Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate stiinta Sa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Sociologie


Qdidactic » stiinta & tehnica » sociologie
Weber: religiile lumii si schimbarea sociala



Weber: religiile lumii si schimbarea sociala


Durkheim si-a fundamentat argumentele pe un numar restrans de exemple, chiar daca sustine ca ideile sale se aplica religiei in general. Spre deosebire de acesta, Max Weber a intreprins un studiu masiv al religiilor din lumea intreaga. Nici un om de stiinta, inaintea lui sau de atunci incoace, nu a intreprins o sarcina de o asemenea anvergura. El si-a concentrat atentia cu precadere asupra a ceea ce el a numit religiile lumii – cele care au atras un mare numar de credinciosi si au influentat in mod decisiv cursul istoriei globale. El a facut studii detaliate despre hinduism, budism, taoism si iudaismul antic (Weber 1951, 1952, 1958, 1963), iar in lucrarea The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism (1976) (Etica protestanta si spiritul capitalismului), cat si in alte parti, a scris pe larg despre impactul crestinismului asupra istoriei Occidentului. Totusi, el nu si-a dus la bun sfarsit studiul despre islamism, pe care il proiectase.

Scrierile lui Weber despre religie difera de cele ale lui Durkheim prin concentrarea asupra legaturii dintre religie si schimbarea sociala, fapt caruia Durkheim i-a acordat o mia mica atentie. Ele sunt in contrast si cu lucrarile lui Marx, deoarece Weber sustine ca religia nu este in mod necesar o forta conservatoare; dimpotriva, miscarile de sorginte religioasa au determinat adesea transformari sociale dramatice. Astfel, protestantismul – indeosebi puritanismul – a fost sursa perspectivei capitaliste descoperita de Occidentul modern. Antreprenorii de odinioara erau mai cu seama calvinisti. Propensiunea lor catre succes, care a contribuit la initierea dezvoltarii economice occidentale, a fost determinata la origini de dorinta de a il sluji pe Dumnnezeu. Succesul material a fost pentru ei un semn al alegerii divine.

Weber si-a conceput cercetarea sa asupra religiilor lumii ca un singur proiect. Discutia asupra impactului protestantismului in ceea ce priveste dezvoltarea Occidentului este parte a unei incercari mai cuprinzatoare de intelegere a influentei religiei asupra vietii economice si sociale in diferite culturi. Analizand religiile orientale, Weber a ajuns la concluzia ca ele au asigurat bariere de neinvins in calea dezvoltarii capitalismului industrial, asa cum s-a manifestat el in Occident. Aceasta nu s-a intamplat pentru ca civilizatiile ne-occidentale ar fi inapoiate, ci pentru ca ele pur si simplu au acceptat valori diferite de cele care incepusera sa devina dominante in Europa.

In China si India traditionale, a subliniat Weber, au existat anumite perioade de dezvoltare semnificativa a comertului, manufacturii si a urbanismului, dar acestea nu au generat modele radicale de schimbare sociala implicate in aparitia capitalismului industrial din Occident. Religia a avut o influenta deosebita in inhibarea unei astfel de schimbari. De exemplu, hinduismul este ceea ce Weber numeste o religie a „lumii de dincolo”, cu alte cuvinte, cele mai inalte valori ale sale subliniaza evadarea din mrejele lumii materiale catre un plan superior al existentei spirituale. Sentimentele religioase si motivatiile produse de hindusim nu se focalizeaza pe controlul si modelarea lumii materiale. Dimpotriva, el considera realitatea materiala ca pe un val care ascunde adevaratele preocupari catre care ar trebui orientata omenirea. Confucianismul a actionat si el in intentia indepartarii eforturilor de la dezvoltarea economica, asa cum era ea inteleasa in Occident, punand accentul pe armonia cu lumea, mai degraba, decat sa promoveze o stapanire activa a acesteia. Desi China a fost pentru multa vreme civilizatia cea mai puternica si cea mai deschisa din punct de vedere cultural, valorile ei religioase dominante au actionat ca o frana fata de angajarea puternica pe calea dezvoltarii economice.

Weber a privit crestinismul ca pe o religie a salvarii, care implica ideea ca fiintele umane pot fi „salvate” daca adopta credintele unei religii si urmeaza preceptele sale morale. Notiunile de pacat si de absolvire de acesta prin gratia divina sunt importante in acest sens. Ele genereaza o tensiune si un dinamism emotional, absente in mod esential din religiile orientale. Religiile salvarii au un aspect „revolutionar”. In timp ce religiile Orientului cultiva o atitudine de pasivitate a credinciosului fata de ordinea existenta, crestinismul implica o lupta constanta impotriva pacatului, si de aici poate stimula revolta impotriva ordinii existente a lucrurilor. Apar lideri religiosi – ca Iisus –, care reintrepreteaza doctrinele existente astfel incat contesta structura prevalenta a puterii.

