Karl Haushofer (1869-1964)

Karl Haushofer s-a nascut la 27 august 1869, la München. Fiu al unui invatator bavarez, Haushofer a urmat, intr-o prima faza, cursurile unor importante institutii de invatamant militar, alegand cariera militara. In 1896, se casatoreste cu Martha Myer Doss, de origine evreiasca.

Orientarea sa spre geopolitica a fost legata de numirea sa, in 1908, in cadrul Misiunii Militare a Germaniei din Japonia, fiind insarcinat cu imbunatatirea performantelor militare si de lupta ale armatei japoneze. Atat in calatoria sa maritima, inspre arhipelagul nipon, cat si pe drumul terestru de intoarcere, prin Siberia, in anul 1910, Haushofer a fost fascinat de importanta strategica a spatiilor, respectiv a unor locatii geografice. In 1912 si-a sustinut teza de doctorat, publicata ulterior sub titlul Dai Nihon Marea Japonie), lucrare in care, exemplificand prin cazul arhipelagului nipon, si-a argumentat teza conform careia pozitia geografica si caracteristicile teritoriale influenteaza destinul statelor. Isi continua, cu succes, cariera militara, participand activ la primul Razboi Mondial, obtinand gradul de general. Dupa razboi, paraseste armata, devenind in 1921 profesor de geopolitica, la Universitatea din München, unde fondeaza Catedra de Geopolitica, pe care o conduce pana in 1933, incredintand-o, mai apoi, fiului sau Albrecht. Deplina recunoastere a activitatii sale stiintifice vine in 1934, cand este ales presedinte al Academiei Germane, functie pe care o va pastra pana in 1937. Recunoasterea politica se realizeaza in aceeasi perioada, cand devine presedinte al "Uniunii nationale a germanilor din strainatate", functie din care demisioneaza in 1941. Relatiile cu conducerea nazista, stabilite prin intermediul fostului sau student, Rudolf Hess, se deterioreaza o data cu arestarea si executarea fiului, Albrecht, acuzat de participare la tentativa de asasinat impotriva lui Hitler. Karl Haushofer este arestat impreuna cu familia si inchis la Dachau, fiind eliberat la sfarsitul razboiului. Acuzat si de aliati pentru activitate in slujba regimului nazist, este din nou arestat si inchis. In timpul unei puternice depresii psihice, se sinucide pe 10 martie 1946.

Haushofer, Karl, 1913, Dai Nihon - Betrachtungen ueber Gross-Japans

Wehrkraft, Weltstellung und Zukunft, Berlin

Haushofer, Karl, 1923, Zur Geopolitik der Selbstbestimmung, München

Haushofer, Karl, 1924, Geopolitik des Pazifischen Ozeans, Berlin

Haushofer, Karl, 1927, Grenzen in ihrer geographischen und politischen

Bedentung, Berlin-Gruenewald

Haushofer, Karl, 1928, Bausteine zur Geopolitik, Berlin

Haushofer, Karl, 1930-1934, Macht und Erde Leipzig

Haushofer, Karl, 1931, Geopolitik der Pan-Ideen, Berlin

Haushofer,Karl, 1932, Wehr-Geopolitik, Berlin

Haushofer, Karl, 1934, Weltpolitik von heute, Berlin

Document online: Cunostinte medico-farmaceutice in Mesopotamia Document online: Dualismul juridic in Dacia - provincie romana - sisteme de drept in Dacia Romana

Scoala geopolitica franceza

Constituita in contextul sfarsitului de secol XIX, scoala de geografie politica si geopolitica franceza se identifica, in cadrul acestei prime perioade, prin studiile vizand problematica interna a spatiului francez, revendicandu-se din geografia umana. Puternica criza identitara, pierderea provinciilor Alsacia si Lorena in urma razboiului franco-prusac din 1870-1871, deficitul demografic exprimat in imposibilitatea popularii coloniilor, fapt ce creeaza sentimentul pierderii  definitive a destinului planetar, cresterea expansionismului german - sunt cateva din conditiile care au stat la baza formarii curentului gandirii geopolitice in Franta.

Alaturi de conditiile care au marcat aparitia noii discipline, trebuie remarcat modul in care dezvoltarea geopoliticii franceze se face sub semnul geografiei politice, in cadrul mai larg al geografiei umane, constituindu-se intr-o mare masura ca o reactie critica la geopolitica germana.  Aceasta ultima caracteristica, ce provine tocmai din intentia distantarii de modul in care geopolitica a fost practicata in cadrul scolii

haushoferiene, se va constitui intr-o lunga perioada de evitare a termenului de geopolitica si a conceptiilor geopolitice. Neacceptarea folosirii termenului de geopolitica si inlocuirea lui cu cel de geografie politica poate conduce la confuzii in analiza istoriografica a acestei perioade formative a gandirii geopolitice franceze. Cu toate acestea, se pot accepta o echivalenta a anumitor studii elaborate in aceasta perioada si o coabitare a celor doua discipline, cel mai frecvent sub numele de geografie politica. Trebuie remarcat faptul ca aceasta infruntare conceptual-teoretica intre geopolitica germana si geografia politica franceza va fi benefica, subliniind diferentele care exista intre cele doua discipline. In  acelasi timp, trebuie subliniat faptul ca scoala de geografie politica si geopolitica franceza, in aceasta prima perioada, nu va reusi sa ajunga, din punct de vedere al importantei istoriografice, la nivelul scolilor germana si anglo-saxona, dar va juca un rol deosebit in canalizarea energiilor stiintifice ale inceputului de secol XX. In acest sens, trebuie amintita influenta exercitata de noul curent geopolitic asupra istoriografiei, care prin Lucien Febvre si, mai tarziu, prin Fernand Braudel, in cadrul scolii create in jurul revistei Annales, va cunoaste o noua abordare, prin introducerea unei

