Activitatea autoritatilor administratiei publice

Activitatea autoritatilor administratiei publice

1.Notiuni generale

Activitatea administratiei, ca orice tip de activitate activitate umana, dar si ca gen al vietii publice, se poate exprima prin doua forme: prin acte si prin fapte.

Actele juridice pe care le va efectua acesta sunt de doua categorii:

a) acte specifice administratiei(prin care se obiectiveaza esenta acesteia, din punct de vedere al obiectivului, mijloacelor si regimului acestea sunt actele administrative sau contractele administrative);

b) acte prin care administratia se comporta ca orice subiect de drept, in relatie cu alte subiecte de drept( acestea reprezinta actele juridice supuse dreptului comun, contractele civile si actele emise in regim de drept comun);

In concluzie, putem afirma ca actele administrative sunt acele acte prin care administratia se manifesta ca purtatoare a autoritatii publice.

Actele de putere publica, la fel ca si cele realizate in regim de drept comun, se clasifica la randul lor, in functie de modul de exprimare a viontei autoritatii administratiei publice emitente, in :

1) acte unilaterale(care includ actele administrative, cat si unele acte de drept comun, primele realizand puterea publica, celelalte nu);

2) acte bi sau multilaterale, care includ: contractele administrative, contractele de drept comun pe care le realizeaza administratia si care nasc pentru ea drepturi si obligatii la fel ca pentru orice subiect de drept, asa cum le arata titulatura, sunt supuse dreptului comun;

Actele juridice ale administratiei publice reprezinta manifestarile de vointa ale acesteia, savarsite in scopul de a aduce o schimbare in ordinea juridica existenta pana la momentul acelei manifestari.

In acelasi timp, administratia poate, in acest mod, sa presteze o activitate care nu tine de specificul muncii sale(de ex. o activitate economica).

Faptele materiale ale administratiei publice si operatiunile administrative ale acesteia pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

1) Dupa regimul juridic in care se realizeaza, intalnim:

a) operatiuni de putere(operatiunile tehnico administrative si cele prin care se realizeaza servicii publice);

b) operatiuni care nu se realizeaza intr-un regim de putere(in general cele productive);

2) Dupa consecintele pe care le produc, distingem:

a) fapte, operatiuni producatoare de efecte juridice;

b) producatoare de efecte de alta natura, care au si o relevanta juridica.

3) Dupa scopul lor, distingem:

a) fapte si operatiuni prin care se realizeaza in mod direct misiunile administratiei publice(sunt in general, cele de prestare a serviciilor publice, sau cele legate de emiterea sau punerea in executare a unor acte administrative);

b) fapte si operatiuni prin care se mijloceste realizarea obiectivelor administratiei publice( operatiunile tehnico-administrative si actele cu caracter politic);

c) fapte materiale de productie, care sunt prestate de toate categoriile de organe administrative.

Cu acesta ocazie, putem arata si trasaturile faptelor materiale si ale operatiunilor administrative:

1) Ele nu concretizeaza o manifestare de vointa, sunt forme concrete, materiale, prin care se actioneaza asupra realitatii existente.

2) Faptele materiale si operatiunile administrative au ca trasatura dominanta scopul pentru care se realizeaza si care poate consta:

a) in mijlocirea emiterii(adoptarii) actelor administrative(in sensul ca le determina sau conditioneaza emiterea, validitatea);

b) in realizarea celuilalt obiectiv al administratiei, executarea legii.

2.Actul administrativ. Definitie. Trasaturi

Prin act administrativ, intelegem una din formele prin care administratia publica isi realizeaza misiunea, chiar cea mai importanta dintre acestea, din punct de vedere juridic.

In imprejurarea legislativa actuala, legea fundamentala consacra sintagma de act administrativ, in art.52 si 126 alin.(6).

Daca ar fi sa definim actul administrativ, apreciem ca acesta reprezinta forma juridica principala de activitate a administratiei publice, care consta intr-o manifestare de vointa expresa, unilaterala si supusa unui regim de putere publica precum si controlului de legalitate al instantelor judecatoresti, care emana de la autoritati administrative sau de la persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifica sau sting drepturi si obligatii corelative

Consideram ca din aceasta definitie, putem desprinde urmatoarele trasaturi ale actului administrativ:

a) actul administrativ este forma juridica principala de activitate a administratiei publice;

b) reprezinta o manifestare de vointa expresa, unilaterala si supusa unui regim de putere publica;

c) regimul de putere publica nu exclude exercitarea de catre instantele judecatoresti a unui control de legalitate;

d) actul administrativ poate emana de la autoritati publice sau de la persoane private autorizate de administratie sa presteze servicii publice;

e) prin actul administrativ se produc efecte juridice, care, ca la orice act juridic, pot da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii.

(A SE DEZVOLTA LA SEMINAR)

1) Actul administrativ este forma juridica principala de activitate a administratiei publice - Prin aceasta caracteristica, se scoate in evidenta faptul ca actul administrativ nu este singura forma juridica prin care lucreaza administratia, dar este forma juridica cea mai importanta.

