Serviciile pentru productie si serviciile pentru populatie

INTRODUCERE

Prin natura lor, serviciile impulsioneaza intreaga activitate economica, fie ca este vorba de ramuri din sectorul industrial sau cel agricol. Serviciile care deservesc direct activitati din sectorul agricol sau industrial sunt cuprinse in categoria: servicii pentru intreprinderi. In timp, ele s-au dezvoltat foarte mult trecand prin diferite etape de externalizare, internalizare. Serviciile pentru populatie au cunoscut la nivel mondial o dezvoltare extraordinara, venind in intampinarea cererilor tot mai diverse si particularizate ale consumatorilor. In Romania aceste grupe de servicii au avut o evolutie fluctuanta, cu performante pe anumite categorii.

PREZENTAREA TEMEI

1 Serviciile pentru productie

1.1 Evolutia si structura serviciilor pentru productie

Serviciile pentru productie sau pentru agentii economici sunt destinate consumului intermediar, influentand desfasurarea la nivelul exigentelor actuale a procesului de productie din intreprinderi. Aceste servicii s-au dezvoltat initial ca activitati integrate procesului de productie, pentru ca ulterior sa se contureze ca activitati independente, unele devenind chiar ramuri distincte ale economiei, asa cum este cazul serviciilor de transport.

Dezvoltarea serviciilor moderne pentru agentii economici poate fi caracterizata prin succesiunea a trei etape:[1]

Aparitia si cristalizarea serviciilor cu rol periferic pentru intreprinderi (studii de piata, servicii de consultanta, publicitate, transport, etc.) avand ca dimensiune temporala perioada interbelica in SUA si cea a anilor 1950-1960 in Europa Occidentala.

Transferarea unor servicii prestate in interiorul intreprinderilor spre societati independente din punct de vedere juridic (externalizarea serviciilor), si oferirea spre utilizare si altor firme a serviciilor pastrate  in perioada anilor 1965-1975.

Manifestarea cu preponderenta a tendintei de externalizare nu exclude insa evolutia inversa, de internalizare, tendinte reversibile pe termen lung si generate de imperativul eficientei.

Dezvoltarea exploziva a serviciilor si proliferarea a doua mari categorii de prestatii:

cele privind informatizarea procesului de productie si

cele de studiere a pietelor si comercializarea produselor, etapa care se manifesta si in prezent.

Dupa Stanciulescu[2], serviciile pentru productie se pot grupa functie de criteriul situarii in timp fata de derularea procesului de productie propriu-zis astfel:

servicii situate in amonte de productie: cercetare-dezvoltare-proiectare; studii de fezabilitate si evaluarea riscului; conceptia si elaborarea produselor; studii de piata; aprovizionare si stocare; consultanta in domeniul afacerilor, etc.;

servicii prestate in timpul productiei: engineering (conceptia tehnologica, controlul de calitate, testare, probe, incercari, analize fizico-chimice, etc.); reparatii si intretinere;

servicii desfasurate in paralel cu productia; contabilitate; juridice; financiare; recrutarea si formarea personalului; leasing mobiliar si imobiliar; paza si securitate; curatenie; mangement, etc.;

servicii situate in aval de productie: publicitate; service; consultanta in utilizarea produselor; studiul comportamentului in consum al produselor; transport; formarea clientelei; etc.

In functie de evolutia si structura lor, serviciile pentru productie pot fi organizate:

a.         sub forma unor compartimente specializate in cadrul intreprinderii (de obicei serviciile legate nemijlocit de productia intreprinderii: organizarea productiei, aprovizionarea si desfacerea productiei, reparatii si intretinere, etc.);

b.         sub forma unor societati distincte specializate in prestarea de servicii (cercetare stiintifica, proiectare, consultanta, asistenta juridica, etc.);

c.          sub forma unei ramuri a economiei (telecomunicatii, comert, transporturi, etc.).

