in doua elemente:

riscul de lichiditate, care consta in a nu dispune de fonduri necesare pentru a face fata angajamentelor luate atunci cand acestea ajung la scadenta;

riscul de rata a dobanzii, care se traduce prin fluctuatiile rentabilitatii sau ale valorii intreprinderii, consecutive variatiilor ratei dobanzii.

Riscul de rata la nivelul bilantului rezulta din trei surse:

un risc datorat abaterii intre active si pasive cu rata variabila;

un risc datorat diferentei de maturitate intre active si pasive cu rata fixa;

un risc datorat prezentei optiunilor ascunse in bilant.

Analiza riscului ratei dobanzii prezinta o importanta deosebita intrucat modificarile neasteptate ale ratelor dobanzii pot determina schimbari semnificative in profitabilitatea unei banci si in valoarea de piata a capitalului sau, prin cresterea sau scaderea venitului net din dobanzi in functie de caracteristicile fluxului de numerar al activelor si pasivelor bancii.

Riscul ratei dobanzii trebuie astfel gestionat incat sa se obtina o marja a dobanzii cat mai mare si mai stabila in timp, iar profitabilitatea si valoarea capitalului unei banci sa nu se modifice in mod semnificativ ca urmare a variatiei neasteptate a ratelor dobanzii in functie de caracteristicile cash-flow-urilor generate de activele si pasivele bancii.

Riscul de dobanda aferent activitati in moneda nationala, in cea mai mare

masura este de fapt preluat de clientii bancilor. Aceasta se datoreaza faptului ca dobanda la credite, precum si la resursele atrase se modifica continuu datorita cotatiilor fluctuante ale pietei.

Se urmareste o minimalizare a riscului ratei dobanzii in functie de raportul

dintre activele purtatoare de dobanzi si pasivele purtatoare de dobanzi. Valoarea raportului trebuie sa fie cat mai aproape de unu

Sensibilitatea bancii la variatia dobanzii pe piata este caracterizata de masura in care marja dobanzii bancare este afectata de cresterea sau scaderea a nivelului dobanzii pe piata. Prin marja dobanzii bancare intelegem diferenta dintre veniturile incasate din dobanzi si cheltuielile cu plata dobanzilor. Marja dobanzii este principalul indicator de rentabilitate pentru intermediarii financiari.

Gestiunea marjei dobanzii bancare devine obiectiv de gestiune a riscului.

|n gestiunea acestui risc se are in vedere crearea unei anumite stari in cadrul unitatii bancare, stare denumita de imunizare. Imunizarea bancii la variatia dobanzii pe piata reprezinta acea modalitate de structurare a activelor si pasivelor bancare ce va garanta stabilitatea marjei dobanzii bancare indiferent de sensul si amplitudinea modificarii dobanzilor pe piata.

Sensibilitatea unei banci la variatia dobanzii pe piata este diferita ca urmare a actiunii factorilor endogeni si exogeni.

Factorii endogeni sunt importanti pentru gestiunea riscului de piata deoarece ei pot fi gestionati si actionandu-se asupra lor, se poate minimiza expunerea la risc.

Principalii factori endogeni sunt: structura activelor si pasivelor bancare, calitatea si

esalonarea scadentelor creditelor, scadenta fondurilor atrase.

Factorii exogeni sunt determina[i de evolutia conditiilor economice care se

reflecta in nivelul ratelor dobanzii pe piata.

Acestia nu pot fi controlati sau influenta[i de o banca, dar pot fi anticipa[i cu destul de mare precizie.

Riscul ratei dobanzii are doua componente si anume:

• riscul venitului, adica riscul de a realiza pierderi in ce priveste venitul net din dobanzi, ca urmare a faptului ca miscarea ratelor dobanzii la imprumuturile luate nu este bine sincronizata cu miscarea ratelor dobanzii la cele acordate;
• riscul investitiei, adica riscul unor eventuale pierderi din patrimoniul net.

Sensibilitatea unei banci la variatia ratei dobanzii pe piata este o problema

pentru managementul acesteia, care este supravegheata cu ajutorul unui numar de indicatori .

In legatura cu riscul de variatie a ratei dobanzii se poate evidentia si riscul de scadenta care se evalueaza si monitorizeaza in scopul controlului impactului negativ al neconcordantei termenelor la activele si pasivele bancii, care poate cauza pierderi suplimentare fata de pierderile aparute ca rezultat al riscului dobanzii.

In cadrul administrarii riscului scadentelor, concomitent cu masurile de monitorizare a riscurilor ratei dobanzii si de lichiditate, se are in vedere

. analiza diferentei scadentelor activelor si pasivelor sensibile la modificarile ratelor dobanzii si mentinerea unei structuri adecvate a acestora ;

. mentinerea indicatorilor diferentei de scadenta a activelor si pasivelor dupa termenele de maturitate conform standardelor interne aprobate.

. raportarea lunara privind analiza diferentelor de scadenta, nivelul si tendinta riscului scadentei in raport cu capitalul normativ al bancii.

Riscul de piata

Este riscul care apare ca urmare a modificarii variabilelor de pe piata cum ar fi ratele dobanzilor, cursurile valutare, etc.