Rezulta ca, acest caracter deosebeste actul administrativ de toate celelalte activitati juridice sau nejuridice, realizate de organelle administratiei de stat, dar care nu fac parte din administratia de stat, si anume: contractile, actele juridice unilaterale ce nu sunt emise in realizarea puterii de stat, operatiunile tehnice de administratie si operatiunile direct productive.

2) Actul administrativ reprezinta o manifestare de vointa expresa, unilaterala si supusa unui regim de putere publica.

In continutul acestei trasaturi pot fi identificate trei elemente:

a) Actul administrativ reprezinta o manifestare de vointa expresa.

In general, literatur juridica retine caracterul unilateral al manifestarii de vointa, in care este inglobat si caracterul expres. Actul administrativ nu poate cuprinde o rugaminte, o constatare sau o parere, ci intotdeauna o vointa. Vointa juridica se exprema in mod expres si neindoielnic in scopul de a adduce o modificare inrealitatea juridica existenta, aceasta urmareste sa dea nastere, sa modifice sau sa stinga drepturi si obligatii(trebuie sa aiba animus negoti contrahendi, nu sa fie jocandi causa).

b) Caracterul unilateral al vointei juridice.

Prin aceasta trasatura, actul administrativ se deosebeste pe de o parte de actele bi sau multilaterale ale administratiei, ca si de faptele materiale ale acesteia, producatoare sau neproducatoare de efecte juridice. Trasatura exprima calitatea actului administrativ de a reprezenta concretizarea unei singure vointe juridice, de a intervene in realitatea juridica existenta, dand nastere, modificand sau stingand drepturi si obligatii. Exceptie de la acest caracter o face actele la care manifestarea unilaterala de vointa juridica nu este clar conturata.

O prima categorie de asemenea acte o reprezinta actele administrative emise cu participarea mai multor persoane. Distingem situatia foarte intalnita in care participantii sunt personae fizice, avand in vedere ca autoritatile administrative sunt, in cea mai mare parte, structuri colegiale.

O a doua situatie este aceea cand, la emiterea unui act administrativ, participa mai multe persoane juridice, in general doua sau mai multe autoritati administrative sau autoritati administrative si alte structuri nestatale.

Este situatia actelor emise in comun, de doua sau mai multe autoritati administrative sau emise cu acordul, confirmarea sau autorizarea altei autoritati.

A treia categorie o reprezinta actele administrative emise la cerere- Reprezinta o categorie de acte destul de raspandita, administratia fiind sesizata prin cereri asupra nevoilor subiectelor de drept si pot fi identificate mai multe situatii:

- acte administrative emise la sesizarea unui alt subiect de drept;

- acte emise la cererea prealabila, care se emit doar la cererea subiectului de drept interesat (permise, autorizatii de tot felul).

c) Referitor la emiterea in regim de putere publica a actului administrativ, putem deosebi actele administrative de celelalte acte unilaterale ale administratiei, care sunt emise in regim de drept comun.

De regimul de putere publica se leaga caracterul obligatoriu al actului administrativ, precum si executarea lui din oficiu.

3) Regimul de putere publica nu exclude, ci ingaduie exercitarea unui control de legalitate de catre instantele judecatoresti.

Potrivit art.52 si 126 alin.(6) din Constitutie, se consacra, iar prin Legea nr.554/2004 se amplifica principiul ca actul administrativ este supus controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ.

4) Actul administrativ emana de la organe administrative sa presteze anumite servicii publice.

Prin aceasta trasatura, identificam actul administrativ tipic, din punct de vedere al naturii organului de la care emana si actul emis prin delegatie, adica de structuri carora le-a fost transferate anumite prerogative de realizare a administratiei publice, prin actul de autorizare dat in scopul realizarii unor servicii publice.

5) Cu privire la ultima trasatura a actului administrativ, la fel ca orice alt act juridic si actul administrativ produce efecte juridice de o anumita forta, adica da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii corelative.

Prin aceasta trasatura se evidentiaza ca actul administrative este o categorie de acte juridice. Notiunea de act juridic evoca acele manifestari de vointa facute in scopul de a produce efecte juridice, a caror realizare este garantata prin forta de constrangere a statului, in conditiile prevazute de normele juridice in vigoare.

3.Clasificarea actelor administrative

Doctrina a stabilit urmatoarele criterii de clasificare:

A) Dupa organul de la care emana, acestea pot fi:

a) acte care emana de la autoritati administrative, de stat sau autonome locale;

b) acte care emana de la alte autoritati publice decat cele administrative;

c) acte care emana de la persoane private autorizate sa presteze anumite servicii publice.

