Conceptul de reasigurare

CONCEPTUL DE REASIGURARE

Reasigurarea este o forma de asigurare pentru asiguratori denumita si “asigurarea asigurarii”. De fapt, si analiza etimologica a termenului de reasigurare inseamna “a asigura din nou”.

Desi obiectul de activitate al asiguratorului este preluarea riscurilor tertelor persoane, societatile de asigurare, indiferent de marimea lor, cedeaza o parte din aceste riscuri din motive prudentiale.

Transferul unei parti din riscurile asumate de catre un asigurator, numit cedent, catre un alt asigurator, numit reasigurator (cesionar), se realizeaza prin intermediul contractului de reasigurare. In cadrul acestuia, reasiguratorul promite sa il despagubeasca pe asigurator pentru daunele aferente politelor acoperite de contactul de reasigurare, iar asiguratorul se obliga sa plateasca in schimb o prima de reasigurare, reprezentand o parte din primele incasate.

Este important de mentionat faptul ca desi reasiguratorul va acoperi o parte din despagubirile platite asiguratului, intre asigurat si reasigurator nu exista nici o relatie contractuala.

In contractul de reasigurare se utilizeaza anumiti termeni specifici, cum sunt: retinere, limita de reasigurare, comision de reasigurare. Vom defini acesti termeni!

In majoritatea cazurilor de reasigurare, nici una dintre partile contractante nu este dispusa sa preia, respectiv sa cedeze riscurile in totalitate. Partea acoperita de reasigurat poarta denumirea de “retinere”. Pe de alta parte, pentru a se proteja in eventualitatea producerii unor daune foarte mari reasiguratorul stabileste o anumita “limita de reasigurare”, care reprezinta limita raspunderii acestuia pentru daunele acoperite pe baza contractului de reasigurare. Partea care depaseste aceasta limita va fi suportata de catre asigurator. Pentru acoperirea unei parti din cheltuielile inregistrate de asigurator cu ocazia emisiunii politelor, reasiguratorul trebuie sa plateasca un comision de reasigurare. Acesta se exprima, de regula, ca procent in prime de reasigurare.

Cand un contract de reasigurare prevede plata unui comision de reasigurare, valoarea datorate reasiguratorului se va reduce cu valoarea comisionului, obtinandu-se prime de reasigurare nete.

La randul lor, reasiguratorii pot ceda o parte din riscurile preluate prin contractele de reasigurare. Acest transfer de riscuri este denumit “retrocedare”.

Reasiguratorul care cedeaza riscuri in reasigurare se denumeste “retrocedent”, iar cel care isi asuma aceste riscuri este denumit “retrocesionar”.

Reasigurarea este tranzactia prin care reasiguratorul, in schimbul unei plati (prima de reasigurare) este de acord sa despagubeasca compania cedenta, partial sau integral, pentru daunele pe care acesta din urma le suporta pentru polita sau politele pe care le-a emis.

Functiile reasigurarii

Reasigurarea poate fi inteleasa analizand cele 5 functii pe care le poate indeplini, si anume:

Cresterea capacitatii de asigurare

Mentinerea stabilitatii financiare

Protectia impotriva catastrofei

Asistenta in activitatea de subscriere

Facilitare retragerii dintr-o zona geografica sau dintr-un domeniu de asigurari

Cresterea capacitatii de asigurare

Exista 2 tipuri de capacitate in cazul asigurarii de bunuri si de raspundere civila: capacitate de asigurare per risc si capacitate de a subscrie prime.

Capacitatea de asigurarea per risc se refera la capacitatea asiguratorului de a oferi limita de asigurare cat mai mare pentru un singur risc (in asigurarea de bunuri riscul reprezinta obiectul asigurarii expus unui pericol. Fiecare asigurator isi stabileste propria definire a riscului).

Capacitatea de a subscrie prime se refera la volumul maxim de prime pe care le poate subscrie un asigurator.

Capacitatea de a subscrie prime este restrictionata de legislatia care limiteaza raportul dintre valoarea primelor subscrise si volumul capitalului social si al rezervelor. Legislatia romaneasca prevede ca societatile de asigurare “isi pot asuma, anual, obligatii din contractele de asigurare si reasigurare corespunzatoare unui volum de prime care, dupa deducerea primei cedate, in reasigurare sa nu depaseasca un plafon echivalent cu de 5 ori suma capitalului social varsat si a rezervelor de capital.

Mentinerea stabilitatii financiare

Un asigurator care urmareste obtinerea de profit trebuie sa aiba un flux constant al profiturilor pentru a putea atrage si pastra capitalul necesar extinderii activitatii. In asigurari, despagubirile fluctueaza foarte mult uneori ca urmare a conditiilor demografice, economice, sociale si a actiunii fortelor naturii.