1.2 Principalele grupe de servicii de productie

In Anuarul Statistic, activitatile de servicii de piata sunt prezentate pe urmatoarele categorii: servicii prestate pentru populatie, servicii prestate pentru agentii economici si servicii de transporturi, posta si telecomunicatii. Gruparile activitatilor pentru fiecare categorie de servicii sunt efectuate potrivit 'Clasificarii Activitatilor din economia Nationala (CAEN)' aprobata prin H.G: nr. 656/1997 si recomandarilor Comisiei de Statistica a Uniunii Europene (EUROSTAT). Activitatile de comert, finante, banci, asigurari si cercetare-dezvoltare nu sunt cuprinse in indicatorul servicii de piata prestate pentru agentii economici.

Faptul ca serviciile prestate agentilor economici sunt incorporate intr-o mare masura in produsele finale precum si marea lor diversitate creaza dificultati in analiza lor globala, motiv pentru care literatura de specialitate le  analizeaza pe categorii semnificative: transporturi, telecomunicatii, servicii financiar-bancare, etc.

Serviciile de transport

Prin activitatea de transport se realizeaza deplasarea in timp si spatiu a bunurilor sau oamenilor in vederea satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale societatii omenesti. Transporturile au cunoscut permanent o dezvoltare cantitativa, calitativa si structurala, in pas cu dezvoltarea productiei, a stiintei si a tehnicii, contribuind nemijlocit la dezvoltarea fortelor de productie si la cresterea economica. Transporturile influenteaza toate laturile economico-sociale, iar dezvoltarea lor ordonata si armonioasa si in pas cu cerintele complexe ale societatii constituie un obiectiv important al politicii economice a oricarui stat.

Transporturile fac parte din categoria serviciilor clasice sau traditionale. In timp ele au cunoscut o evolutie spectaculoasa, inregistrand uneori adevarate salturi si modificari structurale semnificative. Serviciile de transport  detin un loc important in economia oricarei tari, fapt relevat prin ponderea lor in PIB, care se situeaza intre 3,2- 7,0% pentru tarile dezvoltat.

Pentru caracterizarea nivelului de dezvoltare a serviciilor de transport se mai utilizeaza si indicatori ai bazei materiale exprimati de lungimea retelei de linii de cale ferata si de drumuri nationale, de densitatea acestora pe kmp, de marimea parcului de mijloace de transport in functie de capacitatea acestora, etc. Datele statistice insa ofera informatii pentru “transporturi si telecomunicatii” si nu doar pentru ramura “transporturi”.

Serviciile de posta si telecomunicatii

Saltul tehnologic din domeniul telecomunicatiilor nu ar fi fost posibil daca nu ar fi existat crestere continua a dorintei de comunicare interumane. Astfel, spus, cerintele de piata au dictat si in acest caz directia de dezvoltare a tehnologiei. Piata, desemneaza sfera economica in care productia de marfuri apare sub forma de oferta, iar nevoile de consum sub forma de cerere. De asemenea, notiunea de piata subliniaza atat relatiile care au ca obiect un bun oarecare, cat si relatiile care se refera la sfera serviciilor – fie ca este vorba de utilizari industriale fie ca se refera la destinatii privind consumul individual. La aceasta trebuie adaugat faptul ca in virtutea diviziunii sociale a muncii fiecare trece astfel, inainte de a intra in consum prin mai multe procese de vanzare – cumparare si prin diferite forme de circulatie.

Drept urmare iau nastere o multitudine de relatii ce fac ca structura pietei sa aiba un caracter deosebit de complex. Diversitatea produselor care formeaza obiectul actelor de schimb, natura diferita a subiectilor care apar in relatiile de piata, localizarea pietei precum si alte asemenea elemente dau acesteia imaginea unui imens conglomerat de subdiviziuni, prezentand astfel o structura deosebit de complexa. Pornind de la asemenea considerente, piata serviciilor de telecomunicatii implica o abordare unitara dar si o tratare diferentiata in functie de structura sa secventiala. Servicile de comunicatii au pondere de 1-2,2% din PIB, dar au un curs ascendent in tara noastra chiar pe fondul unei recesiuni economice.