B) Dupa intinderea efectelor juridice:

a) acte administrative normative- sunt cele care cuprind reglementari de principiu aplicabile la un numar nedeterminat de persoane.

b) acte administrative individuale- acea categorie de acte juridice care produc efecte juridice fata de un subiect de drept determinat, care la randul lor pot fi:

- acte prin care se stabilesc drepturi sau obligatii determinate pentru subiectul sau subiectele carora li se adreseaza, denumite generic, autorizatii(libere sau impuse);

- acte prin care se atribuie un statut personal, respectiv drepturi si obligatii pentru un subiect de drept determinat(diplome, certificate, permise de tot felul);

- acte prin care se aplica diferite forme ale constrangerii administrative( diferite decizii cu caracter sanctionator, procese verbale contraventionale);

- acte administrative cu caracter jurisdictional.

c) acte cu caracter intern- ce au acea particularitate, faptul ca se aplica in interiorul unei autoritati sau institutii publice si produc efecte fata de personalul acestei institutii.

4.Regimul juridic al actelor administrative

Acesta cuprinde totalitatea conditiilor, de fond si de forma, care particularizeaza institutia administratiei publice.

Cu privire la dimensiunile regimului juridic al actelor administrative, acestea pot viza:

a) legalitatea actului administrativ incidenta conditiilor de validitate ale actului administrative;

b) forma actului administrativ;

c) procedura emiterii sau adoptarii actelor administrative;

d) forta juridica a actelor administrative;

e) efectele actelor administrative;

f) suspendarea actelor administrative;

g) revocarea actelor administrative;

h) inexistenta actelor administrative;

i) alte dimensiuni ale regimului juridic ale actelor administrative.

DOCUMENT ONLINE: Aderarea la Uniunea Europeana. Asistenta acordata de catre UE in vederea aderarii DOCUMENT ONLINE: Comunicare politica

(DE DEZVOLTAT LA SEMINAR)

A)Legalitatea actului administrativ

Majoritatea autorilor califica legalitatea drept un principiu fundamental care sta la baza fenomenului administrativ si caruia i se subordoneaza actiunea administratiei publice, precum si elemental central al regimului juridic al actelor administrative.

Principiul legalitatii, semnifica:

- pe de o parte, suprematia legii, toate subiectele de drept public sau privat trebuie sa se supuna legii, respectand principiul ierarhiei actelor juridice;

- pe de alta parte, baza legala, in sensul ca actiunea acestor subiecte de drept trebuie sa se incadreze in limitele dreptului.

In conceptie politica si juridica europeana, caracterul obligatoriu al legii se refera in egala masura la individ dar si la autoritatile publice.

B)Forma actului administrativ

Conceptul de forma desemeneaza structura interna si externa a unui continut, modul de organizare a elementelor din care se compune.

Actul administrativ, imbraca de regula, forma scrisa. Aceasta reprezinta distinctia dintre actul administrativ si actul civil.

In ceea ce priveste forma scrisa, trebuie facuta distinctia intre actele administrative individuale si actele administrative cu caracter normativ.

Actele administrative cu caracter individual, desi imbraca de regula forma scrisa, ele pot imbraca si forma orala(de ex., avertismentul, dat potrivit dispozitiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul contraventiilor). In majoritatea cazurilor, aceste acte imbraca si ele forma scrisa, avand in vedere obligativitatea comunicarii lor, prin modalitati care presupun forma scrisa.

Actele administrative normative, ele imbraca numai forma scrisa, deoarece se prevede obligativitatea publicarii lor pentru a produce efecte juridice, altfel sanctiunea este inexistenta actului respectiv.

Forma scrisa reprezinta o conditie de validitate a actului, ea fiind impusa ad validitatem si nu ad probationem.

De forma scrisa, se leaga si unele conditii de concretizare exterioara a actului administrative.

a) Prima este limba, in care este redactat actul(potrivit art.13 din Constitutie, limba oficiala in Romania este limba romana);

b) O a doua conditie exterioara legata de forma actului este motivarea.

Actele normative supuse publicitatii, se motiveaza printr-o nota de fundamentare sau o expunere de motive, ori printr-u referat plasat inaintea actului propriu-zis. Ele au menirea de a concentra elementele de drept si de fapt care legitimeaza interventia actului juridic respectiv. Aceasta obligatie, vizeaza insa si unele acte administrative cu character individual(Hot. de Guvern cu caracter individual).

C)Procedura emiterii sau adoptarii actelor administrative

Din punct de vedere terminologic, autoritatile administrative unipersonale(primarul) emit acte administrative(dispozitii), iar cele colegiale(consiliul local) adpota acte administrative(hotarari).

Emiterea sau adoptarea unui act administrativ impune parcurgerea unor proceduri, care se pot realize de organul de la care emana actul sau de alte autoritati publice(de ex. Un proiect de act administrative se intocmeste chiar de organul emitent, dar un aviz sau un accord se emite de un alt organ).

Emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale care, desi in majoritatea nu produc efecte juridice prin ele insele, initiaza si mentin sistemul decisional administrativ.

