Sisteme politico-administrative locale ale statelor din uniunea europeana

SISTEME POLITICO-ADMINISTRATIVE LOCALE ALE STATELOR DIN UNIUNEA EUROPEANA

1. Organizarea administrativ-teritoriala a statelor din Uniunea Europeana

Prin sisteme politico-administrative locale intelegem ansamblul autoritatilor si institutiilor apartinand colectivitatilor constituite la nivelul diviziunilor administrativ-teritoriale ale statelor, care desfasoara activitati de administratie publica, relatiile dintre acestea, precum si relatiile dintre ele si organele administratiei centrale.

Uzual pentru a desemna aceste sisteme se foloseste termenul de administratie locala, atat pentru sensul organic cat si pentru sensul functional al ansamblului.

Administratia locala fiind administratia colectivitatilor constituie la nivelul diviziunilor administrativ-teritoriale, include administratia de nivel intermediar nominalizata dupa numele diviziunii administrativ teritoriala intermediare in care functioneaza si administratia de baza, denumita administratie municipala sau comunala, dupa caz.

In cazul administratiei intermediare, aceasta este situata intre celelalte doua tipuri de administratie, fapt ce determina respectarea atat a competentelor de nivel superior cat si a celor de nivel inferior.

Administratia locala de baza (comunala sau municipala) este administratia situata cel mai aproape de cetateni, organizata in diviziunile administrativ teritoriale de baza.

Avand in vedere aceste definitii, pentru cunoasterea sistemelor este necesara, mai intai, cunoasterea organizarii administrativ teritoriale a statelor U.E.

In cele ce urmeaza, va fi prezentata sintetic aceasta organizare in functie de structura de stat.

A. State unitare

Danemarca are un nivel de baza pentru 373 comune si un nivel departamental pentru 14 comitate si 2 orase-comitat, respectiv Copenhaga si Fiederikberg;

Finlanda Nivelul de baza este prezent pentru 460 de comune, reunite in 356 de organisme de cooperare internationala si o comunitate urbana - Helsinki. Nu are nivel departamental in schimb are un nivel regional pentru provincia autonoma Aland (insule);

Franta Nivelul de baza este organizat pentru 36.621 de comune grupate

In peste 15.000 de organisme de cooperare intercomunala, recent divizate in comunitati de comune (554) si comunitati de orase (4). Nivelul deparamental (denumire luata chiar de la acest sistem administrativ), este prezent in 96 departamente metropolitane, din care un oras-departament (Paris) si 4 departamente de peste mari. In Franta intalnim un vast departament regional organizat pentru 22 regiuni metropolitane, din care una cu statut special (Corsica), 4 regiuni de peste mari (monodepartamentale ) si 4 teritorii de peste mari (Noua coledonie, Polinezia Franceza, Wallis et Futuna, Teritoriile Australe si Antartice Franceze).;

Grecia Nivelul de baza este organizat pentru 360 orase (dunes) si 5.561 comune, unele din ele grupate in sindicate. Nivelul intermediar (departamental) este prezent in 54 nomos, din care 7 arondismente departasi cetatea Londrei. Nivelul dementale peste care se suprapun 3 colectivitati interdepartamentale. Nu exista un nivel regional descentralizat.

Irlanda Nivelul de baza cuprinde 151 districte. Nivelul departamental este prezent in 29 de comitate si 5 comitate-burg. Nici Irlanda nu are organizat un nivel regional descentralizat cele 8 regiuni infiintate in 1991 sunt circumscriptii administrative ale statului.;

Luxemburgul are organizat numai nivel de baza pentru 118 comune grupate in 49 sindicate intercomunale;

Olanda Nivelul de baza cuprinde 640 de comune grupate in numeroase organisme de cooperare. Nivelul departamental este organizat pentru 12 provincii;

Portugalia are nivelul de baza organizat pentru 305 comune, unele grupate in organisme de cooperare diversa si doua arii metropolitane (Lisabona si Porto). Nivelul departamental este prezent in 18 regiuni (Madeiva si Azore-insule) impartite in 19 si respectiv 11 municipalitati si dupa caz, in consilii insulare;

Marea Britanie – nivelul de baza este organizat la 36 districte metropolitane si 238 districte. Londra cuprinde 32 burguri si Cetatea Londrei. Nivelul departamental este organizat pentru 34 de comitate. Nivelul regional priveste:

Tara Galilor – cu un nivel de baza organizat pe 22 circumscriptii;

Scotia - cu un nivel de baza pentru 32 circumscriptii;

Irlanda de Nord – cu un nivel de baza organizat in 26 districte.

Dupa cum se observa la nivelul regiunilor nu este nivelul departamental.