In cadrul acestei grupe de servici au aparut si noi servici de telecomunicatii si este vorba de comunicatiile mobile (radiofonia si telefonia celulara), accesul la retele cu debit mare pentru transmisia datelor numerice, mesageria electronica, video-textul, rezervarea automata, tele-bankingul, tele -shoppingul, tele-workingul, etc.

In Romania serviciile de telecomunicatii (aproape inexistente inainte anul 1989) au cunoscut o crestere exponentiala, exemplul cel mai elocvent fiind cel al telefoniei celulare, sector in care au fost depasite cele mai optimiste previziuni.

Servicii de intermediere financiara

Aceste servicii au aparut dupa al doilea razboi mondial in SUA si au fost implementate apoi si in Europa Occidentala. Din randul lor se desprinde leasingul, care se dezvolta si la noi in tara si care a inregistrat o rata anuala de crestere foarte mare si a contribuit la finantarea unor investitii ce se ridica la cifre impresionante.

Leasingul (inchirierea) poate fi intalnit sub forma:

leasing-ului financiar, care presupune ca la sfarsitul perioadei  de inchiriere, societatile specializate in acest fel de operatii sa-si recupereze valoarea chiriei (costul echipamentului, cheltuielile financiare si cele de asigurare) si sa obtina un profit. Valoarea ramasa a bunului inchiriat nu mai prezinta un interes deosebit.

leasing-ului operational, care nu presupune ca societatea specializata in astfel de operatiuni sa-si acopere cheltuielile, valoarea ramasa a bunului reprezentand o valoare deosebita, bunul putand fi revandut si astfel societatea  sa obtina profit. Aceasta forma de leasing este in crestere datorita cresterii nivelului tehnic al bunurilor (in special al celor productive si de folosinta indelungata) care genereaza si costuri mult mai ridicate. Din acest motiv, foarte des producatori de echipamente, mijloace de transport, etc. se asociaza cu societati de leasing si astfel ei isi pot vinde productia cu ajutorul leasing-ului. In domeniul bunurilor imobiliare, un intreg edificiu este inchiriat (de exemplu un hotel), pe o perioade de maxim 20 de ani. La sfarsitul perioadei de leasing, beneficiarul contractului de leasing are fie posibilitatea sa cumpere bunul respectiv la valoarea ramasa fie sa incheie un nou contract de leasing, fie sa restituie bunul care a facut obiectul contractului de leasing (sistem cunoscut sub numele de lease-back).

In domeniul serviciilor pentru agentii economici au aparut  si s-au devoltat foarte mult seviciile informatice si serviciile de informare electronica.

Serviciile informatice (computer services) se refera la prelucrarea datelor, dezvoltarea de programe, intretinerea calculatoarelor, servicii de consultanta si inginerie, servicii legate de securitatea informatiilor. Se apreciaza ca circa 3/4 din totalul serviciilor informatice o reprezinta conceperea de programe specializate pe un anumit tip de aplicatii sau de programe standard.

Serviciile de informare electronica (information services) au rolul de a colecta informatiile, de a elabora un program de servire a utilizatorilor si de a asigura livrarea lor spre utilizatori prin intermediul unei retele cel mai adesea sub forma unor date bibiliografice.

2 Serviciile pentru populatie

2.1 Dimensiuni si clasificare

Serviciile pentru populatie inregistreaza o dinamica deosebita determinata de sistemul nevoilor, a veniturilor si a comportamentelor de consum. Grupa serviciilor pentru populatie  este extrem de diversa, serviciile componente fiind destinate completarii paletei sortimentale a bunurilor de consum, satisfacerii unor nevoi care nu au corespondent in produse sau crearii cadrului optim de utilizare in consum a produselor. De aceea avem servicii independente si servicii asociate bunurilor.

