PARLAMENTUL EUROPEAN - presedintia, biroul si Conferinta Presedintilor, membrii Parlamentului European

PARLAMENTUL EUROPEAN

Prezentare generala

Parlamentul European reprezinta, in formularea Tratatului de la Roma din 1957, 'popoarele statelor unite in Comunitatea Europeana'. Aproximativ 375 de milioane de cetateni europeni din 15 tari sunt in prezent implicati in procesul de integrare, prin cei 626 de reprezentanti pe care ii au in Parlamentul European.

Primele alegeri directe in Parlamentul European s-au tinut in iunie 1979, cand, la numai 34 de ani de la terminarea celui de al doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o data destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai puternic al reconcilierii.

Parlamentul European, a carui legitimitate deriva din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere si influenta, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, in special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor nationale.

Parlamentul European este singura institutie comunitara care se intalneste si isi tine dezbaterile in public. Dezbaterile, opiniile si rezolutiile Parlamentului se publica in Monitorul Oficial al Uniunii Europene.

Presedintia, Biroul si Conferinta Presedintilor

Presedintele reprezinta Parlamentul in situatii oficiale si in relatiile internationale, prezideaza sedintele plenare si intalnirile Biroului si Conferintei Presedintilor.

Biroul este organul regulator care este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Pe langa Presedinte si cei paisprezece vicepresedinti, acesta mai include cinci chestori care ocupa o pozitie consultativa in chestiunile administrative si financiare legate de Membri si de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt alesi cu un mandat de doi ani si jumatate.

Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare.

Puterile Parlamentului European

Ca toate parlamentele, Parlamentul European are trei puteri fundamentale:

puterea legislativa

puterea administrativa financiara

puterea de a supraveghea executivul

a. Puterea legislativa

Procedura legislativa normala este codecizia. Astfel, Parlamentul European si Consiliul se afla la egalitate, actele fiind adoptate impreuna de Consiliu si de Parlamentul European. Prin procedura de codecizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt introduse in legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate fi adoptat fara acordul oficial al Parlamentului European si al Consiliului European.

Codecizia este la ora actuala una dintre puterile cele mai importante ale Parlamentului. Procedura de codecizie se aplica asupra problemelor legate de miscarea libera a fortei de munca, de crearea unei piete interne, de cercetarea si dezvoltarea tehnologica, mediul inconjurator, protectia consumatorului, educatie, cultura si sanatate. Aceasta procedura s-a folosit, spre exemplu, atunci cand Parlamentul European a adoptat directiva 'televiziunii fara granite', care interzicea transmiterea evenimentelor sportive numai in forma codificata. Procedura a permis de asemenea Parlamentului European sa asigure reguli mult mai stricte cu privire la calitatea combustibililor si a uleiurilor de motor incepand din anul 2000, ca un mijloc de a micsora considerabil poluarea atmosferica.

Desi codecizia este procedura standard, exista domenii importante, cum ar fi problemele fiscale, sau revizuirea anuala a preturilor agricole, in care parlamentul pur si simplu isi exprima parerea.

b. Puterea administrativa financiara

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Aceasta este o putere importanta, care permite Parlamentului European sa isi stabileasca prioritatile politice. Parlamentul European adopta in fiecare luna decembrie bugetul Uniunii pe anul urmator. Bugetul nu intra in vigoare pana ce nu este semnat de Presedintele Parlamentului European, punand astfel la dispozitia Uniunii resursele financiare necesare pentru anul urmator.

Din 1970, bugetul este finantat din resurse proprii, acceptate de Statele Membre dupa consultarea Parlamentului European. Aceste resurse sunt limitate la ora actuala la 1.27% din produsul intern brut. In acest moment, resursele proprii cuprind:

Taxele vamale percepute la granitele externe ale Uniunii;

Taxele pe produsele agricole importate de la tarile care nu sunt membre ale Uniunii;

1% din taxa pe valoare adaugata (TVA) pe produse si servicii in cadrul Uniunii;

o 'a patra resursa', calculata pe baza prosperitatii relative a fiecarui Stat Membru (produsul intern brut al acestor state).

De la Tratatele de la Luxemburg din 1970 si 1975, care au creat resursele proprii ale Comunitatii, Parlamentul European si Consiliul European au devenit cele doua brate ale autoritatii bugetare - cu alte cuvinte, ele impart puterea administrativa financiara.