Protectia impotriva catastrofei

Asiguratorii de bunuri si raspundere civila sunt expusi unor daune catastrofale importante, generate de cutremure, uragane, tornade, explozii industriale, accidente aviatice si alte dezastre. Un singur eveniment de acest tip poate genera numeroase revendicari privind asigurarea de bunuri si de raspundere civila emise de un singur asigurator. Daunele totale din istoria asigurarilor au atins mai mult de 16 miliarde de USD in cazul unui singur uragan.

Asistenta in activitatea de subscriere

Reasiguratorul intra in contact cu o mare diversitate de asiguratori. In consecinta, reasiguratorul acumuleaza un mare volum de informatii privind experienta de dauna a diversilor asiguratori, precum si metodele de evaluare, subscriere si solutionare a diferitelor revendicari.

Experienta reasiguratorului poate facilita lansarea asiguratorului intr-un nou domeniu de asigurari, in cazul asigurarilor mai mici.

Facilitarea retragerii dintr-o zona geografica sau domeniu de asigurari

Uneori, un asigurator sau un reasigurator poate dori sa se retraga dintr-o zona geografica sau dintr-un domeniu de asigurari. Exista doua modalitati de a realiza acest lucru. Asiguratorul poate pur si simplu sa rezilieze politele si sa restituie primele necuvenite. Acest proces este greoi, costisitor si este posibil sa creeze o imagine negativa in randul detinatorilor de polite, intermediarilor si autoritatilor de supraveghere. O alternativa o constituie reasigurarea asigurarilor nedorite. Aceasta metoda nu numai ca evita imaginea negativa creata de reziliere dar poate fi mai putin costisitoare decat restituirea primelor pentru politele reziliate.

Reasigurari facultative si prin acord

Tranzactiile de reasigurare se impart in doua categorii principale:

Facultative

Prin acord (tratat)

Fiecare din aceste categorii include:

reasigurari proportionale

excedent de dauna

Atunci cand un asigurator si un reasigurator stabilesc sa imparta daunele care afecteaza un singur risc, conventia este denumita reasigurare facultativa.

O conventie de reasigurare facultativa se materializeaza sub forma unui certificat de reasigurare facultativa. In cazul reasigurarii facultative trebuie sa existe o oferta si o acceptare pentru fiecare risc individual, reasiguratorul avand posibilitatea de a accepta sau respinge riscul propus pentru reasigurare.

Daca asiguratorul si reasiguratorul stabilesc sa imparta daunele aferente mai multor riscuri, de regula aferente unei categorii, sau unui grup de asigurari, conventia este denumita reasigurare prin acord.

Cedarea riscurilor individuale, in cazul unei reasigurari prin acord, se realizeaza in mod automat si nu necesita aprobarea reasiguratorului atata timp cat riscul intra in categoria riscurilor acoperite prin contract.

O conventie de reasigurare prin acord se materializeaza sub forma unui contract de reasigurare prin acord.

Datorita caracteristicilor lor distincte, reasigurarile facultative difera de reasigurarile prin acord din punctul de vedere al metodelor de subscriere, al tehnicilor de stabilire a pretului reasigurarii si al redactarii contractelor. In cazul reasigurarilor facultative, reasiguratorul subscrie si evalueaza un singur risc. In reasigurarile prin acord, reasiguratorul subscrie un intreg portofoliu de riscuri.

Redactarea contractului trebuie sa fie suficient de generala si de flexibila pentru a acoperi toate riscurile care intra intr-o anumita categorie.

In cazul reasigurarilor facultative, flexibilitatea nu trebuie sa fie la fel de mare deoarece certificatul de reasigurare acopera un singur risc. Reasigurarile facultative si prin acord, deseori incluse in programul de reasigurare al unui asigurator, servesc, de regula, unor scopuri diferite. Reasigurarea facultativa poate oferi capacitate de asigurare peste limitele unei reasigurari prin acord, in cazul unui risc mare sau al unui risc care nu este acoperit prin acord. Reasigurarea prin acord poate stabiliza rezultatele activitatii de subscriere pentru o categorie de asigurari si poate proteja asiguratorul in cazul unei catastrofe.

In cazul producerii unei daune acoperite printr-un contract de reasigurare, asiguratorul acorda o despagubire conform prevederilor contractului de reasigurare. Valoarea recuperarilor de la reasigurator se stabileste in functie de conditiile contractului de reasigurare, incheiat intre asigurator si reasigurator. Un reasigurator poate acoperi fie un anumit procent din dauna, fie sumele ce depasesc un anumit nivel al daunei, fie valoarea ce se incadreaza intre retinerea asiguratorului si limita superioara prestabilita a daunei.