Pe cale de consecinta, identificam trei categorii de forme procedurale, in functie de momentul in care intervin:

a) forme procedurale anterioare emiterii sau adoptarii actului;

b) forme procedurale concomitente cu emiterea sau adoptarea actului administrativ;

c) forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptarii actului.

( SE VA DEZVOLTA LA SEMINAR)

a) Forme procedurale anterioare emiterii sau adoptarii actului. Acestea au o frecventa destul de mare in activitatea administratiei, fiind cele mai des intalnite forme procedurale(studii, statistici, proiecte, propuneri, avize, anchete, acorduri, referate, etc.). Dintre acestea relevanta deosebita prezinta avizul(actele pregatitoare) si acordul prealabil.

Avizele reprezinta puncte de vedere pe care le solicita altui organ, autoritatea care urmeaza sa emita(adopte) un act. Ele mai sunt definite ca fiind opinii pe care un organ al administratiei publice, le solicita altui organ al administratiei publice, intr-o problema sau in mai multe, pentru a se informa si a decide in cunostiinta de cauza.

Cuvantul de aviz poate avea trei acceptiuni:

de instiintare scrisa cu caracter oficial;

de parere competenta emisa de cineva din afara, o autoritate externa;

de rezolutie a unei autoritati competente.

Potrivit regimului lor juridic, avizele sunt de trei categorii:

1) Avize facultative- in care organul emitent nu este obligat nici sa solicite avizul, nici sa-l respecte daca l-a solicitat si obtinut;

2) Avize consultative- pentru care legea prevede obligativitatea obtinerii lor si facultatea de a le respecta sau nu.

3) Avizele conforme- care se caracterizeaza prin trasatura lor obligatory atat din punct de vedere al cererii, cat si din punct de vedere al respectarii lor.

Acordul reprezinta consimtamantul pe care il da un organ public altui organ, in vederea emiterii de catre acesta din urma a unui anumit act administrativ. El reprezinta tot o manifestare de vointa a unei autoritati publice determinate de lege, prin care aceasta isi exprima consimtamantul la emiterea unui act administrativ de catre o alta autoritate publica.

In functie de momentul in care intervine, acordul poate fi prealabil, concomitent sau ulterior emiterii actului administrativ.

Acordul vizeaza un act administrativ, care fie se afla in faza de emitere, fie a fost deja emis.

Indiferent de forma sa, putem identifica urmatoarele elemente ale regimului juridic a acordului:

1) reprezinta o manifestare de vointa cu caracter unilateral emisa de un organ administrativ;

2) emiterea lui, atunci cand este prealabil, atrage adoptarea unui act administrativ care este rezultatul manifestarii de vointa a doua organe, cel care a emis acordul si cel care a emis actul;

3) acordul nu are ca si consecinta obligarea organului administrativ emitent al actului la emiterea acestui act. El conditioneaza numai valabilitatea unui act administrative, care emis in absenta sau cu incalcarea acordului, este nul;

4) desi conditioneaza legalitatea unui act administrativ, acordul, prin el insusi, nu acopera viciile de legalitate ale actului administrativ respectiv;

5) acordul nu produce prin el insusi efecte juridice, el conditioneaza numai efectele actului administrativ pe care il fundamenteaza;

6) nefiind act administrativ, el nu poate forma obiectul unei actiuni in contenciosul administrative de sine statator.

b) Forme procedurale concomitente cu emiterea sau adoptarea actului administrativ.

Aceste norme se intalnesc cu prioritate la organele colegiale si vizeaza functionarea legala si adoptarea de acte juridice de catre aceste autoritati publice. Pe cale de consecinta, in cele ce urmeaza, vom prezenta cele mai importante norme dintre acestea.

Quorumul reprezinta majoritatea ceruta de lege pentru functionarea valabila a organului colegial. Cu titlu de exemplu, potrivit art.67 din Constitutie, cele doua Camere ale Parlamentului adopta acte(legi, hotarari, motiuni) in prezenta majoritatii membrilor lor.

Astfel, majoritatea ceruta pentru votarea actului, are in vedere numarul de voturi impuse de lege pentru ca un act al organului colegial sa fie adoptat. In acest sens, exista trei tipuri de majoritati:

a)     majoritatea simpla, care impune pentru adoptarea unui act, votul majoritatii membrilor organului colegial prezenti la sedinta;

b)     majoritatea absoluta, ce reprezinta majoritatea membrilor care compun organul colegial respectiv;

c)      majoritatea calificata, ce semnifica partea de doua treimi(sau trei patrimi) din numarul membrilor care compun organul colegial.

Fata de aceste aspecte, este necesar a nu se face confuzie intre quorum si majoritate, intrucat primul se refera la numarul de membri necesar ca un organ sa lucreze valabil, iar cel de-al doilea se refera la numarul de voturi necesare ca un act sa fie legal adoptat.

Regula semnarii si contrasemnarii actului, reprezinta la randul sau o forma esentiala adoptarii sau emiterii actului administrativ.

