Imunitatea de jurisdictie a agentilor diplomatici

Imunitatea de jurisdictie a agentilor diplomatici

Ca si in cazul misiuni diplomatice, imunitatea de jurisdictie a unui agent diplomatic nu se aplica decat pentru alte acte decat acele pe care le savarseste in calitate de organ al statului acreditant sau care tin de ordinea interna a acestuia. Din acest punct de vedere, agentul diplomatic beneficiaza de imunitate de jurisdictie penala, administrativa si civila:

a)     imunitatea de jurisdictie penala este completata, intrucat in eventualitatea in care un diplomat comite o crima sau un delict, el este sustras de la sanctiunea legii penale a legii de resedinta. El nu poate fi arestat, judecat ci doar expulzat. In acest sens, in Conventia de la Viena din 1961 se prevede ca agentul diplomatic se bucura de imunitate de jurisdictie penala in statul acreditar.

b)     Imunitatea de jurisdictie administrativa se aplica in cazul contraventiilor privind circulatia, diplomatul ne putand fi supus unei amenzi. In asemenea situatii, autoritatile se multumesc sa misiunii o nota pe cale diplomatica, constatand infractiunea si cerand ca pe viitor sa fie respectate dispozitiile legale. Imunitatea de jurisdictie administrativa a fost statuata in articolul 31 al Conventiei de la Viena din 1961 cu privire la relatiile diplomatice.

c)      Imunitatea de jurisdictie civila a fost recunoscuta mai tarziu diplomatilor si nu are caracter nelimitat, fiind admise unele exceptii. Nu poate fi acceptata insa parerea unor autori care propun sa se faca distinctie intre actele savarsite de diplomat in exercitiul functiunii si cele efectuate ca persoana particulara. Articolul 3 al Conventiei de la Viena din 1961 nu face o asemenea distinctie, textul nelisand nici o posibilitate de controversa.

O consecinta de jurisdictie civila o reprezinta scutirea diplomatilor de la obligatia de a depune ca martor in fata tribunalelor statului acreditar, deoarece, potrivit regulii generale, agentii diplomatici nu apar in fata acestor instante. Daca diplomatul a fost singurul martor ocular la o crima si poate sa dea justitiei o lamurire, desi nu poate fi obligat sa depuna in fata instantelor, el poate sa coopereze cu autoritatile statului acreditar, oferindu-le informatiile pe care le poseda. In articolul 31, paragraful 2 al Conventiei de la Viena din 1961 se prevede ca "agentul diplomatic nu este obligat de a depune marturie".

Deosebit de importante sunt exceptiile admise la imunitatea de jurisdictie civila. O prima exceptie se refera la bunurile imobiliare. Astfel, cand un diplomat poseda un imobil intr-o tara in care este acreditat si nu foloseste acest imobil in calitatea sa oficiala, actele si faptele juridice in legatura cu aceasta proprietate cad sub incidenta legilor locale (a se vedea articolul 31, paragraful 1, litera a , din Conventia de la Viena din 1961 privind relatiile consulare).

In al doilea rand, actiunile in materie succesorala sunt de asemenea, scoase de sub incidenta imunitatii de jurisdictie civila. Astfel, de exemplu, daca un diplomat primeste o mostenire de la o persoana din statul acreditant si este chemat in legatura cu aceasta mostenire la un proces, imunitatea de jurisdictie nu poate fi invocata. In acest sens, articolul 31, litera b din Conventia de la Viena din 1961 prevede ca "agentul diplomatic nu beneficiaza de imunitate de jurisdictie in cazul unei actiuni in justitie, in care figureaza ca executor testamentar, administrator, mostenitor sau legator, in calitate de particular si nu in numele statului acreditant".

In al treilea rand, imunitatea nu opereaza atunci cand este vorba de actiuni privind activitatile profesionale sau comerciale exercitate de agentul diplomatic in statul acreditar. De exemplu, un diplomat care este in acelasi timp om de stiinta sau scriitor, colaboreaza la o revista din tara de resedinta. Dupa un timp, are un litigiu cu editura care, invocand nerespectarea angajamentelor asumate, il actioneaza in judecata. Intr-un asemenea caz, diplomatul nu va putea invoca imunitatea de jurisdictie.

In practica, asemenea cazuri sunt rare, deoarece, in general, guvernul nu autorizeaza pe diplomati sa exercite alte profesiuni in afara celor de serviciu. Articolul 31, paragraful 1, litera c din Conventia de la Viena prevede ca "agentul diplomatic nu se bucura de imunitate de jurisdictie civila in cazul unei actiuni in legatura cu o profesie libera sau o activitate comerciala pe care o exercita in afara functiei sale oficiale".