In cadrul administrarii riscului de piata , inclusiv a celui legat de rata dobanzii si a riscului valutar , se are in vedere:

. stabilirea limitelor de efectuare a tranzactiilor (in functie de executor, valute, etc);

utilizarea procedurilor interne de autorizare a exceptiilor de la politica bancii;

. raportarea periodica si adecvata privind nivelul si tendinta riscului ratei dobanzilor, riscului scadentelor si riscului valutar.

Riscul de schimb(risc valutar)

Orice banca trebuie sa analizeze permanent expunerea sa la actiunea riscului valutar, urmarind respectarea limitelor impuse de BNR cu privire la marimea pozitiilor valutare deschise si a limitelor interne de rigoare:

. se analizeaza dinamica cursurilor de schimb pe piata valutara interna si internationala si se prognozeaza fluctuatiile ratelor de schimb in perspectiva . In baza analizelor efectuate se inainteaza propunerile de rigoare privind marimea si structura pozitiilor valutare deschise.

. se urmaresc permanent toate pozitiile valutare deschise pe parcursul zilei , pe ansamblul bancii , utilizand in acest sens sistemul informational si informatic existent .

. se aplica in practica , in limita posibilitatilor , a instrumentelor moderne de gestionare (hedging) a riscului valutar.

Riscul valutar sau riscul de schimb este parte componenta a riscului de piata si exprima posibilitatea ca fluctuatia cursului de schimb sa afecteze negativ profitul bancar.

Acest tip de risc nu trebuie tratat distinct, intre riscurile financiare existand o stransa interactiune, ele reflectand de fapt aspecte diferite ale aceluiasi fenomen economic-riscul de sistem.

Astfel, riscul valutar exprima probabilitatea ca variatia cursului valutar de piata sa influenteze negativ marja dobanzii bancare, cauza acestui risc fiind operatiunile bancare in valuta - pasivele si activele externe. Intrucat aceste elemente constituie posturi bilantiere ale bilantului bancar consolidat exprimate in moneda nationala la cursul zilei, variatia cursului de schimb poate determina pierderi sau castiguri semnificative, obtinute relativ fara eforturi din partea bancii si care nu depind direct de calitatea managementului sau.

Pot fi identificate urmatoarele riscuri asociate expunerilor traditionale la riscul valutar:

• riscul de (ne) decontare este determinat de locatiile diferite in timp sispatiu ale partilor implicate in decontare care pot genera pierderi reduse sau considerabile, in raport cu evolutia cursului de schimb;
• riscul fata de partener deriva din incapacitatea partenerului de contract de a efectua plata. De multe ori acest risc se identifica cu riscul de tara;
• riscul contabil este generat de procesul de conversie a rapoartelor

financiare ale sucursalelor situate in strainatate in scopul intocmirii situatiilor consolidate. In functie de modificarile cursului de schimb,transformarea valorii posturilor bilantiere si a celor extrabilantiere pot avea drept consecinta obtinerea de castiguri sau pierderi de natura valutara.

Riscul generat de activitatile internationale este asociat potentialelor castiguri sau pierderi dintr-o tranzactie care este sensibila la variatia cursului valutar.

Principalele elemente supuse acestui risc sunt creantele de incasat, datoriile, repatrierea veniturilor sau dividendelor, plata imprumuturilor sau veniturilor obtinute din dobanzi, toate denominate in devize.

Riscul sistemic

Interactiunea riscului de creditare cu cel de lichiditate si cu cel de solvabilitate conduce de regula la producerea riscului sistemic. Responsabilitatea pentru managementul riscului sistemic depaseste competenta bancilor comerciale individuale, dar acestea au datoria de a-si minimiza propria vulnerabilitate, recurgand la tehnicile moderne si sigure de administrare a riscurilor de creditare si portofoliu.

Banca centrala se ocupa mai putin de riscurile individuale cu care se confrunta participantii la un sistem de decontari, dar este in cea mai

mare masura preocupata de riscul sistemic. Riscul sistemic se refera la manifestarea unei crize financiare generalizate atunci cand neindeplinirea obligatiilor financiare de catre o institutie bancara sau financiara ori problemele foarte grave de lichiditate ale acesteia determina manifestarea unor dificultati similare la alte institutii, printr-o reactie in lant propagata cu rapiditate in intregul sistem, din cauza conexiunilor foarte stranse care exista intre aceste institutii.