Dezvoltarea serviciilor pentru populatie reprezinta o trasatura a majoritatii tarilor avansate din punct de vedere economic, serviciile detinand o pondere intre 35-55% din consumul final privat cu tendinta de crestere manifestata pe parcursul ultimelor trei decenii. Tarile est-euponene inregistreaza o pondere mai scazuta atat din considerente ce tin de nivelul de dezvoltare economica cat si datorita unei conceptii diferite cu privire la capacitatea serviciilor de a satisface trebuintele. Comparatia datelor statistice sufera insa datorita unor neconcordante de ordin metodologic, motiv pentru care se apeleaza la indicatorul 'consum largit de servicii', adica volumul valoric al serviciilor comerciale (platite de populatie), al celor finantate de la bugetul public precum si prestatia comerciala (apreciata la 30% din cifra de afaceri a comertului cu amanuntul).

Serviciile pentru populatie, dupa Minciu[3] pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

Dupa natura relatiilor economice si financiare ce intervin intre prestator si beneficiar

servicii comerciale, platite de populatie (reparatii, transporturi, posta, telecomunicatii, turism, spalatorie si curatatorie, coafura);

servicii oferite cu titlu gratuit, finantarea lor realizandu-se pe cale publica din bugetul de stat (invatamant, cultura, sanatate, ordine publica, aparare).

Dupa caracterul beneficiarului:

servicii personale (individuale);

servicii colective (utilitati de ordin public).

Serviciile personale sunt vandute pe piata consumatorului individual sau gospodariei, contra unui pret, indiferent de sursa de finantare, care poate fi privata sau publica (daca cheltuielile beneficiarului sunt ulterior rambursate printr-un regim de asigurari sociale). La randul lor, serviciile personale (individuale) pot fi:

a)      servicii care privesc in general bunurile:

servicii cu caracter locativ ( de ex. inchirieri de locuinte sau de diverse bunuri);

servicii de reparatii si intretinere (de ex. reparatii aparate de uz casnic, curatatoriile chimice);

b)      servicii cu efect direct asupra persoanei:

servicii cu efect asimilabil investitiei in capitalul uman (invatamant, sanatate);

servicii asimilabile consumului: transporturi, telecomunicatii, turism.

Serviciile colective (utilitatile de ordin public) inglobeaza toate prestatiile in furnizarea carora participa statul fie prin aport financiar fie definind conditiile in care sunt oferite. Ele sunt oferite cu titlu gratuit sau contra unei plati, insa aceasta nu acopera decat o parte a cheltuielilor pe care le presupune prestarea lor si pot fi:

servicii personalizate (individuale): transport, telecomunicatii, invatamant, sanatate;

servicii destinate colectivitatii in ansamblul sau: aparare, protectia mediului, servicii culturale.

3. Dupa continutul activitatii:

servicii cu caracter industrial (asimilabil industriei prin tehnica de lucru si organizare): reparatii, restauratie, servicii de curatatorie;

servicii cu caracter neindustrial: posta, coafura, servici cultural-recreative.

Dupa nivelul lor de dezvoltare si importanta pentru consumul populatiei

servicii organizate ca ramuri distincte ale economiei: transporturi, telecomunicatii, sanatate, cultura, invatamant.

servicii care functioneaza doar ca activitati separate in cadrul unor sectoare, prestate de societati specializate in acest sens  (de ex. inchirieri de bunuri sau locuinte).

2.2 Principalele grupe de servicii pentru populatie

In literatura de specialitate[4], serviciile pentru populatie sunt tratate pe doua mari grupe: servicii finantate de la buget si servicii comerciale.

Serviciile finantate de la buget

Servicile finantate public sau furnizate consumatorilor cu titlu gratuit au o destinatie colectiva si inscriu ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor spirituale ale membrilor societatii: invatamant, cultura, arta, sanatate, asistenta, oferite in mod nemijlocit utilizatorilor, dar si o suita de prestatii de ordin general ca: aparare nationala, ordinea publica, protectia mediului.

Invatamantul datorita rolului sau in dezvoltarea personalitatii umane, in pregatirea viitoarelor generatii, este unul din cele mai importante servicii finantate de la buget. Este influentat si influenteaza la randul sau ritmul cresterii economice. Intre invatamant si dinamica sociala exista o relatie de interconditionare reciproca, iperativul fiind continua perfectionare si adaptare la nevoia sociala.