Suedia – are un nivel de baza pentru 286 comune, unele facand parte din asociatii bazate pe comunitati de interese ; un nivel departamental pentru 24 comitate care au 23 consilii de comitata iar Comitatul Gotland (insule) rolul consiliului de comitat il detine consiliul comunal.

B. State cu structuri regionale si comunitare puternice

Italia (stat regional) – Nivelul de baza este organizat pentru 8074 comune, cel departamental pentru 95 de provincii iar cel regional este

specific pentru 20 de regiuni din care 5 au statut special;

Spania (tara autonomiilor) –Nivelul de baza il reprezinta 8082 comune, 3679 colectivitati de nivel inframunicipal. La nivel supracomunal exista arii metropolitane (Valencia si Barcelona ). Functioneaza aproape 700 de organisme de cooperare intercomunala. Nivelul departamental este specific celor 50 de provincii iar cel regional priveste 17 comunitati autonome.

C. State federale

Germania Nivelul de baza cuprinde 14.865 de comune afiliate la numeroase organisme de cooperare internationala, al caror statut variaza de la un land la altul. Nivelul departamental este organizat pentru 323 arondismente, dintre care 112 orase-arondisment. Nivelul regional apartine la 16 landuri din care 3 orase –stat;

Austria are organizat nivelul de baza pentru 2301 comune, functioneaza diferite organisme de cooperare internationala al caror statut difera de la un land la altul. Austria nu are nivel departamental, ci numai regional pentru 9 landuri sau provincii federale;

Belgia are 589 structuri de nivel comunal (de baza) repartizate pe cele trei regiuni (19 la Bruxelles, 262 pentru Vallonia si 308 pentru Flandra). Exista si functioneaza peste 200 organisme de cooperare internationala. Nivelul departamental vizeaza 10 provincii repartizate egal (cate 5) intre Vallonia si Flandra. nivelul regional se regaseste la cele 3 regiuni: Bruxelles Vallonia si Flandra. De mentionat ca el cuprinde si cele trei comunitati lingvistice (flamandra, francezasi germana, desi comunitatile nu coincid cu regiunile cise interpatrund.

Din analiza datelor prezentate mai sus se desprind o serie de observatii astfel:

In statele comunitare functioneaza o mare varietate de structuri locale, de la parohile si organizatiile de cartier din Portugalia – elemente componente ale administratiei de baza, la regiuni si comunitati lingvistice in Belgia, care constituie al doilea nivel al administratii intermediare.

Problema administratiei intermediare a fost rezolvata diferit de statele comunitare. Astfel, in Luxemburgsi Finlanda (partea continentala) nu exista nivel intermediar; in Austria, Anglia, Danemarca, Grecia, Irlanda de Nord, Olanda, Portugalia (continentala), scotia, Suedia si Tara Galilor, exista un singur nivel intermediar, in timp ce in Belgia, Germania, Franta, Irlanda, Italia si Spania au cate doua nivele intermediare,

In tarile comunitare exista si functioneaza o multitudine de organisme de cooperare internationala, ceea ce exprima vointa si optiunea colectivitatilor locale de a-si rezolva singure problemele de interes comun, in loc sa le transfere nivelelor superioare.

Ca o particularitate semnificativa in ce priveste participarea cetatenilor la rezolvarea problemelor comunitatii (spiritul si educatia civica), este de observat existenta nivelului inframunicipal in Anglia, Portugalia si Spaania.

2. Administratia locala in Romania, in comparatie cu tarile din Uniunea Europeana

Din cele prezentate mai sus s-a evidentiat marea varietate pe care o cunoaste administratia locala in tarile comunitare. Singura constanta este recunoasterea, intr-un fel sau altul, a autonomiei locale, in sensul larg de capacitate a colectivitatilor locale de a-si rezolva problemele in nume si interes propriu, prin intermediul unei autoritati alese.

Din compararea modelelor de administratie locala rezulta ca in acest domeniu se utilizeaza doua modalitati de reglementare si anume:

reglementarea uniforma a administratiei locale pe intreg teritoriul tarii, modalitate specifica Frantei;

reglementare diferita de la regiune la regiune, intalnita la Marea Britanie (Anglia, Tara Galilor, Irlanda de Nord si Scotia), Germania (reglementari diferite de la land la land) si Spania (reglementari diferite de la o regiune la alta).

De asemenea in timp ce in Franta colectivitatilor locale le sunt recunoscute numai competente politico-administrative, in Marea Britanie, Spania si Germania, unor colectivitati locale le sunt recunoscute si competentele legislative.

Avand in vedere ca in Romania, administratia locala este reglementata in mod unitar si faptul ca acesteea i se recunosc doar competente de natura politico-administrative, reiese ca regimul administratiei locale din Romania este compatibil doar cu cel din Franta si diferit de regiunile din Marea Britanie, Germania sau Spania.