Principalul avantaj al reasigurarilor facultative este flexibilitatea pe care o au ambele parti in cadrul aranjamentului. De exemplu: cedentul nu are nici o obligatie de a folosi un anumit reasigurator. Asiguratorul poate cauta mai multi reasiguratori pentru a obtine cei mai buni temeni pentru fiecare risc individual. Similar, reasiguratorul nu are nici o obligatie de a accepta riscurile .

Reasigurarile facultative prezinta urmatoarele dezavantaje pentru asigurator:

plasarea riscurilor este costisitoare si necesita timp

nu exista nici o certitudine ca acoperirea solicitata va fi obtinuta cand este nevoie

Analiza: Depozite comerciale - tipuri de depozite comerciale - amplasarea depozitelor de marfuri Referat: Elemente caracteristice vanzarilor de produse

chiar daca acoperirea necesara este obtinuta, pretul si termenii pot fi inacceptabili

asiguratorul direct nu poate accepta un risc important pana nu a gasit reasigurarea corespunzatoare. Aceasta inseamna ca asiguratorul nu poate accepta riscurile care i se propun, reducandu-si prin urmare partea din piata.

Aceasta forma de reasigurare este prin urmare limitata la riscurile singulare mari sau pentru riscuri care sunt in afara acoperirii oricaror aranjamente prin tratate de reasigurari.

Reasigurari prin tratat

Plasarea in reasigurare a riscurilor individuale este, asa cum a fost aratat mai sus, dificila din punct de vedere administrativ. Prin urmare, asiguratorii directi insista sa stabileasca tratate de reasigurare cu reasiguratorii. Aceste tratate permit asiguratorilor directi sa plaseze automat riscurile in reasigurare.

Un tratat de reasigurare nu are dezavantajele mentionate mai sus. Asiguratorul direct cedeaza in reasigurare totalitatea riscurilor pe baza unui tratat de reasigurare.

Reasigurarile prin tratat de reasigurare sunt astfel alcatuite incat asiguratorul direct este obliga, in conditiile termenilor tratatului, sa cedeze o parte a riscului asa cum este definit in tratat si reasiguratorul este obligat sa il accepte. Un astfel de tratat de reasigurare este constituit pe baza obligatoriu/obligatoriu.

Ocazional, tratatele de reasigurare pot fi constituite pe baza facultativ/obligatoriu. Un astfel de tratat este de obicei asociat cu unele aranjamente reciproce prin care fiecare asigurator reasigura cu celalalt o parte a riscurilor. Prin acest aranjament, asiguratorul direct nu are obligatia de a utiliza un anumit reasigurator, dar reasiguratorul trebuie sa accepte riscul daca ii este oferit, conform conditiilor si termenilor tratatului. In conditiile unui tratat de reasigurare pe baza facultativ/obligatoriu exista posibilitatea ca asiguratorul direct sa utilizeze selectia adversa impotriva reasiguratorului, deoarece asiguratorul direct poate alege ce riscuri sa pastreze si ce riscuri sa cedeze in reasigurare.

Caracteristicile tratatului de reasigurare sunt opuse caracteristicilor reasigurarilor pe baza facultativa:

inflexibilitatea: odata ce tratatul este stabilit, ambele parti trebuie sa opereze in termenii si conditiile tratatului (partile trebuie sa fie de acord cu termenii tratatului inainte de semnarea acestuia);

eficienta: riscurile sunt reasigurate automat. Din punct de vedre administrativ este mai rapid si mai ieftin;

siguranta: printr-un tratat de reasigurare, asiguratorul direct stie ca reasigurarea este posibila (daca riscul se inscrie in limitele tratatului) si in ce conditii;

Reasigurari proportionale si neproportionale

In reasigurarile proportionale, asiguratorul direct cedeaza reasiguratorului un procent din risc, platind pentru aceasta acelasi procent din prima iar reasiguratorul plateste acelasi procent din daune.

In reasigurarile neproportionale, asiguratorul direct plateste reasiguratorului prima stabilita, iar reasiguratorul plateste pentru daune care depasesc o anumita limita.

In ambele cazuri plasarea riscurilor se face de obicei prin intermediul unui broker specializat, care va primi comision pentru plasarea riscului. 

Reasigurari proportionale

In reasigurarile proportionale, reasiguratorul acopera un procent stabilit din fiecare risc. Acest procent poate fi acelasi pentru toate riscurile acoperite (cota parte) sau poate fi, pana la un anumit nivel, la discretia cedentului (surplus). Ambele forme se practica sub forma tratatului de reasigurare.

