Prezentare generala
Poezia LACUSTRA face parte din volumul de debut,
'Plumb', aparut in 1916 si este emblematica pentru
atmosfera dezolanta specifica liricii lui George Bacovia, exprimand
prin simboluri si sugestii trairile si starile
sufletesti ale poetului.
'De-atatea nopti aud plouand,
Aud materia plangand
Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
Si
parca dorm pe scanduri ude,
In spate ma jzbeste-un val
Tresar prin somn. si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se intinde,
Pe-aceleasi vremuri ma gasesc
Si simt cum de atata ploaie
Pilotii grei se prabusesc.
De-atatea nopti aud plouand,
Tot tresarind, tot asteptand
Sunt singur si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.'
Tema poeziei ilustreaza conditia
nefericita a poetului intr-o lume ostila, meschina,
incapabila sa inteleaga arta adevarata, prin
folosirea motivelor specific bacoviene ca motivul singuratatii,
al nevrozei, al golului sufletesc, motivul ploii, al terorii de apa, iar
muzicalitatea versurilor, data de verbele la gerunziu, exprima
sentimentul de claustrare a eului liric in aceasta lume sufocanta,
apasatoare.
Ideea
poeziei o constituie starea de dezolare si disperare a
poetului, data de imposibilitatea de adaptare si de supravietuire intr-o lume
mediocra, superficiala, supusa degradarii morale si
materiale. Structura poeziei:
Poezia este alcatuita din patru catrene dispuse intr-o simetrie
perfecta, prima strofa este reluata in finalul poeziei,
schimbandu-se numai versul al doilea, pentru a accentua scurgerea
implacabila a timpului si solitudinea omului in societatea
ostila si apasatoare.
Discursul liric este construit pe doua planuri suprapuse: unul exterior,
al lumii materiale si al naturii, si planul interior, al vietii
psihologice, al trairilor dezolante resimtite in profunzimea
sufletului unui artist care nu se poate adapta realitatii ostile.
Semnificatia
titlului. Simbolul 'lacustra' are drept
corespondent in natura o locuinta temporara si nesigura,
construita pe apa si sustinuta de
patru piloni, ceea ce sugereaza faptul ca eul poetic este supus
pericolelor, de aceea se autoizoleaza, devenind un insingurat in
societatea de care fuge.
Strofa intai exprima simbolic ideea de
temporalitate existentiala ca stare de permanenta
sacaitoare a eului liric, 'De-atatea nopti', poetul percepe
direct, 'aud', ploaia care este atat de distrugatoare de
materie, incat efectele sunt apocaliptice ('Aud materia plangand'),
intreg Universul traieste un dramatism sfasietor. Motivul
solitudinii este ilustrat aici printr-o stare de singuratate dorita
de poet, sintagma 'surit singur' simbolizand o existenta
solitara asemanatoare cu imaginea locuintelor lacustre.
Strofa a doua este dominata de
simboluri psihologice exprimate prin verbe ce exprima inceritudinea,
nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea
distrugatoare a apei: 'parca dorm', 'tresar',
'mi se pare', iar scandurile ude sugereaza nevroza poetului ca
efect al pericolului de prabusire spirituala iminenta. Panica
si spaima provocate de izbitura brutala si neasteptata a
valului ('in spale ma izbeste-un val') sunt amplificate
pana la disperarea eului liric din pricina solitudinii ce se simte amenintata
de un eventual pericol: 'Tresar prin somn si mi se pare/ Ca n-am
tras podul de la mal.
Strofa a treia amplifica starea de neliniste, de angoasa si
spleen a poetului prin dimensiunile majore ale istoriei ca unic reper al
existentei umane, 'Un gol istoric se intinde', care dispare,
devine hau, neant, infinit, totul se destrama, singura certitudine
('simt') fiind prabusirea, dezagregarea iminenta a
Universului sub actiunea dezintegratoare a apei: 'Si simt cum de
atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc.'
Ultima strofa este reluarea primei strofe,
in care este schimbai numai versul al doilea, 'Tot tresarind, lot
asteptand', pentru a sugera atemporalitatea, vesnicia si
eternizarea starii de coplesitoare dezolare, de disperare apoteotica
a eului poetic din cauza permanentelor pericole ce pandesc continuu existenta
spirituala a lumii.
Poezia 'Lacustra'
este simbolista
prin sugestii, simboluri si starile sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, nevroza, disperarea, spleen-ul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica. Prezenta persoanei I, inclusa in desinenta verbelor, sporeste confesiunea eului liric implicat lotal si definitiv
in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil pe sunetul poetului.Simbolul
dominant in poezie este 'lacustra',
care are drept corespondent
in natura o locuinta construita
de om pe apa si sustinuta pe patru piloni, o constructie supusa iminent prabusirii, prin putrezirea stalpilor de sustinere. De asemenea, o astfel de locuinta este
una provizorie, singuratatea este totala, dar in acelasi timp, omul este
ferit aici de pericolele ce-l pandesc in pustietate
(animale salbatice, intemperii etc.). Lacustra simbolizeaza, asadar, o
solitudine dorita, o autoizolare totala, care va duce inevitabil
la prabusirea spirituala
a eului poetic.
Apa este
un simbol al dezintegrarii
materiei, spre deosebire de semnificatia pe care o are la Mihai Eminescu, unde izvoarele, lacul sunt datatoare de viata. Apa
bacoviana actioneaza
incet, dar sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri sugestive: ploaia, malul, valul, scandurile ude.
Poezia lui George Bacovia se inscrie in estetica simbolista,
sugerand o realitate a sufletului, a trairilor interioare prin intermediul simbolurilor, sugestiei, muzicalitatii
versurilor, concentrand o puternica incarcatura
emotionala. George Bacovia
creeaza in intreaga sa
lirica o 'atmosfera
de coplesitoare dezolare,
de toamne reci, cu ploi putrede, o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului, o decompunere a fiintei organice.'