Evaluare critica a perspectivelor clasice

Marx, Durkheim si Weber identifica fiecare, unele caracteristici generale importante ale religiei, iar perspectivele lor sunt intrucatva complmentare. Marx a avut dreptate atunci cand a sustinut ca religia are adesea implicatii ideologice, care servesc la justificarea intereselor unor grupuri dominante pe seama altora: exista nenumarate exemple de acest fel in istorie. Spre pilda, influenta crestinismului asupra eforturilor europene de colonizare pentru subjugarea altor culturi. Misionarii care au incercat sa converteasca popoarele „pagane” la credinta crestina erau, fara indoiala sinceri, desi efectul invataturilor lor a fost acela de a contribui la distrugerea culturilor traditionale si la impunerea dominatiei albilor. Diferitele confesiuni crestine au acceptat sau tolerat, aproape toate, sclavia in Statele Unite si in alte parti ale lumii pana in zorii secolului XIX. Au fost dezvoltate doctrine care sustineau ca sclavia se baza pe legi divine, sclavii rebeli fiind vinovati de crima atat in fata lui Dumnezeu, cat si a stapanilor lor.


Carttel a subliniat bogatia afectivo-sociala a mediului familial enumerand,

in sanul  familei “complete” 14 situatii interpersonale sau relatii diferite :

1.       relatii de la tata la mama

2.       relatii de la mama la tata

3.       relatii de la tata la fiu

4.       relatii de la fiu la tata

5.       relatii de la mama la fiica

6.       relatii de la fiica la mama

7.       relatii de la mama la fiu

8.       relatii de la fiu la mama

9.       relatii de la tatal la fiica

10.   relatii de la fiica la tata

11.   relatii de la frate la sora

12.   relatii de la sora la frate

13.   relatii de la frate la frate

14.   relatii de la sora la sora

In fata acestei bogatii si a acestei varietati, pe care obisnuit alte medii nu le ofera individului, nu putem sa nu-i recunostem familiei functia ei profund socializatoare.[9]

Prin familie, copilul participa deci la o viata sociala intensa si variata, inainte chiar de a fi constient de participare. Prin diferentele pe care le inmanunchiaza, familia da copilului cele  mai mari sanse de a se defini pe sine, punandu-si in acelas timp si modelele la care se poate referi individualitatea sa nascanda. Tocmai de aceea datorita apropierii dintre fiinte care o compun, familia este favorabila mai mult decat oricare alt mediu. Jocul identificarilor, al cautarii conformitatii cu altul si aceluia al diferentierii si al deosebirii de altul, familia este mediul din care va iesi la iveala in cele din urma personalitatea adolescentului, afirmandu-se in unicitatea ei.

Grupul familial joaca deci un rol important in achizitionarea de catre individ a coerentei personale ; in acest timp, datorita vietii de colectiv, copilul descopera in acest grup comportamentele de baza, ca de exemplu, apararea propriilor drepturi si respectul fata de drepturile altuia. In sanul familiei se desfasuara un joc continuu si variat de actiuni si reactii reciproce care asigura asimultan socializarea si individualizarea copilului.[10]

1.2.3.              Mediul cultural

Chiar de la nastere copilul este luat in intretinere de niste fiinte omenesti care il ingrijesc, la conduita caroara el reactioneaza si se adapteaza. Or, aceste fapturi, asa cum noteaza Almy, au dobandit unele moduri personale de a simti, de a gandi, de a-l hrani, de a-l imbaia, de a-l proteja, de a-i vorbi sau a vorbi despre el, de a-i da satisfactie sau de a-i impune anumite privatiuni, il invata in felul cel mai elementar sa devina o faptura umana ca si ei. Traind in fata ochilor lor si asociindu-l la viata lor, cei care inconjuara copilul, ii arata efectiv cum se traieste : ii dezvaluie comportamentul uman. Nu insa comportamentul uman in general, ci comportamentul lor, adica a acelor persoane care apartin unui grup social bine determinat, traind intr-o epoca determinata. Aceasta comportare este natural impregnate in influente culturale multiple, de opini, de prejudecati, de credinte, presupuneri, obiceiuri. Ea este incadrata cu o experienta seculara implicita si supusa presiunii preocuparilor si ideilor de moment. De aceea se poate spune ca un copil se naste intru candru prefabricat, determinat de o cultura data a carei expresie este familia si modurile ei de a proceda, mai cu seama educative,cadrul la care participa nu numai fapturile umane, ci si obiectele, conditiile materiale. [11]