Reasigurarile proportionale reduc expunerea la risc a cedentului si prin urmare sunt utilizate mai ales pentru acceptarea unei pati mai mari dintr-un risc.

Reasigurari neproportionale

Reasigurarile proportionale pot fi utilizate pentru a diversifica riscurile si pentru a reduce pro-rata marimea riscului retinut. Cu toate acestea, acest tip de reasigurare nu limiteaza costul daunelor foarte mari care pot aparea. In reasigurarea exces de dauna –XD, pentru un asigurator direct costul unei daune foarte mari este limitat, obligatia asiguratorului care depaseste aceasta limita fiind trecuta reasiguratorului. Cu toate acestea, daca valoarea daunei depaseste limita superioara a reasigurarii, obligatia respectiva va fi suportata de asiguratorul direct. Exista diferite variatii ale acestui tip de reasigurare, pentru a limita pierderea pe care o poate suferi asiguratorul direct dintr-un singur eveniment sau intr-o perioada .

Tipuri de reasigurari proportionale

Cota parte

Reasigurarea proportionala tip cota parte se incheie intotdeauna prin tratat. Prin aceasta reasigurare:

un procent constant din fiecare risc specificat in tratat este cedat reasiguratorului;

tratatul va preciza procentul care va fi cedat, R% - de unde si denumirea de tratat R% cota parte;

asiguratorul direct cedeaza R% din primele aferent riscurilor specificate in tratat;

asiguratorul direct recupereaza R% din daunele aferente riscurilor specificate in tratat

Comisionul de reasigurare

Pentru incheierea asigurarii, asiguratorul direct a platit un comision unui broker sau agent Pentru a reflecta aceasta plata, reasiguratorul va rambursa asiguratorului direct R% din comision. Aceasta plata se mai numeste comision returnat.

Pentru a recompensa asiguratorul direct pentru activitatea desfasurata pentru a incheia polite de asigurare si a administra portofoliul, asiguratorul poate plati un comision asiguratorului direct. Comisionul platit peste si in plus fata de comisionul returnat se numeste comision aditional.

Exista posibilitatea ca reasiguratorul sa plateasca direct un comision din profit, ca o recompensa pentru cedarea unor riscuri bune.  Acesta se calculeaza de obicei la sfarsitul anului sau la sfarsitul tratatului, cand se cunoaste experienta daunelor.

De asemenea, trebuie platit si brokerul daca reasigurarea a fost obtinuta prin intermediul unui broker de reasigurare.

Consideratii practice

Administrarea reasigurarilor de tip cota parte este foarte simpla. Deoarece orice risc este reasigurat automat, nu este nevoie decat de lista tuturor riscurilor impreuna cu totalul primelor si totalul daunelor. Primele si daunele platibile intre asiguratorul direct si reasigurator sunt un procent al totalurilor.

Experienta daunelor reasiguratorului

Asiguratorul direct si reasiguratorul impartasesc aceeasi experienta a activitatii de subscriere a politelor incluse in tratat, cu exceptia comisioanelor si a cheltuielilor. Prin urmare, reasiguratorul va fi interesat sa cunoasca de la inceput:

natura riscurilor oferite;

atitudinea cedentului fata de activitatea de subscriere si lichidare a daunelor;

experienta anterioara a asiguratorului direct.

Singurele modalitati prin care reasiguratorul poate sanctiona activitatea cedentului sunt:

refuzul de a incheia sau reinnoi tratatul;

reducerea comisionului platit cedentului.

Deoarece reasiguratorul poate avea probleme referitoare la capacitatea riscurilor pe care le poate subscrie, tratatul poate preciza o limita a marimii riscurilor care pot fi cedate prin tratat. Aceasta limita va fi exprimata in functie de primele subscrise brute ale cedentului, corespunzatoare politelor incluse in tratat.

Scopul reasigurarii cota parte

Reasigurarea tip cota parte este folosita de asiguratorii directi pentru:

a diviza riscurile;

a subscrie un portofoliu mare de riscuri;

a incuraja afaceri reciproce

Avantajele reasigurarii de tip cota parte pentru asiguratorul direct sunt:

ajuta la divizarea riscurilor;

exista posibilitatea unor afaceri reciproce din partea reasiguratorului;

administrarea simpla;

ajuta la reducerea cheltuielilor nete, daca comisionul platit de reasigurator este generos

Principalele dezavantaje ale reasigurarii de tip cota parte pentru asiguratorul direct sunt:

cedeaza aceeasi proportie a riscurilor cu varianta scazuta si cu varianta ridicata. Reasigurarea de acest tip este total inflexibila, deoarece un procent determinat al tuturor riscurilor trebuie cedat reasiguratorului, indiferent de dorinta asiguratorului direct de a ceda riscurile respective.