Daca semnarea unui act administrativ este o operatiune care este efectuata de organul de la care emana actul, contrasemnarea reprezinta operatiunea prin care un alt organ administrativ sau o structura din interiorul acestuia isi depune semnatura pe actul administrativ, dupa semnatura organului emitent, in semn de accord si asumare a executarii ori de confirmare a legalitatii actului administrativ respectiv.

Astfel, decretele Presedintelui din punct de vedere al acestor doua modalitati procedurale, sunt de doua categorii:

a) decrete care sunt semnate numai de Presedinte;

b) decrete care sunt semnate de catre Presedinte si sunt contrasemnate de catre Primul-Ministru.

Cu titlu de exemplu am aminti, Hotararile de Guvern care sunt supuse in totalitate regulii semnarii lor de catre Primul-Ministru si contrasemnarii de catre ministrii care au obligatia punerii lor in executare(art.108 alin.(4) din Constitutie). In acelasi spirit, si Hotararile Consiliului Local, potrivit art.47 din Legea nr.215/2001, republicata, se cotrasemneaza pentru legalitate de secretarul unitatii administrativ teritoriale.

Obligatia incheierii unei minute. Potrivit prevederilor Legii nr.52/2003, punctele de vedere exprimate cu ocazia desfasurarii sedintelor autoritatilor administratiei publice locale se consemneaza intr-o minuta, care va include si votul fiecarui membru.

La toate acestea se adauga si motivarea, dar pe care am analizat-o cu ocazia formei actului administrativ.

c) Forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptarii actului

De unele din aceste forme procedurale pe care le vom aminti, se leaga momentul producerii de efecte juridice de catre actele administrative.

Aceste forme procedurale sunt:

Comunicarea actului, reprezinta operatiunea procedurala care vizeaza actele administrative cu caracter individual. Ea este definita ca reprezentand, operatiunea prin care organul administrativ emitent adduce la cunostiinta celui interesat un act administrativ, fie prin predare directa acestuia, fie prin afisare la domiciliul sau sediul lui, sau prin alte mijloace.

Publicarea vizeaza, actele administrative cu caracter normative, dar si unele cu caracter individual. Am putea defini publicarea ca fiind, operatiunea materiala prin care un act administrativ este adus la cunostiinta cetatenilor fie prin imprimare, fie prin afisare intr-un loc public sau prin alte mijloace de difuzare scrisa. (De ex., Hotararile de Guvern, care pot avea atat caracter normativ, cat si caracter individual, se supun obligatoriu publicarii, in caz contrar sunt considerate inexistente).

D) Forta juridica a actelor administrative

Actul administrativ a fost definit ca fiind forma principala de activitate a administratiei publice si in consecinta el poate fi un tip de act juridic.

Specific actelor juridice este faptul ca reprezinta manifestari de vointa facute cu scopul de a modifica realitatea juridica existenta , acest lucru realizandu-se prin nasterea, modificarea sau stingerea de efecte juridice.

Ceea ce fundamenteaza forta juridica a efectelor pe care le produc actele administrative, este prezumtia ca ele au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor impuse de lege, in acceptiunea lato sensu, pentru emiterea lui si care imbraca trei forme:

a) prezumtia de legalitate, prin care este subinteleasa conditia actului administrativ de a corespunde Constitutiei, legii si a actelor juridice emise in bata legii. Aceasta este o prezumtie relativa a actului administrativ iuris tantum, care poate fi rasturnata in cazul in care actul a fost atacat in fata instantelor de contencios administrativ.

b) prezumtia de autenticitate, care evoca acea trasatura a actului care prezuma conditia actului administrativ de a fi emis de organul mentionat prin forma sa exterioara, si anume stampila, antet, semnaturi, etc.

c) prezumtia de veridicitate, potrivit careia actul administrativ este prezumat a corespunde adevarului.

Dintre aceste trei prezumtii care fundamenteaza forta efectelor unui act administrativ, desprindem concluzia ca actul respectiv se impune subiectelor de drept care sunt in egala masura obligate sa-l respecte sau sa-l execute.

Aceste doua categorii de obligatii nu trebuiesc confundate, distinctia dintre ele o reprezinta consecintele juridice si subiectele de drept care cad sub incidenta lor.

Obligatia de respectare este o obligatie de a nu face si ea vizeaza orice subiect de drept, nu doar pe cel sau cei care sunt insarcinati cu punerea lor in executare a actului respectiv, sfera acestora fiind astfel mai mare decat a celor care au misiunea executarii actului.

Obligatia de executare este o obligatie de a face si priveste exclusiv acele subiecte de drept care au obligatia punerii in executare a actului administrativ.

Forta juridica a actului administrativ este conditionata de mai multe elemente:

a) locul organului emitent in sistemul organelor administratiei publice;

b) natura organului emitent, din punct de vedere al caracterului si competentei sale materiale si teritoriale;

c) categoria de act, respectiv un act cu caracter individual sau cu caracter normativ.