viziuni geografice. In 1950, pe parcursul unei reuniuni a istoricilor si geografilor francezi si germani, desfasurata la Sorbona, s-a hotarat eliminarea geopoliticii atat din invatamantul universitar, cat si din  cercetarea stiintifica.

Termenul de geografie politica este creat si folosit, initial, in 1750, de economistul francez Anne Robert Jacques Turgot (1727-1781), "pentru care acest termen acopera o arie apropiata celei a geografiei umane actuale, dar cu o componenta de reflectie asupra unor conditii mai bune de viata, tema caracteristica Epocii Luminilor" (Claval, 2001). Termenul va fi reluat mult mai tarziu, cand Camille Vallaux (1870-

1945) va consacra, in 1911, o ampla lucrare acestei teme - Le Sol et l'Etat. In lucrare este folosit termenul de geografie politica pentru a desemna o noua disciplina, insa, prin analiza definitiei obiectului de studiu, "problemele politice si economice pe care le pun regiunile sau marile individualitati naturale ale planetei", identificam, intr-o acceptie larga, domeniul geopoliticii. Termenul de geopolitica este folosit pentru prima data in cadrul Scolii franceze de Jacques Ancel 1879-1943), in lucrarea Geopolitique, publicata in 1936.

Ca si in cazul Scolii germane, unde Friedrich Ratzel, unul dintre fondatorii geografiei umane germane, este considerat precursor al geopoliticii si in cazul Scolii franceze, noua disciplina va prinde contur prin aportul intemeietorului scolii franceze de "geografie umana", Paul Vidal de la Blache. Deci, pe langa pozitia de precursor, Vidal de la Blache are si un rol formator al viitoarelor conceptii geopolitice.

Paul Vidal de la Blache (1845-1918), geograf cu o puternica orientare istorica, observa, spre deosebire de Ratzel, raportul intim care exista intre pamant, oameni si istoria lor si mai ales faptul ca diversitatea umana se traduce in diversitatea peisajelor aflate in continua innoire. El opune determinismului ratzelian, in care omul

este vazut ca un produs al naturii, posibilismul, in care omul, dincolo de anumite conditionari socioeconomice,

prin activitatile sale poate schimba mediul. Mediul geografic inceteaza de a mai fi un  element brut al geografiei fizice, el devenind, in conceptia lui Vidal de la Blache si a discipolilor sai, un mediu complex, rezultatul interactiunilor multiple, unde omul are un rol crescand. Aceasta noua orientare, posibilista, va castiga in timp numerosi adepti, aducand o contributie esentiala la corectarea interpretarilor geopolitice.

Teza centrala a intregii conceptii vidaliene, interactiunea oamenilor cu spatiul geografic care-l populeaza, este prezentata pe larg in lucrarea

Principes de Geographie humaine (publicata postum in 1922, sub ingrijirea lui Emmanuel de Martonne). Orientarea geopolitica a gandirii lui Vidal de la Blache este exprimata in lucrarea La France de l`est (1916), care poate fi considerata prima lucrare de geopolitica franceza si in care diferite strategii de

industrializare, originea capitalurilor, relatiile dintre clase, probleme militare si politice sunt explicate prin legaturile ce se stabilesc intre mediul natural si elementele vietii economice, sociale si politice. Finalitatea acestei lucrari, redactata intr-o perspectiva patriotarda, este de a justifica apartenenta Alsaciei si Lorenei, ocupate de germani in urma razboiului franco-prusac, la Franta. Astfel, intr-o pura viziune geopolitica,

Vidal de la Blache identifica fortele care conduc la unificarea ansamblurilor regionale in cadrul unor unitati teritoriale mai ample si explica complementaritatile si imperativele strategice ale statelor prin intermediul evidentierii specificitatii elementelor cadrului natural cuprinse in interiorul granitelor acestora. Tot din aceasta lucrare rezulta si o alta caracteristica a gandirii geopolitice a lui Vidal de la Blache, si anume tendinta de supraestimare a realitatilor geopolitice a spatiilor mici, a regiunilor substatale, pe care le priveste ca nuclee de civilizatie, numindu-le "moduri de viata". In opozitie cu scolile de geopolitica germana si americana, in care analiza geopolitica vizeaza spatii mari, continentale si globale (panisme), conceptia vidaliana descrie, ca de altfel si alti geopoliticieni francezi, o "geopolitica a feudalitatilor".24 Pentru aceasta faza precursoare a viitorului domeniu al geografiei politice si geopoliticii, trebuie amintite si contributiile lui Elisée Réclus

Jean Bruhnes Albert Demangeon (1872- 1940), Jacques Ancel (1879-1943) André Siegfried (1875-1959) Raul Castex (1878-1968) si ale multor altora.