Asiguratorul direct cedeaza acelasi procent din fiecare risc, indiferent de marime. Asiguratorul direct ar dori sa cedeze un procent mai mare din riscurile mari decat din riscurile mici, datorita unor pierderi potentiale mai mari. Acest tip de reasigurare nu este potrivit pentru catastrofe sau dane foarte mari.

Transfera reasiguratorului o parte a oricarui profit.

Surplus de suma

Similar cu reasigurarea cota parte, reasigurarea surplus de suma este o reasigurare proportionala stabilita printr-un tratat. Diferenta esentiala este aceea ca procentul riscului cedat este diferit de la un risc la altul.

In reasigurarea surplus de suma, este important sa se stabileasca cum se masoara marimea diferitelor riscuri.

O masura a marimii riscurilor ar putea fi suma asigurata. Cu toate acestea, nu aceasta este masura potrivita utilizata de un asigurator direct pentru a stabili daca un risc este foarte mare.

Comisionul de reasigurare

Ca si la reasigurarea cota parte, reasiguratorul poate plati cedentului un comision returnat, aditional si din profit. De asemenea, trebuie platit si brokerul daca reasigurarea a fost plasata de un broker specializat.

Experienta daunelor reasiguratorului

In reasigurarea surplus de suma, riscurile mici nu sunt cedate reasiguratorului, deoarece se afla in limita de retinere a asiguratorului direct. Prin urmare decentul si reasiguratorul nu mai impartasesc acelasi portofoliu de riscuri si nici aceeasi experienta a activitatii de subscriere. Ca si reasigurarea cota parte, vor exista diferente in ceea ce priveste cheltuielile si veniturile din investitii ale celor doua parti, corespunzatoare procentului respectiv din portofoliu.

Scopurile reasigurarii surplus de suma

Reasigurarea surplus de suma permite asiguratorului direct sa subscrie riscuri mari care, fara aceasta reasigurare, ar fi peste capacitatea sa de subscriere. Aceasta reasigurare ajuta asiguratorul direct sa-si diversifice expunerea la risc (retinerea unui procent din diferire riscuri este mult mai folositoare decat retinerea in intregime a catorva riscuri). De asemenea, permite asiguratorului direct sa-si mareasca expunerea la risc printr-o valoare data(in anumite limite), sa-si controleze volumul de afaceri precum si acumularea potentiala a riscurilor.

Asiguratorii directi folosesc reasigurarea surplus de suma, spre deosebire de reasigurarea cota parte, pentru acele clase de asigurari in care ar putea apare o mare variatie in marimea riscurilor. Aceasta reasigurare nu este potrivita pentru clasele de asigurari de raspundere civila, deoarece pentru aceste clase obligatiile asiguratorului direct sunt de multe ori nelimitate. Aceasta reasigurare nu este potrivita nici pentru clasele de asigurari in care daunele sunt mici in comparatie cu capacitatea de subscriere a asiguratorului direct. Reasigurarea surplus de suma este folosita pentru riscuri mari si variabile in asigurarile de bunuri, unde asiguratorul direct apreciaza ca anumite riscuri sunt prea “mari” pentru a fi retinute in intregime si este mai bine sa le imparta cu reasiguratorul. Aceste riscuri trebuie sa fie suficient de mari pentru ca sa merite atentia individuala si suplimentara din partea asiguratorului. Aceasta reasigurare se foloseste si pentru asigurari de incendiu pentru societatile comerciale, unele asigurari maritime si de aviatie, cu exceptia raspunderii civile.

Avantajele reasigurarii surplus de suma pentru asiguratorul direct sunt:

Ajuta la divizarea riscurilor

Permite subscrierea riscurilor care altfel ar fi prea mari

Flexibilitatea. Asiguratorul direct nu trebuie sa cedeze acelasi procent pentru fiecare risc. Aceasta flexibilitate permite asiguratorului direct sa-si controleze volumul asigurarilor si sa obtina un portofoliu de riscuri echilibrat. Printr-un tratat de reasigurare facultativ/obligatoriu, asiguratorul direct poate alege cand sa foloseasca reasigurarea.

Comisionul prezinta aceleasi avantaje ca si la reasigurarea cota parte.