Ca o consecina a fortei juridice a actelor administrative si ca o particularitate a acestora, regasim regula executarii din oficiu a actelor, cunoscuta si sub denumirea de principiul executio ex officio.

E)Efectele actelor administrative

Aceasta titulatura, este analizata uneori si sub denumirea de eficienta actelor administrative, sau efectele juridice al actelor administrative, ori consecintele unui act administrativ.

Aceste efecte, la randul lor, sunt de doua feluri:

a) efecte (consecinte) juridice, care vor constitui obiectul nostrum de analiza:

b) alte efecte(consecinte), de natura economica, sociala, culturala, etc., care nu vor fi abordate in cadrul acestei comunicari.

a)Efecte juridice

Cu privire la efectele juridice ale actelor administrative, urmeaza sa analizam trei aspecte:   

a) momentul de la care ele incep sa se produca;

b) intinderea efectelor juridice ale actelor administrative;

c) incetarea acestor efecte.

(DE DEZVOLTAT LA SEMINAR)

a) Momentul de la care actul administrativ incepe sa produca efecte juridice.

Pentru inceput, este important sa avem in vedere organul emitent sau alte subiecte de drept.

1. Pentru organul emitent, actul administrativ produce efecte chiar din momentul adoptarii sale, efecte ce constau in:

a) obligatia de a-l face cunoscut, prin publicare sau comunicare;

b) obligatia de a nu-l modifica sau abroga decat dupa procedura prevazuta de lege.

2. Pentru celelalte subiecte de drept, anume cele care cad sub incidenta actului, trebuie facuta distinctia intre felul actului, adica act normativ sau act individual.

Fata de aceste aspecte, putem afirma faptul ca actele normative produc efecte juridice de la data publicarii lor, iar actele individuale de la data comunicarii lor. Dupa cum am mai aratat sunt o serie de acte individuale pentru care Constitutia prevede obligativitatea publicarii lor in Monitotul Oficial, sub sanctiunea inexistentei lor(Ex., Decretele Presedintelui, Hotararile de Guvern, care pot fi normative sau individuale, etc.).

b) Intinderea efectelor juridice ale actelor administrative.

Abordarea acestei probleme impune distinctia dupa cum ne aflam in prezenta unui act administrativ cu caracter normativ sau individual.

Actele cu caracter normativ produc efecte juridice pentru dreptul administrativ si pentru alte ramuri de drept, cu exceptia celui penal. Fundamentul acestei exceptii, il regasim in art.73 alin.(3) lit.h din Constitutiepotrivit caruia, “infractiunile, pedepsele si regimul executarii lor” sunt de domeniul legii organice.

Cat priveste actele cu caracter individual, aceste a sunt izvoare de drept, in principal pentru dreptul administrativ, dar si pentru alte ramuri de drept(ex., actele de stare civila produc efecte juridice si insfera civilului, a dreptului familiei).

c) Incetarea producerii de efecte juridice de catre actele administrative.

Orice act juridic, inclusive actul administrativ, produce efecte juridice pana la momentul in care are loc scoaterea din vigoare a respectivului act.

Scoaterea din vigoare a unui act administrativ, la randul ei poate avea loc in mai multe moduri:

a) prin anulare, de instanta de judecata, care isi fundamenteaza acest drept potrivit dispozitiilor art.52 si 126 alin.(6) din Constitutie, dar si ale Legii nr.554/ 2004 a contenciosului administrativ.

b) prin retractare, de organul care l-a emis;

c) prin abrogare, care se poate dispune de organul emitent, organul ierarhic superior sau Parlament, unica autoritate legiuitoare a tarii;

d) incetarea efectelor actului in alte moduri(de ex., interventia unui fapt material, cum ar fi decesul persoanei sau executarea unei obligatii materiale, precum desfiintarea sau edificarea unei constructii). La aceasta categorie, ar trebui sa avem in vedere si prescriptia, care este reglementata de O.G. nr.2/2001, aprobata prin Legea nr.180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, privind regimul juridic al contraventiilor.

F)Suspendarea actelor administrative.

Operatiunea de suspendare a efectelor unui act juridic poate fi definita ca reprezentand intreruperea producerii de efecte de catre actul in discutie, sau incetarea temporara a efectelor actelor administrative.

Notiunea de suspendare, in cazul administratiei publice poate fi utilizata ca sanctiune in cadrul a doua contexte diferite. Primul ar fi in cazul actelor administrative, iar cel de-al doilea ca si sanctiune administrativ-disciplinara.

Referitor la suspendarea ca sanctiune care priveste un act administrativ, temeiul ei constitutional il regasim in art.123 alin.(5), care consacra dreptul prefectului de a ataca in contenciosul administrativ un act emis de Consiliul Local, Consiliul Judetean sau primar, actul atacat find suspendat de drept.

