Tipurile de audit - criteriile de clasificare a auditului cel mai frecvent utilizate sunt

Criteriile de clasificare a auditului cel mai frecvent utilizate sunt urmatoarele:

(i)        in functie de obiectivul urmarit; si

(ii)      in functie de afilierea auditorilor.

(i) in functie de obiectivul urmarit, auditul se poate clasifica in:

audit financiar (sau auditul situatiilor financiare);

a)       audit de conformitate;

b)      audit operational

a) Auditul situatiilor financiare consta in colectarea probelor care privesc situatiile financiare ale unei entitati patrimoniale si in utilizarea acestor probe pentru evaluarea conformitatii elaborarii, prezentarii si publicarii acestor situatii, cu normele nationale sau internationale de contabilitate sau cu orice alt criteriu prestabilit (de exemplu, cu principiile contabile general acceptate pentru companiile americane sau cu practicile contabile general acceptate pentru cele britanice),

Situatiile financiare (sau conturile anuale) sunt definite in normele de audit ca fiind: 'bilantul, contul de profit si pierdere, situatii despre modificari ale pozitiei financiare note, anexe si alte situatii si documente explicative care sunt identificate ca parte integranta a situatiilor financiare.'

Asa cum am mentionat mai sus, auditul situatiilor financiare implica notiunea de atestare, adica de comunicare a unei opinii de catre o persoana (fizica sau juridica) independenta, competenta si care sa aiba autoritatea necesara de a emite o astfel de opinie. Aceasta opinie trebuie sa fie bazata pe probe suficient de persuasive. Atestarea poate fi privita si ca o 'marturie' a gradului in care situatiile financiare de sinteza corespund cu criteriile de raportare stabilite.

Potrivit standardelor de audit, obiectivul auditului financiar consta in exprimarea de catre auditor a unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare identificat'.

De cele mai multe ori, auditul financiar este asociat cu auditorii externi independenti).

b) Auditul de conformitate. Scopul auditului de conformitate este acela de a determina
daca o persoana fizica sau o entitate patrimoniala a respectat anumite politici sau norme legale. Asemenea auditului financiar, auditul de conformitate are drept scop stabilirea gradului de corespondenta cu anumite criterii prestabilite, dar criteriile care sunt urmarite in cadrul acestui tip de audit sunt mult mai specifice si pot consta fie dintr-o directiva a conducerii companiei (privind, de exemplu, politica de personal), fie dintr-un cod de legi sau un set de reglementari (cum ar fi reglementarile fiscale). in practica, controlul fiscal exercitat de catre organele administratiei fiscale nu ar trebui sa fie altceva decat un audit de conformitate.

Standardele americane de audit prevad ca daca o politica adoptata de companie, o lege sau o reglementare care trebuie urmate de aceasta au un impact semnificativ asupra situatiilor financiare ale entitatii auditate, atunci auditul de conformitate ocazionat de implementarea acestora devine parte integranta din auditul situatiilor financiare. De exemplu, un auditor care, presteaza un serviciu de audit financiar poate efectua un audit de conformitate in ceea ce priveste termenii unui contract de imprumut pe termen lung. Sa presupunem ca, in urma analizei efectuate, el constata incalcarea unor termeni contractuali, ceea ce ar avea ca efect imediat rambursarea anticipata a intregului credit, in acest caz, datoria pe termen lung se transforma in obligatie pe termen scurt, efectul asupra situatiilor financiare ale firmei auditate putand fi semnificativ.

Trebuie insa subliniat faptul ca atunci cand auditeaza situatiile financiare ale unei companii, auditorii externi nu au totusi ca obiectiv sa se asigure ca societatea respectiva se conformeaza anumitor politici, contracte, legi, regulamente etc, decat daca se considera ca acestea au un impact semnificativ asupra situatiilor financiare supuse auditului.

c) Auditul operational. Auditul operational mai poarta si denumirea de audit al performantei, Auditul operational consta in emiterea unei opinii privind conformitatea cu un anumit set de criterii prestabilite, dar, spre deosebire de celelalte tipuri de audit, criteriile de comparatie difera. Din acest punct de vedere, auditul operational poate fi definit ca fiind o revizuire sistematica a activitatilor unei organizatii (sau a unui anumit segment al acestora) in corelatie cu anumite obiective stabilite de management, in scopul de a evalua performantele, de a identifica posibilitatile de imbunatatire a activitatii si de a elabora recomandari de ameliorare sau de dezvoltare a acestor activitati. De exemplu, auditul operational poate consta dintr-o revizuire a sistemului contabil computerizat al unei companii, in scopul evaluarii performantelor si a fiabilitatii acestuia, urmate de recomandari in ceea ce priveste imbunatatirea lui.

O expunere sintetica a tipurilor de audit clasificate in functie de obiectivul urmarit este prezentata comparativ in tabelul 1.2. de mai jos.

Tabelul 1.2.

(ii) Clasificarea auditului in functie de afilierea auditorilor.

Din acest punct de vedere, se disting urmatoarele tipuri de audit;

a)       audit extern;

b)      audit intern;

c)       audit guvernamental.