Dezavantajele reasigurarii surplus de suma pentru asiguratorul direct sunt:

Administrarea acestei reasigurari este mult mai complicata decat cea a reasigurarii cota parte, deoarece necesita urmarirea si inregistrarea separata  a riscurilor care sunt cedate in reasigurare

Exista posibilitatea ca riscuri foarte mari sa nu poata fi asigurate fara negocieri suplimentare

In tratativele facultativ/obligatoriu exista pericolul (mic) ca asiguratorul direct sa nu reuseasca sa reasigure un risc mare

Tipuri de reasigurari neproportionale

Reasigurarea excedent de dauna

In cea mai simpla forma, in reasigurarea excedent de dana – XD reasiguratorul plateste asiguratorului direct pentru orice dauna mai mare decat valoarea punctului de excedent. De obicei, reasiguratorul ofera acoperire pana la o limita superioara. Daca asiguratorul direct doreste acoperire pentru daune mai mari decat acoperirea cuprinsa intre punctul de excedent si limita superioara, atunci cauta sa se reasigure cu alti reasiguratori, pentru reasigurari excedent de dauna care au punctul de excedent egal cu limita superioara a primei reasigurari. Pentru o dauna oarecare, nivelul superior de acoperire devine efectiv numai daca nivelul inferior a fost utilizat in intregime. Ultimul nivel de reasigurare prin aceasta reasigurare poate fi nelimitat (fara limita superioara).

Nivelele de reasigurare se stabilesc astfel incat sa nu existe “gauri” in acoperirea oferita, adica limita superioara a primului nivel de reasigurare XD sa coincida cu punctul de excedent al nivelului urmator de reasigurare. Expresia folosita cel mai des in reasigurarea excedent de dauna este:“Marimea nivelului peste punctul de exces”

Daca inflatia are un efect important in costul daunelor, se aplica o clauza de stabilitate punctului de exces. Aceasta indexare la inflatie se face pentru a ajunge la o impartire mai echitabila intre cedent si reasigurator a efectului inflationist asupra daunelor acoperite prin tratat. Daca punctul de exces nu este indexat la inflatie, reasiguratorul poate cere cedentului sa plateasca o prima suplimentara pentru a compensa riscul suplimentar al reasiguratorului. De asemenea, si limita superioara (daca exista) poate fi indexata pentru a pastra valoarea initiala reala a acoperirii. Indexarea se face in functie de un indice de inflatie convenabila ales.

Reasigurarea excedent de dauna de risc

Aceasta este o reasigurare XD care se refera la daune individuale si este aferenta unui singur risc asigurat la un moment dat. Asiguratorul direct plateste o prima reasiguratorului pentru protectia impotriva daunelor individuale mari (de exemplu, o dauna de raspundere civila in asigurarea autovehicolelor).

Reasigurarea excedent de daune insumate

Aceasta reasigurare este o extensie simpla a reasigurarii XD de risc. Spre deosebire de XD de risc, punctul de exces si limita superioara se refera la totalul unor daune multiple.

In conditiile in care nivelurile de acoperire sunt alese cu grija, XD de risc acopera asiguratorul direct de daunele care sunt aferente unui singur risc asigurat. Exista insa posibilitatea ca anumite evenimente sa produca daune aferente mai multor riscuri asigurate in acelasi timp. In functie de portofoliul de riscuri al asiguratorului, acest eveniment poate conduce la o insumare a daunelor. Evaluate individual, se poate intampla ca fiecare dauna sa nu aiba o marime exceptionala, dar insumate sa depaseasca capacitatea de plata a asiguratorului. In acest caz, tratatul conventional de reasigurare XD de risc, prin luarea in considerare a fiecarei daune in mod individual, nu ofer protectie impotriva insumarii unor astfel de daune. Aici isi dovedeste utilitatea reasigurarii exces de daune insumate.

Ca si in reasigurarea XD de risc, exista o limita superioara pentru aceasta reasigurare. Limita superioara si punctul de exces au de obicei o valoare mai ridicata decat cele pentru reasigurarea XD de risc si in general este de asteptat sa se produca foarte putine evenimente care sa permita ca daunele insumate, in conditiile tratatului, sa fie acceptate. Tratatul va contine de asemenea o limita a sumei totale platite de reasigurator intr-un an, datorita tuturor evenimentelor, de obicei precizand un numar limitat de repuneri in vigoare ale tratatului. Reasiguratorul va solicita plata unei prime pentru repunerea in vigoare, la fiecare data de repunere in vigoare a tratatului de reasigurare.

