Povestea de succes incepe in 1803,
cand Valentin Gunther bea din apa miraculoasa si se vindeca de o
boala, pe atunci, incurabila.
Vienezul decide sa ia in
arenda Borsecul si sa vanda apa minerala in Imperiul
Austro - Ungar. Prima sticla va fi imbuteliata in 1806. Un pahar de
apa a schimbat istoria Borsecului. In 1803, austriacul Valentin Gunther
bea din apa miraculoasa si se vindeca, asa ca ia in
arenda Borsecul. Alaturi de ruda sa, Anton Zimmethausen, care era
consilier municipal la Viena, Gunther decide sa vanda apa in Imperiul
Austro-Ungar.
Un an mai tarziu, consilierul
Zimmethausen, insotit de un inginer minier pe nume Eisner, un experimentat
fabricant de sticla, soseau la Borsec pentru a studia posibilitatea de a
inchiria locul in vederea inceperii unei afaceri cu sticla. Ei
descopera ca in solul Borsecului se gasea un impresionant
zacamant de materiale in stare pura, necesare fabricarii
sticlei. In 1805, Zimmethausen isi muta resedinta la Borsec
si incepe o ampla campanie de construire de drumuri, cladiri
si a unei fabrici de sticla.
Prima linie de imbuteliere
Odata cu el, din Austria, Boemia, Bavaria si Polonia sosesc in Borsec
o multime de experti in fabricarea sticlei. Astfel, in 1806,
Zimmethausen si Eisner incep imbutelierea industriala a apei Borsec.
Sticlele fabricate in Borsec erau umplute cu apa minerala intr-o
incapere speciala, activitatea putand fi continuata si
iarna. Ambalarea se facea in lazi necompartimentate, socurile
transportului fiind atenuate cu cetina sau fan. Sticlele erau astupate cu
pelicula de burduf, coceni de porumb sau dopuri din lemn de brad.
Legendele populare spun ca „apei
de Borsec nici dopurile nu-i rezista in timpul transportului' si
ca acestea „trebuiau reintroduse de mai multe ori pana la
destinatie'. Trei milioane de litri de apa minerala erau
imbuteliate si transportate cu carul in Transilvania, Moldova, Valahia,
Ungaria si Viena.
Medalii pentru Borsec
- In 1873, Imparatul Franz Josef ii acorda apei minerale naturale
Borsec Medalia de Aur (foto medalion) si o incoroneaza cu titlul de
„Regina a Apelor Minerale'. Recunoasterea ei a urmat prin
istorie un traseu constant, castigand multe alte distinctii:
- Medalia de Merit la Targul International de la Viena, in 1873;
- Diploma de Onoare la Expozitia Mondiala de la Paris, in 1878;
- Medalia de Argint si Diploma de Onoare la Expozitia de la Berlin
si Trieste, in 1876;
- Medalia de Argint la Expozitia de la Budapesta, in 1885.