Derularea evenimentelor, in aceasta situatie, se produce, de regula, dupa urmatorul scenariu:
- un participant in cadrul unui sistem de decontari, fara a avea vreo importanta din care cauza, se confrunta cu probleme in onorarea obligatiilor sale financiare;
- dificultatile privind determinarea bonitatii financiare a acestui participant ii pot determina pe partenerii sai de tranzactii sa isi retraga fondurile fara preaviz si sa nu mai doreasca sa incheie alte tranzactii cu acesta, respectiv, sa plateasca fonduri pe seama sa sau sa primeasca fonduri pe numele sau;
- in aceste conditii, pentru a-si creste nivelul lichiditatii, participantul respectiv poate fi fortat sa-si disponibilizeze, la preturi defavorabile, o parte din active, ceea ce inseamna mai putin decat ar fi valorat acestea daca ramaneau in evidentele lui, fapt care determina cresterea pierderilor sale pe total si posibilitatea aparitiei starii de insolvabilitate;
- relatiile banesti care exista intre institutiile financiar-bancare si agentii economici pot accentua raspandirea acestor perturbari ale fluxurilor banesti normale astfel incat situatia de criza de fonduri sa fie resimtita si de catre alti participanti care nu iau parte direct la operatiunile sistemului de decontari, dar care se vad pusi in situatia de a se confrunta, din acesta cauza, cu scaderea valorii activelor lor;
- cresterea incertitudinilor privind dimensiunile si distributia expunerilor poate determina bancile sa isi limiteze serviciile de creditare pe care le efectueaza pentru clientii lor sau si le furnizeaza unele altora, fapt care se poate manifesta chiar in momentul in care cererea preventiva de lichiditate are tendinta de a creste. Drept rezultat, aceste tulburari, manifestate initial numai in sistemul de plati, se pot ramifica si influenta negativ activitatea din intreaga economie.
Intr-o economie de piata moderna, sistemele de plati si decontari reprezinta retelele care fac legatura intre toate activitatile care se desfasoara in sectorul financiar si in economia reala. De aceea functionarea lor continua si eficienta, fara manifestarea unor evenimente negative de genul celor descrise mai sus, depinde in mare masura atat de capacitatile participantilor de a-si aprecia corect posibilitatile pe care le au pentru derularea si finalizarea in bune conditii a tranzactiilor convenite de comun acord, cat si de increderea reciproca intre parteneri.

- Riscul sistemic in sistemul interbancar de transfer de valori mari

In sistemele interbancare de transfer al fondurilor, stingerile reciproce se efectueaza in mod obisnuit pe o baza multilaterala la intervale fixe.
Pana de curand gestiunea riscurilor in sistemele de compensare multilaterale nete nu se asigura decat prin criteriile de admitere, prin normele de functionare si prin controlul prudential al participantilor.
In general bancile nu urmareau pozitiile lor in cursul zilei si volumul platilor nu era supus nici unei limitari. Nu exista un mecanism automat care sa garanteze ca ansamblul ordinelor de plata initiate va conduce la o stingere efectiva si nici daca unul sau mai multi participanti vor fi in incapacitate de a se achita de obligatiunile lor.
Majoritatea sistemelor admiteau ca validitatea ordinelor sunt conditionate deacoperirea lor deplina.
Aceste clauze, zise de anulare, introduse initial pentru a se asigura o forma de protectie a participantilor, nu vizau insa problema esentiala, a determina lipsa de lichiditati in ansamblul sistemului ca urmare a unor deficiente cauzate de un participant.
Problemele evitarii riscului au alte orizonturi in cadrul sistemelor de compensare brute in timp real. In acest caz ordinele de plata pot fi executate la receptia lor, cu conditia ca banca ordonatoare sa aiba disponibil suficient in contul deschis la Banca Centrala. In acest caz fiecare transfer este deci definitiv, adica neconditionat si irevocabil, ceea ce permite stingerea definitiva cu ocazia compensatiilor zilnice.
Pe de alta parte sistemul implica transparenta, fiecare banca putand supraveghea, in mod direct, in orice moment, gradul implicarii sale in sistem, functie de posibilitatile sale si de limita de credit de care se poate beneficia. Adesea in consecinta bancile procedeaza la fractionarea ordinelor de plata de valori mari.
In majoritatea tarilor, sistemele de compensare bruta sunt sprijinite prin credite de la o zi la alta, acordate de Banca Centrala sau sustinute de ea in cadrul pietei interbancare.

Riscurile si masurile de prevenire in sistemele de plati si compensari privind tranzactiile de titluri

In cazul tranzactiilor de titluri, principalele riscuri se creeaza din:
- separatia momentului tranzactiei de momentul platii
- decalajul intre executia livrarii si momentul platii.
Riscul care intervine aici, cunoscut sub numele de risc de inlocuire, se datoreaza faptului ca in rastimpul existent ,evolutia cursurilor determina o alta valoare pentru titlurile tranzactionate. Astfel, vanzatorul, prin incasarea sumei, va avea ceva mai putin, sau ceva mai mult, din pretul de inlocuire.
Forurile nationale si internationale din domeniul burselor de valori au sustinut in numeroase rapoarte, necesitatea reducerii decalajelor intre livrarea titlurilor si momentul platii.

Un pas important in acest sens este instituirea depozitarilor centrali de titluri.
Depozitarii centrali de titluri sunt institutii financiare care primesc, depoziteaza si tin evidenta scripturala a titlurilor. Prin interventia acestor depozitari titlurile se dematerializeaza, existenta lor materiala transformandu-se in existenta scriptica.
In aceste conditii vanzarea si cumpararea de titluri se rezuma la trecerea scriptica a titlurilor dintr-un cont in altul.
Astfel operatiunile de transfer : de transport si receptie a titlurilor se simplifica radical. Se creeaza conditiile de a se accelera evident transferurile de titluri.

In consecinta se pot aplica diferite solutii de livrare contra plata care sa atenueze si chiar sa lichideze riscul de inlocuire.
In aplicarea solutiilor livrare contra plata un rol deosebit pot avea sistemele de plati si compensatii de valori mari si sistemul de acordare a creditului pentru achizitorii de titluri. Creditele isi au aici o motivatie expresa prin faptul ca insasi titlurile respective prezinta calitatea de a servi ca o garantie
Combaterea riscurilor privind tranzactiile de titluri se urmareste a se realiza prin derularea platilor in sistemul de compensatie bruta in timp real si eventual prin acorduri de impartire a pierderilor, sustinute de garantii.