Aceasta clasificare intersecteaza tipurile de audit discutate anterior.

a) Auditul extern Denumit si audit independent, este efectuat pe o baza contractuala de catre experti contabili - auditori independenti. Vom numi in continuare 'auditor independent' sau ''auditor extern' orice profesionist care are competenta legala de a efectua un audit extern al situatiilor financiare ale unei companii. Auditorii independenti, fie persoane fizice, fie persoane juridice (cabinete de audit, de expertiza contabila etc), nu sunt angajati permanenti ai organizatiilor, entitatilor, ale caror declaratii, situatii financiare sau de alta natura sunt auditate, chiar daca primesc o remunerare pentru serviciile prestate. Ei ofera servicii de audit pe baza unor contracte de prestari servicii. In Romania, aceasta forma de audit se mai intalneste si sub denumirea de audit contractual.

Cu toate ca auditul independent sau contractual cuprinde o gama larga de servicii, in mod frecvent, auditorul este contactat de o entitate patrimoniala pentru a audita situatiile financiare de sinteza pe care aceasta le elaboreaza. Chiar daca, tehnic vorbind, auditorul este angajat de conducerea unitatii auditate (conducerea fiind cea abilitata sa incheie orice fel de contracte in numele companiei respective), raportul de audit este adresat tuturor utilizatorilor interesati si in mod special actionarilor firmei. In ultimul timp, auditorii independenti sunt tot mai des solicitati in vederea prestarii de servicii conexe.

b) Auditul intern Auditul intern este descris ca fiind o functie independenta, stabilita in cadrul structurii de control intern al unei companii, in scopul examinarii si evaluarii permanente a activitatilor si serviciilor acesteia, Auditorii interni sunt angajati permanenti ai companiei sau institutiei respective, Totusi, pentru ca functia de auditor intern sa fie eficienta, se recomanda adoptarea masurilor necesare pentru ca auditorilor interni sa li se asigure un grad de independenta cat mai mare in cadrul organizatiei din care fac parte. Spre exemplu, auditorii interni pot fi subordonati direct presedintelui organizatiei respective, unui vicepresedinte sau, cum este cazul Romaniei, comisia de cenzori raporteaza direct' Adunarii Generale a Actionarilor (cenzorii pot indeplini atributiile

auditorilor interni).

Normele de audit definesc activitatea de audit intern dupa cum urmeaza: 'auditul intern reprezinta activitatea de evaluare organizata in cadrul unei entitati sub forma unui serviciu. Functiile lui includ, printre altele, examinarea, evaluarea si monitorizarea conformitatii si eficientei sistemelor contabile si de control intern.'

Din punct de vedere organizatoric, departamentul de audit intern face parte din structura de control intern a entitatii, ceea ce nu se confunda cu departamentul de control intern; cele doua departamente trebuie sa fie distincte si independente unul fata de altul, in nici un caz in relatii de subordonare. Una dintre ideile centrale care face posibila existenta auditului este cea de independenta: conceptul de audit consta tocmai in faptul ca examinarea este facuta de o alta persoana decat cea care a fost implicata in obtinerea unui rezultat.

Atat auditul de conformitate, cat si auditul operational se pot efectua de catre auditori interni. In aceste cazuri, auditorul evalueaza masura in care diversele functii ale intreprinderii respective se executa in conformitate cu politicile sau cerintele stabilite de conducere sau cu anumite reglementari. Daca ar fi sa reluam exemplul privind sistemul computerizat al firmei, compartimentul de audit intern poate avea ca responsabilitate stabilirea gradului de eficienta a unui astfel de sistem si elaborarea de recomandari in ceea ce priveste imbunatatirea performantelor sistemul informatic al companiei. Spre deosebire de auditorii externi, auditorii interni pot fi implicati direct, chiar si pe baza zilnica, in implementarea recomandarilor pe care le-au facut.

c) Auditul guvernamental. Auditul guvernamental este efectuat de angajatii institutiilor publice specializate (cum ar fi primariile, Ministerul

Finantelor Publice, Curtea de Conturi etc). Angajatii administratiei publice locale sau centrale pot presta servicii de audit adresate persoanelor fizice, De asemenea, angajatii administratiei publice locale sau centrale auditeaza o serie de functii ale intreprinderilor.

Astfel:

membrii administratiei publice centrale sau locale auditeaza companiile pentru a determina daca taxele si impozitele datorate statului au fost stabilite si platite in conformitate cu legile si normele aplicabile in domeniu (acesta constituie un audit de conformitate).

membrii administratiei publice locale auditeaza persoanele fizice pentru a determina daca taxele si impozitele datorate de acestea au fost stabilite si platite in conformitate cu legile si normele in vigoare (un alt exemplu de audit de conformitate). in Romania, o astfel de practica devine tot mai frecventa, avand in vedere implementarea impozitului pe venitul global realizat de persoanele fizice,

auditul exercitat de Curtea de Conturi asupra diverselor programe, functii, activitati si institutii guvernamentale. Acest tip de audit include:

examinarea tranzactiilor financiare, a conturilor si a raportarilor institutiilor publice sau a celor care utilizeaza fonduri publice, pentru a determina daca acestea au fost utilizate conform destinatiilor prevazute de reglementarile legale in vigoare (audit de conformitate).

revizuirea, verificarea eficientei si eficacitatii utilizarii resurselor publice, cum ar fi de exemplu a alocatiilor bugetare.

Tipurile de audit clasificate in functie de apartenenta auditorilor sunt prezentate comparativ in tabelul 1.3. de mai jos.