Cu toaate ca evolutia administratiei locale din Romania a fost diferita de cea din Franta, datorita evolutiilor istorice diferite se observa ca la ora actuala ele se bazeaza pe aceleasi principii.

In prezent administratia locala din Romania este reglementata prin art. 119-121 din Constitutie si prin Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala.

Potrivit acestor reglementari, administratia locala din tara noastra are la baza 3 principii de ordin constitutional, respectiv: principiul autonomiei locale, principiul deconcentrarii serviciilor publice (modificare prin Referendumul din 18-19 oct. 2003) si principiul obligativitatii, la care se adauga 3 principii de ordin legal si anume: principiul legalitatii, principiul consultarii cetatenilor in problemele de interes deosebit si principiul colaborarii intre administratia de baza si cea intermediara (judeteana).

Din aceste principii (care se regasesc si in administratia locala din Franta), rezulta urmatoarele caracteristici esentiale:

comuna, orasul si judetul au capacitate juridica, patrimoniu si resurse umane si financiare suficiente pentru a-si indeplini in mod autonom

misiunile conferite prin lege;

raporturile dintre administratia publica centrala si cea locala se intemeiaza pe subsidiaritate, subordonarea fiind exclusa, (art. 122, modificat si completat prin introducerea alineatului 3, care precizeaza ca intre prefecti pe de o parte, consiliile locale si primari precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare).

exista si functioneaza un control de legalitate exercitat de stat asupra autoritatilor locale. Daca intre caracteristicile de mai sus nu exista diferete notabile intre cele doua administratii, caracteristica anterioara si aceasta sunt total diferite.

Prima caracteristica, deriva din observatia cu valoare de axioma, ca autonomia publica locala implica doua elemente esentiale: competente proprii si resurse suficiente pentru realizarea acestora. De aici, imperativul ca transferul de competente de la stat la autoritatile locale sa se faca intotdeauna concomitent cu transferul resurselor aferente, in special al fondurilor financiare necesare.

Daca in Franta transferul este efectiv intr-o mare masura, in Romania situatia este diferita. Desi prin Legea Finantelor publice locale se prevede ca, trecerea de catre Guvern in administrarea si finantarea autoritatilor administratiei locale, a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizarii acestora si a altor cheltuieli publice noi se face prin lege numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizarii acestora, realitatea este alta. Un exemplu in acest sens il constituie O.U. nr. 206/2000 privind modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995 care prevede ca finantarea cheltuielilor de functionare, intretinere si reparare a unitatilor de invatamant special de stat si cele determinate de drepturile acordate prin lege copiilor si tinerilor institutionalizati, este asigurata cu prioritate de consiliile judetene din bugetele acestora fara a mentiona vreo modalitate de compensare de catre stat a acestor noi cheltuieli ce greveaza bugetele locale.

In ceea ce priveste ultima caracteristica, este si aici de observat o diferenta neta, desi in mod formal sistemul controlului de legalitate este acelasi. Si in Romania si in Franta controlul este exercitat de catre Prefect ca reprezentant al statului. El priveste numai legalitatea actelor nu si oportunitatea lor, si se exercita a posteriori. Daca Prefectul considera actul ilegal, solicita autoritatilor comitente revocarea lui, iar in caz de refuz, ataca actul la instanta de contencios administrativ. De aici insa, incep deosebirile generale de intrebarea cum este posibil ca acelasi sistem sa functioneze deosebit, de la o tara la alta?

Explicatia este oferita de doua aspecte abordate in mod diferit in tarile comparate. Acestea sunt: modul de recrutare a prefectilor si consecinta atacarii de catre Prefect a unui act al autoritatilor locale.

In ce priveste primul aspect trebuie aratat ca in timp ce in Franta prefectii fac parte din corpul celor mai inalti functionari publici de cariera de regula specialisti de elita in administratia publica, selectati in urma a numeroase si riguroase concursuri de examinare, in Romania, functia de prefect fiind considerata o functie politica, numirea acestuia nu se face dupa criterii de competenta profesionala, ci dupa criteriul apartenentei si loialitatii fata de un anumit partid, de regula cel / cele aflate la Guvernare.

In cazul francezilor acestia sunt protejati de un statut special si depind in mica masura de culoarea politica a Guvernului. Avand acest statut, este garantata impartialitatea lor in exercitarea controlului de legalitate, fiind imuni, in principiu, la apresiunile politice partizane.

In cazul prefectilor autohtoni, modul lor de recrutare pune la indoiala impartialitatea lor in exercitarea controlului de legalitate.

Al doilea aspect cel al efectelor atacarii actului autoritatii locale, este poate si mai important.