Pentru a preveni riscul sistemic, in scopul asigurarii stabilitatii si viabilitatii intregului sistem bancar, autoritatile monetare au dezvoltat sisteme de monitorizare a activitatii si rezultatelor bancilor. Toate sistemele bancare dispun de cel putin o autoritate de reglementare si supraveghere, care au responsabilitati, puteri de reglementare si implementare a deciziilor asumate, diferite.

In cele mai multe sisteme bancare, autoritatea de reglementare si supraveghere revine bancii centrale. Pentru a fi eficiente, autoritatile

de supraveghere trebuie sa se bucure de o putere de implementare corespunzatoare si de un grad adecvat de autonomie, de cele mai multe ori acestea trebuind sa reziste presiunilor exercitate de guvern, banci, actionari, deponenti sau creditori.

Autoritatea de supraveghere utilizeaza, in mod normal, o abordare de la varf la baza (top-down) care este axata pe evaluarea modului in care bancile identifica, cuantifica, gestioneaza si controleaza riscurile, si dupa caz, stabileste un diagnostic pentru problemele constatate.

Sistemul de supraveghere a rating-ului bancar cel mai cunoscut este modelul CAMEL, utilizat in SUA.

Astfel, Federal Reserve Bank evalueaza bancile cu ajutorul unor categorii de performante inglobate in sistemul CAMEL (acronim format din denumirile elementelor componente ale procesului de examinare a sigurantei si soliditatii bancilor - solvabilitate, calitatea activelor, managementul, veniturile si lichiditatea).

Fiecarui element i se atribuie calificative de la 1 la Bancile care au primit calificativele 4 sau 5 sunt considerate banci cu probleme, activitatea lor fiind apreciata riscanta si sunt expuse falimentului. Acestea sunt strict supravegheate si sunt fortate de autoritatile

bancare sa-si optimizeze comportamentul financiar.

STUDIU DE CAZ

Aprecierea performantei Bancii Sanpaolo Imi Sucursala Tg.Mures

Profitabilitatea bancii, ca indicator final de sinteza a intregii activitati, reflecta profitabilitatea clientilor si, in continuare, a produselor si serviciilor oferite acestor clienti. Pentru evaluarea corecta a eficientei de ansamblu, banca utilizeaza modele pentru organizarea si functionarea centrelor de profit si calcul a profitabilitatii. Modelele de profitabilitate includ toate veniturile (dobanzi, comisioane, taxe, alte venituri) si toate cheltuielile (dobanzi, salarii, echipamente, amortizarea activelor, provizioane pentru credite si pierderi) care revin fiecarui centru de profit. Intocmirea unui model de profitabilitate pentru un centru de profit bancar trebuie sa corespunda unui sistem de evidenta in banca care sa permita furnizarea unor elemente legate de venituri si cheltuieli la nivelul fiecarei unitati bancare teritoriale, acesta dand posibilitatea unitatilor bancare sa calculeze corect si uniform rezultatele reale ale activitatii lor.

Pentru exemplificarea eficientei modelului de profitabilitate pe centre de profit, s-au luat spre analiza indicatorii de eficienta realizati la nivelul centrului de profit al Sucursalei Targu Mures a bancii Sanpaolo Imi Bank SA.

Datele analizate privesc cheltuielile, veniturile si structura acestora din bilantul sucursalei de la data deschiderii, 19 iulie 2006 si pana in prezent, ultima balanta: 30 aprilie 2007.

Situatia rezultatelor obtinute la nivel de centru de profit in anul 2006 (iulie - decembrie), respectiv 2007 (ianuarie - aprilie) este redata in tabele de mai jos:

Anul 2006                                                                     -EUR-

Jul-06

Aug-06

Sep-06

Oct-06

Nov-06

Dec-06

CAPITOLUL I :

BILANTUL

Partea I

Active Senzitive

1.TOTAL CREDITE ACORDATE CLIENTELEI

PROVIZIOANE AFERENTE CREDITELOR

Creante atasate creditelor

PROVIZIOANE AFERENTE CREANTELOR ATASATE

Partea II

Active nesenzitive Nete

Numerar in caserie

Imobilizari

Stocuri

Alte Active Nete

TOTAL ACTIV

Partea III

Pasive Senzitive

Resurse atrase de la clientela RON

Resurse atrase de la clientela EUR

Resurse atrase de la clientela VALUTA

Datorii atasate surselor atrase

Partea IV

PASIVE NESENZITIVE

Alte pasive

TOTAL PASIV

CAPITOLUL II

REDISTRIBUIRI

Partea V

Excedent / Deficit de Resurse

Resurse medii lunare

Rezerva Minima Obligatorie

Credite brute medii lunare

Excedent de Resurse

Deficit de Resurse

Remunerare Excedent

Impunere Deficit

CAPITOLUL III

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Partea VI

Venituri din Dobinzi , calculate la

Credite neguvernamentale acordate clientelei

Rezerva Minima Obligatorie

Redistribuirea excedentului de resurse

TOTAL VENITURI DIN DOBINZI

Eseu: Globarizarea si vectorii globarizarii Document online: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Partea VII