Parlamentul are ultimul cuvant in chestiuni care privesc cheltuielile pe regiuni (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala), lupta impotriva somajului, mai ales in randurile tinerilor si femeilor (Fondul Social European), in chestiuni legate de programe culturale si educationale, cum ar fi programele Erasmus si Socrates; Parlamentul poate mari bugetul de cheltuieli in limitele unui plafon acceptat de Consiliul European si de Comisia Europeana.

De asemenea, trebuie mentionat ca Parlamentul isi foloseste puterile pentru a mari fondurile pentru ajutor umanitar si programelor pentru refugiati. In ceea ce priveste cheltuielile cu agricultura, Parlamentul poate propune modificari, dar Consiliul European are ultimul cuvant in acest sens.

In cazul in care Parlamentul European si Consiliul European nu reusesc sa ajunga la un consens asupra fondurilor de cheltuieli, dupa doua lecturari ale proiectului de buget, intre mai si decembrie, Parlamentul are dreptul sa respinga bugetul, si intreaga procedura se reia. Semnatura Presedintelui Parlamentului este cea care face posibila punerea in aplicare a bugetului.

Dupa adoptarea bugetului, Parlamentul monitorizeaza utilizarea corespunzatoare a fondurilor publice, prin Comisia de Control Bugetar. Mai precis, aceasta inseamna controlul asupra administrarii fondurilor si actiuni permanente pentru imbunatatirea procedurilor de impiedicare, detectare si pedepsire a fraudelor, stabilind daca cheltuielile comunitare au dat cele mai bune rezultate posibile. Parlamentul elaboreaza o evaluare anuala asupra folosirii fondurilor de catre Comisia Europeana, inainte de a acorda o apreciere de 'indeplinire' a implementarii bugetului. In 1999, Parlamentul a refuzat sa acorde Comisiei o apreciere de indeplinire pentru 1996, din motive de administrare improprie a fondurilor si lipsa de transparenta.

De asemeni, in cadrul procesului de luare a deciziilor in Uniunii Europene Monetare, Parlamentul European are responsabilitatea de a asigura supravegherea democratica a Bancii Centrale Europene (BCE), a carei independenta este garantata prin Tratat. Parlamentul este consultat in problema nominalizarilor pentru presedintie si pentru Comitetul executiv al Bancii. In plus, in afara dezbaterilor periodice asupra situatiei economice si financiare, Parlamentul intervine si in adoptarea legislatiei referitoare la UEM, si este consultat de catre Consiliu atunci cand se pune problema acceptarii unei cereri de adeziune la euro

c. Puterea de supraveghere democratica

Parlamentul exercita o supraveghere democratica asupra tuturor activitatilor comunitare. Aceasta putere, care initial se aplica numai asupra activitatilor Comisiei Europene, a fost extinsa si asupra Consiliului de Ministri, asupra Consiliului European si a organismelor de cooperare politica raspunzatoare in fata Parlamentului.

Parlamentul European poate, de asemenea, constitui comisii de ancheta. Acest lucru a fost facut de cateva ori - spre exemplu, in chestiunea 'bolii vacii nebune', care a dus la constituirea unei Agentii Veterinare Europene la Dublin. Tot Parlamentul a asigurat si crearea Oficiului European impotriva Fraudei (OLAF) in chestiuni bugetare.

Membrii Parlamentului European

Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, intr-un sistem de reprezentare proportionala - fie pe baza regionala, cum este cazul in Italia, in Marea Britanie si in Belgia, fie pe baza nationala, cum se intampla in Franta, Spania, Austria, Danemarca, Luxemburg si in alte tari, sau intr-un sistem mixt, ca in Germania.

Peste tot se aplica aceleasi reguli democratice, iar dintre acestea in special dreptul de vot la varsta de 18 ani, egalitatea intre femei si barbati, si votul secret. In unele state membre, cum ar fi Belgia, Luxemburg si Grecia, participarea la vot este obligatoriu.

Membrii Parlamentului European nu au voie sa desfasoare anumite activitati profesionale sau sa detina anumite functii (spre exemplu, functia de judecator, ministru sau director al unei companii de stat). De asemenea, ei trebuie sa se supuna legilor nationale care restrictioneaza sau interzic mandatele duble. 

De la intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, in 1993, orice cetatean al unui Stat Membru al Uniunii Europene care traieste in alta tara a Uniunii poate vota sau candida la alegeri in tara sa de rezidenta.

De aseemenea, membrii Parlamentului European primesc aceleasi alocatii ca parlamentari, ca si membrii parlamentelor lor nationale. Aceasta alocatie este platita de fiecare Stat Membru si completata de Parlamentul European cu o suma care sa acopere cheltuielile Membrilor Parlamentului European, aparute ca urmare a indeplinirii indatoririlor lor si recrutarii de asistenti. Aceste alocatii pot fi blocate daca Membrii nu participa regulat la sedintele plenare.