In Franta atacarea actului de catre prefect nu produce suspendarea acestuia. Aceasta poate fi solicitata instantei de contencios administrativ numai daca Prefectul demonstreaza pricolul producerii unui prejudiciu ireparabil sau greu de reparat. Deci puterea de a priva de efecteun act al autoritatii locale apartine justitiei si nu prefectului. Aceasta constituie o garantie impotriva eventualelor abuzuri ale prefectilor.

In tara noastra cu toate ca Prefectul este un om politic, deci susceptibil de abuz in favoarea partidului sau, o asemenea garantie nu exista intrucat, potrivit art. 122 al. 4 din Constitutie (nemodificat) actul atacat se suspenda de drept. Prefectul poate deci, legal, priva de efecte, in mod abuziv orice act al autoritatii locale.

Continuand analiza comparativa a celor doua administratii, observam ca atat in Romania, cat si in Franta, colectivitatile de baza sunt comunele si orasele care, in principiu, au acelasi statut.

Autoritatea deliberativa este consiliul, numarul celor care il compun fiind stabilit in functie de populatie.

Executivul comunal este primarul care in Franta este ales de consiliu, iar in Romania este ales de populatie prin vot direct.

In ce priveste competentele autoritatilor locale de baza, nu exista diferente semnificative intre Romania si Franta.

Cooperarea intercomunala, atat de puternica in Franta, nu se manifesta inca in Romania.

Deosebirea de sistem intre cele doua administratii, se manifesta la nivel intermediar.

In Franta, administratia intermediara este structurata pe doua nivele: departamental si regional.

In Romania s-a adoptat sistemul departamental – deci un singur nivel intermediar.

Relatiile dintre autoritatea administratiei intermediare (consiliul judetean) si autoritatile de baza (consiliile locale) se desfasoara potrivit principiului colaborarii ceea ce presupune pozitii egale si conventii de colaborare intre ele.

Comparand administratia locala de nivel departamental din Franta cu administratia locala de nivel judetean din romania, vom observa ca in ambele cazuri avem de-a face cu autoritati eligibile, care reprezinta interesele colectivitatilor care le-au ales si care functioneaza in modalitati asemanatoare.

Activitatea lor insa difera, datorita rolului diferit pe care il au.

Cu toate ca sistemul departamental de administratie intermediara nu a fost pus in discutie in Romania, atat teoreticienii cat si clasa politica consideradu-l adecvat tarii noastre in perspectiva aderarii la U.E. si noilor concepte doctrinare, se manifesta totusi o tendinta spre dezvoltarea de tip regional. In acest sens, sta marturie Carta Verde . Politica de dezvoltare regionala in Romania adoptata in anul 1997 ca urmare a ratificarii de catre tara noastra a Acordului european de asociere intre Romania, Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, la 1.02.1993.

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

A urmat adoptarea Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala a Romaniei, emiterea H.G. 634/1998 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 151/1998 si a Regulamentului-cadru de organizare si functionare a Consiliilor pentru dezvoltare regionala, realizandu-se astfel cadru legal necesar pentru infiintarea regiunilor de dezvoltare.

Este de precizat ca regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale si nu au personalitate juridica.

Pentru realizarea obiectivelor propuse in Carta Verde s-au prefigurat 8 regiuni de dezvoltare, in care au fost incluse un numar veritabil de judete, iar pentru coordonarea activitatilor ce decurg din politicile de dezvoltare regionala functioneaza Consiliul pentru dezvoltare regionala, organ deliberativ.

Obiectivele sunt urmarite prin programe concrete, finantate din fondurile pentru dezvoltare regionala constituite la nivelul fiecarei regiuni, precum si din Fondul national pentru dezvoltare regionala, toate aceste fonduri beneficiind atat de surse interne cat si de surse externe.

Pentru promovarea obiectivelor politicii de dezvoltare regionala la nivel central functioneaza Consiliul National pentru dezvoltare regionala.

Concluzia generala, finala a analizei comparative dintre administratiile locale din Romania si Franta, este ca, intre cele doua administratii exista similitudini formale insemnate, care ajung uneori pana la identitate, dar si diferente notabile privind modul de functionare.

O explicatie a acestei situatii o constituie faptul ca in timp ce in Romania, administratia locala bazata pe noile principii dateaza de cca. 10 ani aflandu-se inca intr-o faza de tranzitie, de la vechiul sistem bazat pe stricta centralizare, la noul sistem, autentic descentralizat, in timp ce administratia franceza are o vechime si o functionalitate de aproape doua secole.

SITUATIE SINTETICA,

STATE UNITARE

* Nu sunt unitati administrative si nu au personalitate juridica

STATE CU STRUCTURI REGIONALE SI COMUNITARE PUTRNICE

STATE FEDERALE