Cheltuieli cu Dobinzi, calculate la

Conturi curente ale clientelei

Depozite la termen  ale clientelei

Depozite colaterale  ale clientelei

Redistribuirea deficitului de resurse

TOTAL CHELTUIELI CU DOBINZI

REZULTAT NET DIN DOBINZI

Partea VIII

Venituri Diverse din Exploatare

Comisioane incasate :

Operatiuni de schim si arbitraj

Venituri din provizioane pt op clientela

Venituri din recuperari de creante

Alte venituri operationale

Total Venituri Diverse din Exploatare

Partea IX

Cheltuieli Diverse din Exploatare

Comisioane platite

Operatiuni de shimb si arbitraj

Cheltuieli cu salariile personalului

Cheltuieli cu materiale consumabile

Cheltuieli cu combustibili , piese si alte materiale

Cheltuieli cu obiectele de inventar

Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile imobile

Cheltuieli cu energia , apa si salubritatea

Cheltuieli cu paza si securitatea bancii

Cheltuieli cu posta si telefoanele

Cheltuieli cu deplasari ,detasari,transfer

Prime de asigurare

Cheltuieli privind redeventele si chiriile

Cheltuieli protocol

Cheltuieli cu reclama si publicitatea

Alte chelt cu servicii efectuate de terti

Alte cheltuiei diverse de exploatare

Cheltuieli cu impozite si taxe

Cheltuieli cu amortizarea

Cheltuieli de sponsorizare

TOT CHELT DIVERSE DE EXPLOATARE

REZULTAT DIN ACTIVITATEA BANCARA

REZULTATUL BRUT

Principalii indicatori de performanta ai bancii din analiza contului de profit si pierdere pe anul 2006 sunt redati in tabelul de mai jos

cumulat Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.

Anul 2007

-EUR-

Principalii indicatori de performanta ai bancii din analiza contului de profit si pierdere pe anul 2007 sunt redati in tabelul de mai jos:

cumulat Ian. Febr. Martie Apr

Analiza in evolutie a datelor de profitabilitate pe acest centru de profit a scos in evidenta o crestere a veniturilor in cele 4 luni ale anului 2007 fata de cele 6 luni ale anului 2006, in special a veniturilor din dobanzi cu aproximativ 40%.

In cadrul veniturilor totale, volumul veniturilor din taxe si comisioane si din operatiuni de schimb si arbitraj a avut o crestere de 9%. Acest lucru va reiesi si din datele ce reflecta gradul de acoperire a cheltuielilor cu functionarea bancii din taxe si comisioane. In ceea ce priveste cheltuielile totale, acestea s-au mentinut la un nivel ridicat, indeosebi cheltuielile cu functionarea bancii si in cadrul acestora, ponderea cea mai mare avand-o cheltuielile cu salariile si asimilate.

Asa cum s-a mentionat mai sus, gradul de acoperire a cheltuielilor cu functionarea bancii din comisioane a crescut de la sfarsitul anului 2006 cand era 21,19% pana la sfarsitul lunii aprilie 2007 ajungand la 31,03%. Semnificativ este faptul ca a crescut gradul de acoperire a cheltuielilor cu salariile din comisioane de la 54,53% la sfarsitul anului 2006 la 72,71% la sfarsitul lunii aprilie 2007.

Analiza a scos in evidenta ca, in 2007(4luni), circa 69% din venituri sunt generate de dobanzile incasate la imprumuturi, in crestere fata de 2006 (6 luni) cand acestea reprezentau circa 42%. Pe ansamblul bancii, in perioada iulie 2006- aprilie 2007, atat veniturile, cat si cheltuielile au avut un trend crescator, ca urmare a dezvoltarii continue a activitatii bancii, dar in proportii diferite, ritmul de crestere al cheltuielilor fiind superior celui al veniturilor.

- in ceea ce priveste veniturile, pe fondul scaderii de la un an la altul a marjei dobanzii, s-a inregistrat o diminuare a ponderii veniturilor din dobanzi la credite si plasamente interbancare (desi reprezinta in continuare principala sursa de venituri) pana la 0,23% la 30.04.2007;

- veniturile din comisioane s-au mentinut la un nivel relativ constant;

- se remarca o mica crestere a veniturilor din diferente de curs.

Marja dobanzii a manifestat in perioada analizata o tendinta descrescatoare, de la 0,49% la finele anului 2006 pana la 0,23% la 30 aprilie 2007, cu 0,26 pp. Scaderea marjei dobanzii s-a datorat reducerii dobanzii medii pasive intr-o proportie mai mica decat cea a dobanzii medii active.

Rata profitului brut/net in perioada iulie 2006 -30 aprilie 2007 a cunoscut o tendinta de crestere in 2007 (de la -93,73% la sfarsitul anului 2006 la -61,61% % in 2007). Aceasta crestere se explica prin faptul ca costul activitatii a inregistrat o scadere de la 193,73% in 2006 la 134,85% in 2007.

Rata rentabilitatii generale a crescut in perioada 2006-2007 de circa 2 pp. Aceasta crestere a fost generata, in principal, de mentinerea unei marje a dobanzii ridicate, antrenand cheltuieli mai reduse pentru banca.