O repunere in vigoare a tratatului de reasigurare inseamna reinitierea, dupa o dauna, a acoperirii initiale prin reasigurare. Dupa un eveniment de dauna, cedentul trebuie sa plateasca o prima aditionala pentru ca acoperirea prin reasigurare sa continue. Valoarea primei de repunere in vigoare precum si numarul repunerilor in vigoare sunt precizate in tratatul de reasigurare.

De obicei, un eveniment acoperit prin reasigurarea de daune insumate este identificat  precis si imediat. In anumite cazuri, dezvoltarea in timp a evenimentului poate fi mai greu identificata si prin urmare necesita o definitie atenta in tratatul de reasigurare. Alternativ, acoperirea poate fi definita prin termenii unei cauze comune sau pericol comun, in loc de definitia unui singur eveniment.

In practica, limitele intre diferitele forme de reasigurari XD nu sunt foarte clare. In fiecare caz particular, tratatul va specifica foarte clar ceea ce este acoperit prin reasigurare (prin urmare denumirea reasigurarii nu este importanta).

In cazul reasigurarilor XD, exista diferite modalitati de insumare a daunelor, fiecare modalitate producand acoperiri diferite.

Insumare dupa eveniment

Se insumeaza toate daunele produse de un singur eveniment. Daca valoarea totala depaseste punctul de excedent, asiguratorul direct poate solicita reasiguratorului plata sumelor corespunzatoare.

Evenimentul poate fi, de exemplu, explozia unei cisterne pe o sosea datorita neglijentei unui sofer. Asiguratorul soferului se poate afla in fata unor multiple daune de vatamari corporale individuale, care analizate individual nu ar constitui o problema pentru asigurator, dar care insumate pot periclita situatia financiara a acestuia. O forma obisnuita de reasigurare pentru asiguratorii de autovehicule este “dauna si eveniment  XD”, prin care se ofera acoperire pentru o singura dauna mare sau pentru toate daunele care apar in urma unui singur eveniment.

Similar, evenimentul poate fi o furtuna de o intensitate deosebita. In acest caz evenimentul trebuie definit foarte atent in tratat pentru a nu exista nici un dubiu in cazul unor daune particulare. Aceasta forma de insumare prin eveniment se numeste reasigurarea XD pentru catastrofe. Inca o data, limitele intre reasigurari XD insumate si XD pentru catastrofe nu sunt clar definite.

Insumarea dupa pericol sau cauza

Se insumeaza toate daunele produse de o cauza comuna sau pericol comun produse intr-o perioada contabila definita. De exemplu, asiguratorul direct poate solicita acoperire prin reasigurarea XD insumate pentru anumite boli profesionale incluse in asigurarea de raspundere civila a patronilor.

Insumarea dupa clasa de asigurari

Asiguratorul direct poate solicita o reasigurare XD insumate pentru a acoperi toate daunele aferente unei clase particulare de asigurari. Aceasta forma de reasigurare se numeste oprire de dauna.

Reasigurarea excedent de daune pentru catastrofe

In forma sa extrema, un eveniment poate avea proportii catastrofice daca presupune pierderi cu un cost potential cu mult peste capacitatea tratatelor de reasigurari XD de daune insumate si posibil chiar peste posibilitatile financiare ale asiguratorului. Acoperirea prin reasigurare folosind tratate de reasigurari XD de daune insumate trebuie extinsa la reasigurari XD pentru catastrofe pentru a face fata unor astfel de evenimente.

Principala deosebire intre reasigurarea XD de daune insumate si cea de XD pentru catastrofe se refera la nivelul mult mai mare al acoperirii totale la care opereaza reasigurarea XD pentru catastrofe. De asemenea, evenimentul trebuie definit cu mult mai multa grija decat in cazul precedent deoarece cauza nu este intotdeauna instantanee si poate fi raspandita pe o arie geografica larga, de exemplu o furtuna puternica poate dura cateva zile. Din acest motiv tratatul de reasigurare contine o clauza care limiteaza despagubirile produse in urma furtunii la toate daunele care au aparut intr-o perioada consecutiva de 72 de ore. Scopul acestei clauze este de preveni orice dispute care pot aparea in cazul in care, de exemplu, doua furtuni diferite apar la interval de 4 zile (cu o astfel de clauza, cele doua evenimente sunt tratate separat).

Comisionul

Comisionul returnat si comisionul aditional nu sunt importante pentru reasigurarea XD. Comisionul din profit este posibil, cu toate ca acest comision ar fi total nepotrivit pentru nivele de acoperire foarte mari, cand reasiguratorul se asteapta sa plateasca numai in circumstante exceptionale. Deoarece reasigurarea XD este intermediata de brokeri, reasiguratorul plateste comisionul pentru brokeraj.