Importanta si dimensiunile serviciilor de invatamant pot fi puse in evidenta printr-o serie d indicatori ca:

sumele alocate de la buget sau procentul din PIB;

populatia scolara (evolutia si structura acesteia pe forme de invatamant);

personalul didactic;

baza materiala.

Ocrotirea sanatatii cuprinde serviciile menite a veghea la starea de sanatate a populatiei si la mentinerea respectiv refacerea capacitatii de munca. In asigurarea starii de sanatate a populatiei (indicator cu un continut complex) participa serviciile medicale, cele din domeniul asistentei sociale precum si serviciile cu caracter sportiv si de cultura fizica. In aprecierea acestor servicii capata importanta indicatori ca:

sumele alocate de la buget sau procentul din PIB;

personalul medical, nivelul de pregatire si evolutia sa pe profesiuni;

baza materiala (de ex. numarul de locuitori ce revine la un pat de spital).

Lucrare: Caracteristicile formarii si dezvoltarii pietei de capital a Romaniei Lucrare: Functiunile intreprinderilor: indicatorilor economici, al executarii si controlului indeplinirii

Serviciile din domeniul culturii si artei, reprezinta o alta categorie de servicii finantata de la buget. Destinate satisfacerii nevoii de frumos, de instruire si informare, de educatie continua si de petrecere placuta a timpului liber, ele se bucura de sprijinul statului care intretine reteaua instittiilor cultural-artistice, promoveaza valorile culturale in tara si strainatate si facilteaza accesul unor categorii sociale mai putin favorizate.

Aprecierea nivelului de dezvoltare a serviciilor finantate de la buget presupune utilizarea unui complex de indicatori care insa de multe ori se dovedesc insuficienti pentru a exprima toate efectele generate de prestarea lor. Perioada de dificultati economice pe care o traverseaza tara noastra creaza multe greutati in domeniul acestor servicii finantate public.

Serviciile comerciale se adreseaza unor categorii foarte largi de nevoi si sunt prestate contra cost consumatorilor individuali sau gospodariilor. Ele cuprind:

transporturile si telecomunicatiile;

hoteluri si restaurante;

cafenele, baruri, cantine si alte unitati de preparare a hranei;

agentii de turism si asistenta turistica;

inchirierea bunurilor personale si gospodaresti

activitatile recreative, culturale si sportive;

serviciile financiare;

serviciile juridice; serviciile de contabilitate;

activitati ale agentiilor de presa, etc.

Servicile comerciale sunt  greu de masurat datorita eterogenitatii si a faptului ca functioneaza in structuri organizatorice unitare cu cele destinate serviciilor pentru productie sau finantate public. Ca urmare abordarea lor are loc intr-o maniera globala si redusa la exemple pe categorii de astfel de servicii.

Dezvoltarea servicilor comerciale pentru populatie este consecinta fireasca a evolutiei de ansamblu a economiei si trebuie analizata in corelatie cu PIB, cu ponderea populatiei ocupate si rata somajului, nivelul preturilor, timpul liber, dotarea cu bunuri de folosinta indelungata, etc. Pana in anul 1990 aceasta grupa de servicii a inregistrat o curba ascendenta, dupa care se poate remarca un declin dar cu importante deosebiri pe tipuri de servicii.[5]

Serviciile in hoteluri si restaurante, reprezinta inca grupa cea mai importanta (cu toate ca a inregistrat o scadere semnificativa datorita declinului turismului intern) cu o pondere de 21% in anul 1999 in totalul serviciilor de piata prestate pentru populatie.

Grupa agentii de turism si asistenta turistica in mod neobisnuit au inregistrat in special in perioada 1990-1995 o crestere semnificativa siaceasta nu datorita prestatiilor turistice propriu-zise ci datorita dezvoltarii activitatilor anexe sau conexe turismului: rezervarea de locuri in mijloacele de transport (ticketing), organizarea de calatorii, schimb valutar, etc.