Utilizarea activelor este mai scazuta in 2007 fata de 2006 (0,23 puncte procentuale), ca urmare a nivelului mediu al dobanzii active.

Rata rentabilitatii activelor (ROA) - valorile inregistrate de acest indicator se inscriu in tendinta generala de scadere (reducere cu 0,58% in 2007 fata de 2003), ca urmare a detinerii unor active ce influenteaza negativ rezultatul.

Analiza performantelor bancii nu poate fi conceputa fara a aminti ca toate rezultatele obtinute sunt strans legate de personalul propriu, cel care de fapt a obtinut rezultate.

CONCLUZII

Un deziderat important in cadrul realizarii performantelor bancare il are sustinere stabilitatii sistemului bancar, respectiv functionarea normala a bancilor in gestionarea riscurilor avand ca principal obiectiv asigurarea perenitatii bancii, prin evaluarea riscurilor care se traduc mai devreme sau mai tarziu in costuri viitoare.

Gestionarea riscurilor trebuie sa faca legatura intre gestionarea globala si gestionarea interna. Este vorba de o gestiune "verticala" de a lungul ierarhiei institutiei. De sus in jos consta in traducerea obiectivelor si limitelor globale ale riscurilor in semnale adresate responsabililor operationali. De jos in sus consta in consolidarea rezultatelor si riscurilor rezultate din operatiuni, urmarirea realizarilor si compararea cu obiectivele propuse.

Banca este supusa riscurilor pe doua planuri, astfel:

- riscuri proprii fiecarei banci (risc operational, risc tehnologic, risc al

produselor noi, risc de resurse umane);

- riscuri determinate de relatii de parteneriat cu creditorii sai, cat si cu debitorii sai, principalele categorii fiind: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de variatie a ratei dobanzii.

Pentru prevenirea riscurilor bancare, bancile trebuie sa respecte o serie de reglementari privind desfasurarea activitatii .

Se protejeaza in fapt in principal:

- bancile impotriva riscurilor determinate de calitatea clientilor si actiunile lor potrivnice;

- clientii impotriva unui management bancar incompetent;

- interesele actionarilor fata de un management defectuos al echipei de conducere a bancii;

- interesele societatii fata de instabilitatea bancilor decurgand dintr-un

management neechilibrat si cu un apetit foarte mare de risc.

Privatizarea bancara constituie componenta esentiala a procesului de restructurare din cadrul sistemului bancar, cu impact atat asupra mediului economic, cat si asupra bancilor comerciale.

Mediul in schimbare in care opereaza bancile genereaza noi oportunitati de afaceri, dar presupune totodata si riscuri mai complexe si mai diverse, care sunt o provocare pentru abordarile traditionale ale managementului bancar, pe care banca trebuie sa le gestioneze cat mai adecvat pentru a putea supravietui concurentei si pentru a sustine cresterea economica indusa de sectorul privat.

Au o importanta deosebita, pe langa conceptul si tipologia riscurilor bancare, instrumentele de monitorizare a riscurilor bancare, metodele si tehnicile de gestiune a riscurilor bancare, precum si institutionalizarea riscurilor bancare.

Este necesar a trasa o linie de demarcatie intre metodele de gestiune si instrumentele de monitorizare a riscurilor bancare, intrucat, prin monitorizarea riscurilor bancare se intelege identificarea, evaluarea si controlul politicilor si practicilor privind managementul riscului unei banci, care permit detectarea problemelor cu care se confrunta o banca, iar gestiunea riscurilor bancare consta in ansamblul metodelor de administrare a riscurilor bancare in vederea limitarii, divizarii si finantarii lor, precum si diminuarii expunerii la risc a fiecarei banci.

Riscul de a nu dispune de suficiente fonduri proprii pentru acoperirea eventualelor pierderi- riscul de insolvabilitate- este supradimensionat in sectorul bancar data fiind functia de intermediere financiara a bancilor, drept pentru care, in vederea contracararii tendintei bancilor de a-si maximiza profitul prin utilizarea intensiva a fondurilor proprii, autoritatile de supraveghere au impus anumite restrictii. Astfel, Acordul Basel II introduce un standard de adecvare a capitalului care garanteaza mentinerea unei valori adecvate a capitalului si a rezervelor, in scopul protejarii solvabilitatii.

Aprecierea managementului riscurilor bancare nu poate fi efectuata fara a tine cont de scopul urmarit de manager, astfel, daca managerul isi propune dublarea profiturilor, isi va asuma in mod constient un risc mai mare, iar daca acesta isi propune o strategie de dezvoltare pornind de la minimizarea riscurilor, profiturile vor fi mai mici, dar sigure.

Pentru obtinerea de profit, bancile trebuie sa isi asume riscurile specifice acestui proces avand in vedere respectarea cerintelor prudentiale impusa de autoritatea nationala de reglementare, justificarea expunerii la riscul asumat, dimensionarea riscului astfel incat pierderea produsa prin materializarea acestuia sa poata fi considerata normala pentru activitatea si imaginea interna si externa a bancii.

Bancile trebuie sa adopte decizii corelate cu nivelul rezultatelor si al riscurilor pe care doresc sa si le asume pentru atingerea acestor niveluri, cunoasterea si aplicarea unor masuri cheie pentru adoptarea deciziilor viitoare privind relatia profit-risc constituind impreuna un obiectiv central al managementului bancar.