Componenta Parlamentului European

Numarul de Membri pentru fiecare stat este specificat in Tratate.

In Camera, Membrii se aduna in grupuri politice, nu in delegatii nationale. In prezent, Parlamentul are opt grupuri politice, plus cativa membri 'independenti'. Aceste grupuri politice cuprind membri din peste o suta de partide politice nationale.

Activitatea Membrilor Parlamentului European

Membrii Parlamentului European se intalnesc in sedinta plenara, timp de o saptamana, la Strasbourg, unde este sediul Parlamentului European.

Comisiile parlamentare se intalnesc in general doua saptamani pe luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia si Consiliul European. Cea de a treia saptamana este rezervata intalnirilor grupurilor politice, iar cea de a patra, pentru sedinta plenara de la Strasbourg. Parlamentul mai are si intalniri plenare suplimentare la Bruxelles. Secretariatul se afla la Luxemburg.

Desi isi are sediul la Strasbourg, Parlamentul European are trei puncte de lucru, din motive istorice. Cele trei Comunitati nu au fost constituite in acelasi moment. Comunitatea Europeana pentru Carbune si Otel (ECSC) a fost constituita la Luxemburg in 1952, iar Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica, adesea numita EURATOM, si Comunitatea Economica Europeana (EEC) au fost constituite in principal in Bruxelles, in 1958.

Strasbourg a devenit mai intai sediul Consiliului European, iar apoi, in 1952, sediul Parlamentului European, pentru a simboliza reconcilierea franco-germana. Intalnirea Consiliului European de la Edinburgh (1992) si Tratatul de la Amsterdam (1997) au oficializat amplasarea Institutiilor in cele trei locuri.

Traducerea simultana a tuturor dezbaterilor parlamentare si discutiilor comisiilor este asigurata in cele unsprezece limbi oficiale ale Uniunii: daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola si suedeza. De asemenea, toate documentele parlamentare sunt traduse si publicate in toate aceste unsprezece limbi.

Activitatea Parlamentului este organizata in general pe urmatoarele principii:

comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca 'raportor', pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza;

raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere;

dupa ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si, daca este cazul, amendat;

raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective.

Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care necesita doua lecturari, ca in cazul procedurii de codecizie.

Pe langa adoptarea propunerilor legislative si a bugetului, Membrii Parlamentului European mai analizeaza si activitatea Comisiei Europene si a Consiliului European, punand intrebari orale asupra unor chestiuni specifice Membrilor Comisiei si Consiliului, in cadrul sedintelor in plen.

Relatiile cu tarile in curs de dezvoltare

Parlamentul European poate indruma si promova programele de dezvoltare si cooperare ale Uniunii Europene cu practic toate tarile in curs de dezvoltare din lume, prin Comisia pentru dezvoltare si cooperare din cadrul Parlamentului, si prin activitatea Adunarii Comune AC-EU.

Prin procedura bugetara, Parlamentul influenteaza direct cheltuielile pentru prioritatile majore de dezvoltare, cum ar fi ajutoare cu hrana pentru zone rurale, chestiuni referitoare la mediul inconjurator, asistenta pentru refugiati si persoane stramutate si sustinerea activitatii organizatiilor neguvernamentale. Parlamentul acorda de asemenea o mare importanta furnizarii de ajutoare umanitare.

In special prin Adunarea Comuna, institutia democratica a conventiei AC-EU care uneste Uniunea Europeana cu 71 de tari ale regiunilor africana, a Insulelor Caraibe si a Pacificului (ACP), Parlamentul European a lucrat pentru crearea unui parteneriat bazat pe comert si dezvoltare economica, pentru lupta impotriva saraciei si respectarea drepturilor omului si a principiilor democratice.

Multumita Parlamentului European, Conventia ACP/EU include acum o 'clauza de democratie' - optiunea de a suspenda ajutorul catre tarile ACP care se fac vinovate de incalcari grave ale drepturilor omului.

Bibliografie

1. Elise Nicoleta Valcu - Drept Comunitar -Editura Sitech-2009

2. Alexandru Dutu, "Ideea de Europa si evolutia constiintei europene", Editura All, 1999

3.Roxana Munteanu, "Drept European; evolutie, institutii, ordine juridica", 1996

4. Siteul-ul oficial al Parlamentului European: http://www.europarl.eu/int