Reasigurari proportionale in cadrul reasigurarilor neproportionale

Pentru toate formele de reasigurari XD, este posibil ca reasiguratorul sa acopere numai un procent din daunele incluse intr-un nivel de acoperire, prin aplicarea unei fransize. De exemplu, tratatul de reasigurare poate avea o clauza conform careia acoperirea este de 90% din 10 miliarde lei peste 500 milioane lei. In acest caz, care prevede o fransiza de 10%, o dauna de 1 miliarde lei va genera o plata din partea reasiguratorului in valoare de 90%*500 milioane = 450 milioane lei.

Motivul acestui aranjament este acela de a da o motivatie asiguratorului direct pentru a pastra nivelul daunelor cat mai scazut. In caz contrar, reasiguratorul poate fi expus la hazardul moral din partea asiguratorului direct, deoarece acesta are proceduri mult prea lejere de analiza a daunelor mari.

Scopurile reasigurarilor neproportionale

Scopul principal al oricarei reasigurari XD este de a permite reasiguratorului direct sa accepte riscuri care pot conduce la daune mari. “Daune mari” in acest context semnifica daune mari relativ la marja de solvabilitatea a asiguratorului direct sau la primele anuale subscrise.

Alt scop este acela de a reduce riscul de insolvabilitate in urma unei catastrofe, unei daune mari in urma insumarii daunelor si de a stabiliza rezultatele tehnice ale asiguratorului direct prin reducerea fluctuatiei daunelor. Prin reducerea volatilitatii daunelor platite, profitabilitatea anuala a asiguratorului direct este mai putin volatila. Daca daunele au o volatilitate mai mica, asiguratorul direct poate folosi mai eficient capitalul social aflat la dispozitie. Daca volatilitatea este redusa, inseamna ca asiguratorul direct are nevoie de o marja de solvabilitate redusa si prin urmare poate subscrie acelasi volum de prime folosind mai putin capital su utilizand reasigurarea XD.

Prin urmare, avantajele reasigurarii XD pentru asiguratorul direct sunt:

Permite asiguratorului direct sa subscrie riscuri care ar putea produce daune foarte mari

Ofera protectie impotriva daunelor individuale mari

Ajuta la stabilizarea profiturilor de la an la an

Ajuta la utilizarea mai eficienta a capitalului prin reducerea variantei danelor platite

Reasigurarea oprire de dauna

In unele cazuri, o anumita clasa de reasigurari produce variatii mari in ceea ce priveste daunele totale platite intr-un an. Reasigurarea XD de daune insumate ofera acoperire pentru daune produse de o cauza anumita intr-un an sau in urma unui eveniment. Asiguratorul doreste prin urmare sa-si protejeze clasa de asigurari printr-o forma de reasigurare care se extinde pentru toate cauzele sau evenimentele care pot aparea pe parcursul unui an. Reasigurarea oprire de dauna raspunde acestei cerinte prin acoperirea tuturor daunelor care apar pentru clasa de asigurare respectiva, peste o anumita limita, pentru o perioada de 12 luni. Acoperirea poate include una sau mai multe clase de asigurari.

Punctul de excedent si limita superioara pentru reasigurarea oprire de dauna se calculeaza de obicei ca un procent din volumul de prime al cedentului pentru acea clasa de asigurari. De obicei acoperirea poate incepe de la un punct de excedent calculat ca 110% din rata daunelor pana la o limita superioara de 130% sau 140%.

Reasigurarea oprire de dauna este cotata in functie de rata daunei si nu in termeni monetari deoarece asiguratorul direct ar putea, dupa ce a obtinut acoperirea prin reasigurarea oprire de dauna, sa subscrie un volum mai mare de riscuri prin reducerea primelor. Daunele aferente acestor riscuri pot depasi punctul de excedent si pot conduce la plati din partea reasiguratorului. Prin utilizarea ratei daunei, limitele (si prin urmare prima platita pentru acoperirea prin reasigurare) cresc proportional cu volumul de asigurari subscrise de asiguratorul direct.

Reasigurari financiare

Exista o varietate mare de contracte de reasigurare financiara, desi toate au fost initial concepute pentru a imbunatati situatia contabila a cedentului.

Caracteristica principala a contractelor de reasigurare financiara este aceea ca implica un risc minim sau nici un fel de risc de asigurare din partea asiguratorului direct. Totusi, riscurile care apar sunt similare cu cele legate de investitii. Multe forme de reasigurari financiare sunt mai degraba privite ca investitii si nicidecum ca reasigurari. De obicei, castigul efectiv in urma acestor contracte este mic daca se compara cu cel obtinut din investitiile conventionale.