Strategiile de optimizare a performantelor bancare,au importanta deoarece bancile, ca societati comerciale, au ca obiectiv fundamental optimizarea profiturilor , performanta bancii reprezentand un indiciu al stabilitatii si al increderii deponentilor, astfel ca trebuie incurajata obtinerea unor performante cat mai mari, pentru un sistem financiar eficient si dinamic.

Din punct de vedere managerial se poate determina o profitabilitate a unitatilor teritoriale ale bancii, o profitabilitate a clientilor bancii, fiecare din aceste segmente fiind considerate centre de profit, caz in care profitabilitatea bancii este o rezultanta a insumarii profitabilitatii clientilor sau profitabilitatii produselor si serviciilor promovate de banca.

In cadrul sectorului bancar, caracterizat printr-o concurenta intensiva, bancile moderne nu-si permit sa ofere produse si servicii lipsite de profitabilitate, astfel ca trebuie sa se organizeze de o maniera care sa le permita stabilirea contributiei exacte la rezultate a partilor lor componente; in ultimul deceniu s-au dezvoltat sisteme pentru evaluarea performantelor bancare, care contribuie la formularea deciziilor bancii privind intrarea si iesirea anumitor produse sau servicii.

Evolutia sistemului bancar romanesc nu trebuie privita separat de contextul european si international, fapt pentru care , impactul globalizarii asupra activitatii bancare si implicatiile integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc au un rol deosebit.

Procesul de globalizare a activitatii bancare reprezinta un factor esential de sustinere a globalizarii in toate compartimentele, datorita rolului prioritar al asigurarii si distribuirii financiare in toate procesele de dezvoltare.

Integrarea in Uniunea Monetara Europeana si in sistemul financiar global presupune un sistem bancar solid, ale carui directii de actiune trebuie sa se indrepte catre finalizarea procesului de privatizare, armonizarea legislatiei nationale cu legislatia comunitara, instituirea unor reglementari prudentiale adecvate mediului economic si selectarea celor mai dinamice orientari strategice de piata .

Un sector bancar format din banci puternice, trebuie sa fie capabil sa asigure o intermediere financiara pe criterii de eficienta si rentabilitate. Diversificarea si cresterea calitatii serviciilor financiar-bancare, cresterea competitivitatii sistemului bancar sunt asigurate doar printr-un management eficient al riscurilor care va asigura optimizarea performantelor bancare.

Concluzii si propuneri

Examinarea raportului venituri - cheltuieli pune in evidenta faptul ca nu toate activitatile bancare se desfasoara in conditii de profitabilitate, ca unele activitati nu au venituri acoperitoare pe masura cheltuielilor, acestea gasindu-si recuperarea global, prin cresterea costului altor produse si servicii.

Apreciem ca eficienta bancii, judecata dupa profitul si marimea indicatorilor de performanta bancara, este multumitoare si acest lucru devine si mai relevant prin faptul ca este o sucursala nou infiintata.

Pentru ca rezultatele financiare sa nu sufere, reducerea marjei dobanzii poate fi contracarata prin cresterea volumului de activitate sau a promovarii unor produse si servicii de utilitate si complexitate superioara, care aduc un pret mai bun.

Evolutia marjei dobanzii este rezultatul structurii si marimii plasamentelor bancii. Nivelul marjei dobanzii in anul 2007 este si rezultatul cresterii plasamentelor bancii (credite) in active purtatoare de dobanzi.

Din analiza resurselor si a plasamentelor s-au desprins unele aspecte, astfel:

• se constata ca politicile de plasamente in credite, care mentin o pondere ridicata a veniturilor din dobanzi, trebuie corectate in sensul diversificarii serviciilor aducatoare de venituri suplimentare.

• din punct de vedere al structurii resurselor atrase de banca, se remarca o evolutie pozitiva prin resurse atrase de la persoanele fizice si juridice.

Concomitent cu reconfigurarea in evolutie a structurii resurselor bancii, s-a inregistrat o modificare structurala pozitiva a plasamentelor totale ale Bancii Sanpaolo Imi Sucursala Tg.Mures, astfel:

• Creditele acordate de catre banca ocupa locul intai in cadrul plasamentelor totale, situatie pozitiva avand in vedere influenta pe care acestea o genereaza asupra dezvoltarii economice, dar intr-o oarecare masura riscanta, stiut fiind faptul ca bancile inregistreaza in mod curent pierderi atunci cand unii debitori nu-si onoreaza obligatiile la scadenta.
• Rezerva minima obligatorie pastrata in cont la BNR a evoluat in functie de reglementarile stabilite de banca centrala privind controlul masei monetare.

In gestionarea resurselor umane s-a urmarit sa se asigure o buna concordanta intre cunostinte si cerinte si sa se ofere personalului propriu locuri de munca potrivit pregatirii si randamentului dorit. Numarul salariatilor s-a mentinut in perioada analizata la nivelul dezvoltarii si diversificarii activitatii proprii.

Sucursala inregistreaza deficit de resurse, ceea ce nu este un lucru pozitiv, avand in vedere ca pentru stimularea unitatilor teritoriale in asigurarea de resurse, pentru excedentul de depozite disponibilizate la Centrala se calculeaza dobanzi, dupa cum pentru neasigurarea resurselor se vor suporta costuri corespunzatoare. In aceste conditii, se evita acele produse si servicii care sunt neprofitabile sau care asigura doar acoperirea cheltuielilor, cu exceptia situatiei in care banca decide daca este necesar sa-si pastreze clienti importanti si profitabili prin forme conexe de derogari si stimulare.

