Carticica de seara

Carticica de seara

Poezia "Cuvant", de Tudor Arghezi, deschide volumul "Carticica de seara", fiind o opera lirica, o arta poetica.

Opera lirica este opera in care poetul, prin intermediul eului liric, isi exprima in mod direct ideile, sentimentele, emotiile, cu ajutorul figurilor de stil si al imaginilor artistice.

Titlul poeziei, "Cuvant", un substantiv nearticulat, face referire la tema poeziei si orienteaza discursul liric.

Poezia este o arta poetica, o opera literara in care sunt reflectate principiile si conceptia despre arta a creatorului prin intermediul mijloacelor artistice.

Astfel, titlul poate fi interpretat drept prefata, "cuvant inainte", o introducere in lumea cartii, dar poate semnifica si actul creatiei, lumea imaginara a acesteia.

Poezia este alcatuita din  trei strofe, inegale ca numar de versuri (13, 5, 10) si un vers final, despartit de restul poeziei printr-o pauza grafica.

Eul liric isi face simtita prezenta pe tot parcursul discursului liric, prin marci lexico-gramaticale: verbe si forme pronominale la persoanele I si a II-a: "vrui", "-ti", "fac", "am ales", "am voit", "mi", "nu stiu", "as fi voit", "sa fac", "sa strecor", "dumitale, "sa culeg", "sa caut", "nu stii", am rascolit".

Tot o marca a prezentei eului liric este adresarea directa catre cititor ("cititorule" - substantiv in cazul vocativ).

Inca din prima strofa se evidentiaza aceasta relatie dintre creator si cititor. Darul pe care creatorul il face cititorului, "o carticica", este o valoare spirituala; folosirea diminitivului "carticica"  ne poate sugera ideea ca lumea cuprinsa intre paginile sale este o lume miniscula, un univers "al boabei si al faramei". Pentru a crea acest univers, eul liric se inspira din viata, surprinsa in toate manifestarile sale. Se observa orientarea spre o lume minuscula (a micilor vietuitoare):

"Din slove am ales micile

Si din intelesuri furnicile.

Am voit sa umplu celule

Cu suflete de molecule."

Aceasta lume a micilor vietuitoare, care il inspira pe poet,este asociata cu instrumentele muzicale, o modalitate de a sugera muzicalitatea creatiilor poetice:

"Mi-a trebuit un violoncel:

Am ales un brotacel

Pe-o foaie de trestie-ngusta.

O harpa: am ales o lacusta,

Cimpoiul trebuia sa fie un scatiu

Si nu mai stiu"

Tot aici se evidentiaza vocatia demiurgica a creatorului; el pare sa recreeze lumea, sa-i dea alte sensuri (de fapt, creeaza o lume noua, imaginara, pornind de la cea reala).

In strofa a doua se continua aceasta idee ca realitatea prezentata in opera literara este transfigurata artisic:

"Farmece as fi voit sa fac

Si printr-o ureche de ac

Sa strecor pe-un fir de ata

Micsorata, subtiata si nepipaita viata

Pana-n mana, cititorule, a dumitale

Sentimentul pe care eul liric il are fata de acela care ii va citi creatia este cel de respect, fapt sugerat prin folosirea pronumelui personal de politete "dumitale".

Strofa a treia surprinde, prin intermediul unei insiruiri de metafore, elemente ale universului imaginat de eul liric:

"Macar cateva crampeie,

Macar o tandara de curcubeie,

Macar nitica scama de zare,

Nitica nevinovatie, nitica departare.

As fi voit sa culeg drojdii de roua

Intr-o carticica noua,

Parfumul umbrei si cenusa lui.

Nimicul nepipait sa-l caut vrui,

Acela care tresare

Nici nu stii de unde si cum

Versul final: "Am rascolit pulberi de fum" evidentiaza inefabilul actului de creatie, unicitatea lui, dar si nelinistile, incertitudinile pe care le implica.

Idei similare acestei creatii identificam intr-o alta arta poetica a lui Arghezi, poezia "Testament".

Pentru a-si transmite ideile si sentimentele, eul liric apeleaza la figuri de stil precum: metafore, repetitii, enumeratii, epitete, inversiuni.

Prozodia poeziei se remarca prin originalitate. Masura versurilor este inegala; rima este predominant imperecheata, dar, la un numar inegal de versuri, apare cate un vers liber (fara rima).

Deoarece poetul, prin intermediul eului liric, isi transmite in mod direct conceptia despre actul creatiei, apeland la imagini artistice si figuri de stil, poezia "Cuvant" , de Tudor Arghezi, este o opera lirica, o originala arta poetica.