Sursa ultima a determinarii
preturilor sunt judecatile de valoare ale consumatorilor.
Preturile sunt consecinta evaluarii care consta in a
prefera pe a lui b. Ele sunt fenomene sociale, deoarece sunt
produse de interactiunea evaluarilor tuturor indivizilor care
participa la procesul pietei. Fiecare individ, cumparand sau
abtinandu-se de la a cumpara si vanzand sau abtinandu-se de
la a vinde, contribuie cu partea lui la formarea preturilor de
piata. Dar cu cat mai extinsa este piata cu atat mai
mica este ponderea contributiei aduse de fiecare individ. Astfel,
structura preturilor de piata le apare indivizilor ca un dat, la
care trebuie sa-si adapteze comportamentul propriu.
Evaluarile care duc la determinarea
anumitor preturi sunt diferite. Fiecare parte atribuie o valoare mai mare
bunului pe care il primeste decat celui la care renunta.
Raportul de schimb, pretul, nu este un produs al unei egalitati
a evaluarilor, ci, dimpotriva, produsul unei discrepante a
evaluarilor. [p.332]
Estimarea anticipativa trebuie
deosebita clar de evaluare. Estimarea anticipativa nu depinde sub
nici o forma de evaluarea subiectiva a celui ce estimeaza. El nu
urmareste sa stabileasca valoarea subiectiva de
utilizare a bunului avut in vedere, ci sa anticipeze preturile pe
care le va determina piata. Evaluarea este o judecata de valoare,
care exprima o diferenta a valorilor. Estimarea
anticipativa este anticiparea unui fapt asteptat. Ea
urmareste stabilirea preturilor care vor fi platite pe
piata pentru o anumita marfa sau a cantitatii de
bani care va fi necesara pentru achizitionarea unei anumite
marfi.
Evaluarea si estimarea anticipativa
sunt, pe de alta parte, strans legate. Evaluarile unui gospodar
autarhic compara direct ponderile pe care le atribuie el unor mijloace
diferite de indepartare a neplacerii. Evaluarile unui om care
cumpara si vinde nu trebuie sa scape din vedere structura
preturilor de piata; ele depind de estimarile lui
anticipative. Pentru a cunoaste semnificatia unui pret, actorul
trebuie sa cunoasca puterea de cumparare a sumei de bani in
chestiune. Este necesar ca el sa fie familiarizat, in linii mari, cu
preturile acelor bunuri pe care ar dori sa si le procure si
sa-si formeze, pe baza unor astfel de cunostinte, o opinie
cu privire la preturile viitoare. Daca un individ vorbeste
despre costurile suportate pentru cumpararea anumitor bunuri deja
achizitionate, sau care urmeaza a fi suportate prin cumpararea
anumitor bunuri pe care planuieste sa le achizitioneze, el
exprima aceste costuri in termeni monetari. Insa aceasta
suma de bani reprezinta, in ochii lui, gradul de satisfactie pe
care l-ar fi putut-o obtine intrebuintand-o pentru
achizitionarea altor bunuri. Evaluarea face un ocol, ea trece prin
estimarea anticipativa a structurii preturilor de piata;
dar in final, ea urmareste intotdeauna compararea unor moduri
alternative de indepartare a insatisfactiei.
In ultima instanta, ceea ce
determina formarea preturilor sunt intotdeauna judecatile
subiective de valoare ale indivizilor. Catalactica, pentru a concepe procesul
de formare a preturilor, se refera in mod necesar la categoria
fundamentala a actiunii, preferinta acordata lui a
fata de b. Pentru a preintampina erorile curente, este util
sa subliniem ca teoria catalacticii studiaza preturile
reale, asa cum sunt ele platite in decursul diverselor
tranzactii, si nu preturi imaginare. Conceptul de preturi
finale nu este decat un instrument mental pentru conceptualizarea unei probleme
particulare, aparitia profiturilor si a pierderilor antreprenoriale.
Conceptul de pret “just” sau “echitabil” este lipsit de orice
semnificatie stiintifica; el este o forma
deghizata a anumitor dorinte, o nostalgie dupa o stare de lucruri
diferita de realitate. Preturile de piata sunt in intregime
determinate de judecatile de valoare ale indivizilor, asa cum
actioneaza acestia in realitate.
Daca cineva afirma ca
preturile tind catre un punct la nivelul caruia cererea
totala este egala cu oferta totala, persoana respectiva
recurge la un alt mod de a exprima aceeasi concatenare a fenomenelor.
Cererea si oferta sunt rezultatul [p.333] comportamentelor celor ce
cumpara si vand. Daca, in absenta altor
modificari, oferta creste, preturile trebuie sa scada.
La pretul dinainte toti cei ce sunt gata sa plateasca
acest pret puteau cumpara cantitatea pe care doreau sa o
cumpere. Daca oferta creste, ei trebuie sa achizitioneze
cantitati mai mari, sau alte persoane care nu cumparau inainte
trebuie sa devina interesate sa cumpere. Aceasta nu se poate
intampla decat la un pret mai scazut.
Este posibil sa vizualizam
aceasta interactiune prin construirea a doua curbe, curba
cererii si curba ofertei, a caror intersectie ne indica
pretul. Este la fel de posibil sa o exprimam cu ajutorul unor
simboluri matematice. Dar este necesar sa realizam ca asemenea
reprezentari geometrice sau matematice nu afecteaza esenta
interpretarii si ca ele nu adauga nimic intelegerii
noastre. Mai mult, este important sa realizam ca nu dispunem de
nici un fel de cunoastere sau experienta referitoare la aspectul
unor asemenea curbe. De fiecare data, ceea ce cunoastem nu este decat
pretul de piata -- cu alte cuvinte nu curbele, ci doar un punct
pe care il interpretam drept intersectia a doua curbe ipotetice.
Desenarea unor asemenea curbe poate fi utila pentru vizualizarea
problemelor la nivelul de incepatori. In raport cu adevaratele
sarcini ale catalacticii, ele sunt numai un moft redundant.