Profitabilitatea unei banci trebuie considerata element strategic ce influenteaza existenta, dezvoltarea si intergritatea viitoare a bancii, fiind necesara adoptarea unor politici de evaluare a performantelor unitatilor bancare in vederea adoptarii unor decizii bine fundamentate de catre conducerea bancii pentru aprecierea evolutiei si posibilitatilor de dimensionare a retelei proprii

Pentru otimizarea profitabilitatii bancii as putea propune ca in viitoul cat mai apropiat, avand in vedere ca sucursala figureaza cu deficit de resurse sa-si orienteze politicile bancare spre atragerea de noi clienti, prin atragerea de resurse. In situatia in care sucursala nu reuseste sa-si asigure din resursele proprii toate solicitarile de credite, pentru echilibrarea resurselor si plasamentelor, este necesara interventia centralei bancii, care influenteaza activitatea de creditare a unitatilor prin: norme de creditare, plafoane de credite, competente in aprobarea anumitor categorii de credite, nivelul dobanzilor si comisioanelor, completarea resurselor proprii prin furnizarea lichiditatilor necesare.

Atragerea de resurse financiare si plasarea acestora trebuie analizata in stransa interdependenta in functie de durata ramasa in curs, stiut fiind faptul ca nu pot fi realizate plasamente mai mari decat volumul resurselor atrase, si, de asemenea, nu este profitabil sa se mentina resurse fara a fi plasate eficient. Pentru asigurarea permanenta a lichiditatii bancii este necesar sa se urmareasca existenta corelatiei intre termenele de maturizare a resurselor cu cele ale plasamentelor. Pentru a putea servi scopului propus resursele trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

sa fie sigure si stabile in timp astfel incat sa permita realizarea unui echilibru financiar si continuitatea procesului de creditare;

structura avantajoasa sa cuprinda preponderent resurse pe termen cat mai mare;

sa aiba un curs ascendent;

costul resurselor sa fie cat mai redus.

Constatam, ca analiza profitabilitatii reprezinta o coordonata de baza a managementului bancar vizand: resursele si plasamentele bancii, optimizarea decontarilor in lei si an devize, intra si interbancare, rationalizarea cheltuielilor de functionare, cresterea productivitatii muncii a lucratorilor bancari, incasarea dobanzilor calculate, lansarea de produse si servicii bancare noi, atragerea de clienti noi, etc.

BIBLIOGRAFIE

1) Maria Batrancea Risc si faliment Editura Dacia Cluj 2003

2) Nicolae Danila, Lucian Anghel, Marius Danila Managementul lichiditatii bancare Editura Economica2002

3) Vasile Dedu , Gestiune si audit bancar, Bucuresti, Editura

Economica, 2003

4) Cecilia Iliescu Managementul riscului bancar

Editura Dacia Cluj 2003

5) Susana Iosof Gestiunea riscului Editura Dimitrie Cantemir

Tg Mures2005

6) Mihai Ilie, Tehnica si managementul operatiunilor bancare

Bucuresti, Editura Expert, 2003, p. 19

7) Luminita Roxin Gestiunea riscurilor bancare Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1997

Ion Stoian - Metode si studii de caz privind managementul riscului in tranzactiile de afacere, Editura Oscar Print, 1999

9 Market Watch Revista de solutii informatice pentru management ian-mai 2007

BIBLIOGRAFIE

Prof.univ.dr. Dumitru Tudorache, dr. Toader Pirjol - "Moneda, banci, credit" - Universitatea Romano-Americana;

Dr. Traian Silivestru - "Moneda si credit" - Editura Focus - Petrosani, 2002;

Nicolae Danila, Aurel Octavian Berea - "Managementul bancar" -Fundamente si orientari - Editura Economica, Bucuresti, 2000;

Prof.univ.dr. Marius Motocu - "Performante si riscuri bancare" - note de curs;

Gheorghe Manolescu, Adriana Sirbea Diaconescu - "Management bancar" - Editura Fundatiei Romania de Maine, 2001;

Iuliana Predescu - "Activitatea Bancara intre Performanta si Risc" - Editura Expert, 2005;

Maricica Stoica - "Management bancar" - Editura Economica, 1999;

Cezar Basno, Nicolae Dardac - "Management bancar" - Editura Economica, Bucuresti, 2002;

Prof.univ.dr. Nicolea Dardac, Prof.univ.dr. Teodora Barbu - "Moneda, Banci si Politici monetare" - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005;

Prof.univ.dr. Cezar Basno, Prof.univ.dr. Nicolae Dardac, Prof.univ.dr.Constantin Floricel - "Moneda, Credit, Banci" - Bucuresti, 1999;

Lect.univ.dr. Florin Coman - "Activitatea financiar - contabila a societatilor comerciale" - Lumina Lex, Bucuresti, 2002;

Nicolae Hoanta - "Bani si Banci" - Editura Economica;

Ilie Mihai-"Tehnica si managementul operatiunilor bancare" -, Editura Expert, Bucuresti, 2003.