“Familiile sunt necesare in primul rand pentru ca personalitatea umana nu este nascuta, ci fiindca ea trebuie construita prin procesul socializarii, scrie Parson. Familiile sunt “fabricile” care produc personalitati umane. Punand copilul intr-un anumit cadru cultural, familia ii propune si ii impune caile de realizare a naturii sale umane ; el va deveni uman potrivit cu formele de cultura pe care i le prezinta mediul familial. [12]

Familia ii ofera copilului cadrul de referinta afectiv, social, material, cadru impregnat de o cultura dupa care el isi va organiza aceste schimburi. Familia ii propune, pe deasupra, modele umane pe care el le va imita si de care se va diferentia, devenind astfel, treptat, nu numai uman, dar si personalitate autonoma caracteristica. [13]

Doroty Nolton scria :

“Daca un copil traieste intr-un mediu de critici, el invata sa condamne.

Daca un copil traieste intr-un mediu ostil, el invata sa lupte.

Daca un copil traieste intr-un mediu de ridiculizare, el invata sa fie timid.

Daca un copil traieste intr-un mediu de rusine, el invata sa se simta vinovat.

Daca un copil traieste intr-un mediu de ingaduinta, el invata sa fie rabdator.

Totusi, Weber a avut dreptate atunci cand a subliniat impactul tulburator si adesea revolutionar al idealurilor religioase asupra ordinii sociale prestabilite. Chiar daca sclavia a primit de timpuriu sprijinul bisericii in Satele Unite, multi lideri religiosi au jucat mai tarziu un rol-cheie in lupta pentru abolirea ei. Credintele religioase au dat un imbold multora dintre miscarile sociale care cautau sa rastoarne sistemele nedrepte de autoritate, afirmandu-se proeminent, de exemplu, in miscarile pentru drepturile civile din 1960 din Statele Unite. Religia a influentat, de asemenea, si schimbarea sociala – adesea provocand multa varsare de sange – prin intermediul conflictelor armate si a razboaielor purtate din motive religioase.

Aceste influente controversate ale religiei, atat de puternice in istorie, sunt prea putin mentionate in lucrarile lui Durkhim. El a subliniat inainte de toate rolul religiei in promovarea coeziunii sociale, desi nu este greu sa redirectionam ideile sale catre explicarea diviziunilor religioase, a conflictelor si a schimbarii si, in aceeasi masura, a solidaritatii. In fond, o mare parte din taria sentimentului care poate fi generat impotriva altor grupuri religioase deriva din atasamentul fata de valorile religioase nascute in cadrul fiecarei comunitati de credinciosi.

Printre cele mai valoroase aspecte ale scrierilor lui Durkheim se numara accentul pus pe ritual si ceremonie. Toate religiile implica intalniri cu regularitate ale credinciosilor, unde sunt respectate prescriptii ritualice. Dupa cum sublinia el pe buna dreptate, activitatile ritualice marcheaza si majoritatea tranzitiilor din timpul vietii – nasterea, intrarea in varsta adulta (ritualuri asociate cu pubertatea se regasesc in majoritatea culturilor), casatoria si moartea (van Gennep 1977).

In continuarea acestui capitol, ne vom folosi de ideile dezvoltate de catre cei trei autori. Mai intai, vom studia principalele religii ale lumii si diferitele tipuri de organizatii religioase. Vom trece apoi la discutarea controversei sociologice asupra laicizarii, conceptia conform careia religia a devenit mai putin semnificativa in societatile industriale. De aici, ne vom indrepta atentia asupra unora dintre dezvoltarile din religiile lumii prin care a fost pusa sub semnul intrebarii ideea de laicizare – anume ascensiunea noilor miscariri religioase si puterea fundamentalismului religios.



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|

Sociologie




Esee pe aceeasi tema


SOCIOLOGIE - exercitii si teste
Sociologie economica rurala - intrebari
Contextul somajului in Romania - particularitati ale pietei fortei de munca in Romania
Fundamentalismul religios - fundamentalismul islamic
Marx: religie si inegalitate
Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii
Religiile din Extremul Orient - hinduismul, budism, confucianism, taoism
Cauzele violentei din scoli - factorii de mediu sau familiali
Modestia si smerenia
Saracia - masurare si coordonate in Romania



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.