Cu privire la suspendarea ca sanctiune administrativ-disciplinara, o regasim consacrata in dispozitiile art.95 din Constitutie, care reglementeaza suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, fiind calificata de doctrina a reprezenta forma de raspundere politica a acestuia. Un alt text este cel al art.108 alin.(2) care prevede suspendarea ministrilor.

Regimul juridic general al suspendarii poate fi analizat sub mai multe aspecte, si anume:

a) cauzele care determina interventia suspendarii;

b) efectele juridice ale suspendarii;

c) organele care pot dispune suspendarea;

d) categoriile de suspendare.

( SE VA DEZVOLTA LA SEMINAR)   

a) Cauzele care determina interventia suspendarii pot fi urmatoarele:

1. Ca regula generala, suspendarea intervine atunci cand exista indoieli(dubii) cu privire la legalitatea unui act administrativ.

2. Suspendarea poate intervene atunci cand se aplica o anumita sanctiune administrativ-disciplinara unui functionar public sau unei alte persoane incadrata intr-un organ public.

b) Efectele juridice ale suspendarii actului administrativ au ca nota dominanta faptul ca se produce o intrerupere a efectelor actului, o incetare vremelnica a producerii lor, urmand ca dupa incetarea cauzelor care au determinat interventia suspendarii, sa se produca fie repunerea in vigoare a actului, fie, scoaterea lui din vigoare prin caile prevazute de lege.

c) Organele care pot dispune suspendarea putem intalni una din urmatoarele situatii:

- suspendarea dispusa de organul emitent al actului;

- suspendarea dispusa de organul ierarhic superior;

- suspendarea dispusa de instanta de judecata;(Actuala Lege nr.554/2004 consacra doua tipuri de suspendare, una care poate fi introdusa odata cu reclamatia administrativa, in cadrul procedurii prealabile si alta care poate fi introdusa odata cu actiunea principala)

d) Categoriile de suspendare. Exista doua titpuri de suspendare:

1. Suspendarea de drept sau legala, care intervine ope legis, in baza unui text de lege;

2. Suspendarea dispusa de anumite autoritati publice, care la randul ei este de mai multe feluri:

- suspendarea dispusa de instanta de judecata(potrivit art.14 si 15 din Legea nr.554/2004);

- suspendarea dispusa de alte autoritati publice si implicit prin alt gen de acte decat cele specifice procedurii judecatoresti(ex., prin decret al Presedintelui poate fi suspendat din functie acel ministru impotriva caruia s-a cerut urmarirea penala sau Presedintele, poate fi suspendat la randul sau din functie, prin hotararea Parlamentului, in cazul in care a incalcat grav Constitutia).

G)Revocarea actelor administrative

Revocarea este definita in doctrina ca fiind operatiunea juridica prin intermediul careia organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia desfiinteaza(scoate din vigoare) un act.

Revocarea este de doua feluri:

a) retractarea, atunci cand desfiintarea actului se face de organul emitent;

b) revocarea propriu-zisa, atunci cand se face de organul ierarhic superior celui emitent.

Cauzele care determina revocarea pot fi analizate din doua puncte de vedere:

a) din punctul de vedere al caracterului(continutului) cauzei, unde identificam:

- revocarea intervenita pentru cauze de nelegalitate a actului;

- revocare care intervine pentru cauze de neoportunitate a acestuia.

b) din punctul de vedere al momentului in care intervin fata de emiterea actului, cauzele revocarii, indiferent ca vizeaza nelegalitatea sau oportunitatea lui, pot fi:

- cauze anterioare emiterii actului, care determina ca efectele juridice ale revocarii sa fie ex tunc, adica pentru trecut;

- cauze concomitente cu emiterea actului, care determina deasemenea efecte ex tunc;

- cauze ulterioare emiterii actului, care produc efecte juridice ex nunc(pentru viitor).

Trebuie precizat faptul ca revocarea actului administrativ se deosebeste de anulare, dar si de suspendare, toate trei fiind operatiuni juridice.

Din punctul de vedere al cauzelor care le determina, revocarea, ca si anularea, intervin atunci cand exista certitudinea ca actul este viciat, pentru cauze de nelegalitate sau neoportunitate a lui, pe cand suspendarea intervine cand exista indoieli cu privire la nelegalitatea actului.

Din punctul de vedere al autoritatilor care pot dispune cele trei operatiuni juridice, desprindem urmatoarele:

- revocarea poate fi dispusa, atat de organul emitent, cat si de cel ierarhic superior;

- suspendarea poate fi dispusa de autoritatile competente sa decida revocarea(organul ierarhic sau instanta);

- anularea poate fi dispusa atat de organul ierarhic superior, ori de instanta de judecata sau exclusive de instanta de judecata, in cazul existenteiunor acte emise de autoritatile administrative care nu au organ ierarhic;

Din punct de vedere al efectelor produse, suspendarea produce doar intreruperea, incetarea cu caracter temporar a acestor efecte, pe cand anularea si revocarea produc incetarea, cu caracter definitive, a acestor acte.

H)Inexistenta actelor administrative.

Institutia inexistentei actului administrativ a fost fundamentata pentru a interveni in cazurile in care conditiile de valabilitate este atat de grava, incat nu se pot aplica principiile sanctionarii efectelor actului administrativ, urmand a i se aplica sanctiunea inexistentei.

Fata de aceste aspecte, putem avea in vedere doua dispozitii constitutionale exprese care transforma aceasta institutie intr-una de rang constitutional:

a) Este vorba de art.100 din Constitutie, care reglemeteaza actele Presedintelui, respectiv decretele, a caror publicare este obligatorie in Monitorul Oficial, in caz contrar intervenind sanctiunea inexistentei actului;

b) Art. 108 din Constitutie, prevede acelasi caracter obligatoriu al publicarii in Monitorul Oficial al actelor Guvernului(Hotarari de Guvern, Ordonante de Guvern), in caz contrar intervenind inexistenta actelor.

Legea fundamentala admite o exceptie in cazul hotararilor cu caracter militar, care, din ratiuni lesne de inteles, se comunica numai organismelor interesate.

I)Alte dimensiuni ale regimului juridic al actelor administrative

In cadrul acestei comunicari, vom avea in vedere numai actele de stare civila.

Actele de stare civila reprezinta acea categorie de acte care au o natura juridica complexa, de drept civil si de drept administrativ, prin intermediul carora autoritatile publice investite cu atributii de stare civila transpun in consinutul lor componente ale starii civile a persoanei.

Din perspectiva dreptului administrativ, actul de stare civila are urmatoarea semnificatie:

a)      reprezinta inscrisul autentic doveditor al actului de stare civila intocmit in registrul de stare civila

b)      reprezinta un mijloc de evidenta a populatiei, din punctul de vedere al numarului si structurii sale

c)       se intocmeste in interesul statului si al persoanei(art.1 din Legea nr.119/1996);

d)      serveste apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor(art.1 din Legea nr.199/1996);

Regimul actual al sarii civile il regasim in Legea nr.199/1996, care a abrogat decretul fostului Consiliu de Stat nr.278/1960 si actele juridice emise in baza lui.

Reconstituirea actelor de stare civila, se poate efectua potrivit art.16 si 52 din Legea nr.119/1996, in urmatoarele situatii:

a)     daca registrul de stare civila a fost pierdut sau distrus, in totalitate sau in parte;

b)     daca actul de stare civila a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act;

c)      nu au existat registre de stare civila;

d)     intocmirea actelor de stare civila a fost omisa.  

Intocmirea ulterioara a actelor de stare civila, potrivit art.53 din Legea nr.199/1996, poate intervene in urmatoarele situatii:

a)     cand s-a omis intocmirea actului de nastere sau de deces, desi s-au depus actele necesare acestei operatiuni

b)     intocmirea actului de casatorie a fost omisa, desi a fost luat consimtamantul sotilor de catre ofiterul de stare civila

Anularea, modificarea, rectificarea si completarea actelor de stare civila, se pot face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Regimul duplicatelor acestor acte, este reglementat prin Legea nr.199/1996 si prin normele metodologice de punere in aplicare a acestei legi.

Duplicatul reprezinta un nou certificat de stare civila, care inlocuieste vechiul certificat si a carui emitere poate fi legitimata de interventia unor fapte materiale, cum ar fi, pierderea, sustragerea, distrugerea sau deteriorarea certificatului original.

Duplicatul nu trebuie confundat cu eliberarea unui nou certificat in cazul in care au intervenit unele modificari in starea civila a unei persoane, dispuse prin hotarare judecatoreasca avand un caracter definitiv si irevocabil.

Teste de autoevaluare:

Suspendarea determina:

a) incetarea definitiva a producerii de efecte juridice ale actului administrativ;

b) incetarea temporara a producerii de efecte juridice ale actului administrativ;

c) nu afecteaza efectele juridice ale actului administrativ;

2. Forma scrisa a actului administrative este o conditie:

a) ad validitatem( pentru validitatea actului);

b) ad probationem (pentru a constitui mijloc de proba);

c) nu este o conditie a actului administratic ci numai a celui civil;

3.Formele procedurale de emitere/adoptare a actului administrativ pot fi:

a)     anterioare si concomitente;

b)     concomitente si ulterioare;

c)      anterioare, concomitente si ulterioare emiterii/adoptarii actului administrativ.

Avizele pot avea:

a)     caracter consultativ si conform;

b)     facultativ si consultativ;

c)      facultativ, consultativ si conform;

Inexistenta actelor administrative:

a)     este prevazuta in Constitutie pentru Hotarari de Guvern;

b)     este prevazuta in Constitutie pentru Ordonante de Guvern;

c)      este prevazuta in Constitutie pentru Hotararile de Guvern, Ordonante de Guvern si decrete ale Presedintelui.