Grupa activitati sportive si alte activitati recreative reprezinta grupa a doua ca importanta, cu o pondere de20,9% iar grupa activitatilor de radio si televiziune a inregistat in ultimii ani o crestere mare explicata prin dorinta mare de informare dar si prin diversificarea programelor, dezvoltarea posturilor private, cresterea numarului de abonati.

Alte grupe de servicii comerciale prestate populatiei detin ponderi mai  reduse.

In perioada 1992-2002, serviciile de piata prestate pentru populatie (in preturi curente) au inregistrat o tendinta de evolutie crescatoare, atat pe total, cat si pe activitati.

3 coeficientul de concentrare si utilizarea lui in sectorul serviciilor

Evaluarea concentrarii prezinta interes in studiile macroeconomice in vederea ilustrarii: intensitatii unor fenomene pe categorii socio-profesionale, a preponderentei unor firme pe piata, a raspndirii teritoriale a unor fenomene etc. Pe langa acestea, coeficientul de concentrare permite comparabilitatea datelor intre fenomene identice sau diferite, pornind de la acelasi numar de unitati sau unul diferit, pentru aceiasi ani saui diferiti etc.

Masura in care unu numar restrans de unitati detin o parte disproportionat de mare dintr-o resursa sau activitate, poate fi exprimata prin coeficienti specifici.

Corrado Gini a obtinut coeficientul de concentrare, care se mai numeste „coeficientul Gini”:

, (

unde 

- un element component al colectivitatii totale; (i = 1,n)

- greutatea specifica;

- totaslul colectivitatii.

Un coeficient de concentrare mic inseamna o dispersie mare a unitatilor colectivitatilor cercetate in unitatea teritoriala.

- Daca elementele colectivitatii se concentreaza intr-o singura grupa, seria are un singur termen,

- Daca elementele se distribuie in parti egale intre cele n variante ale caracteristicii, fiecare termen are ponderea ,

dispersia este perfecta .

O varianta imbunatatita a coeficientului Gini este coeficientul Gini-Struck, cel mai utilizat:

 

Rezultatul obtinut comporta discutii. Asa cum am vazut, apropierea de 1 inseamna grad de concentrare mare, iar apropierea de 0 arata grad de dispersie mare. Acest interval (0,1) poate fi impartit si el pe segmente.

Aplicatie:

1. Avem situatia situatia centrelor de comercializare a laptelui in zona Oradiei. Sa se stabileasca masura in care aceste centre asigura o buna acoperire a orasului.

Tab. 20 Situatia centrelor de comercializare a laptelui in zona Oradiei

Rezultatul obtinut reflecta un grad de concentrare mic al centrelor de comercializare a laptelui.

Rezumatul acestei sectiuni:

Serviciile pentru productie sau pentru agentii economici sunt destinate consumului intermediar, influentand desfasurarea la nivelul exigentelor actuale a procesului de productie din intreprinderi.

Aceste servicii s-au dezvoltat initial ca activitati integrate procesului de productie, pentru ca ulterior sa se contureze ca activitati independente, unele devenind chiar ramuri distincte ale economiei, asa cum este cazul serviciilor de transport.

Serviciile pentru productie (pentru agentii economici sau pentru intreprinderi) pot fi clasificate dupa criteriul situarii in timp fata de procesul de productie in: servicii situate in amonte, servicii prestate in timpul productiei, servicii prestate in paralel si servicii prestate in aval de productie.

Dupa evolutia si structura lor, serviciile pentru productie pot fi organizate: sub forma unor compartimente specializate in cadrul intreprinderii, sub forma unor societati distincte sau sub forma unor ramuri ale economiei.

Dupa volumul activitatii si cifrele de afaceri vehiculate, principalele servicii pentru productie sunt: serviciile de transport, serviciile de posta si telecomunicatii, serviciile de intermediere financiara, serviciile informatice si cele de informare electronica.

Serviciile pentru populatie sunt acele servicii care completeaza oferta de bunuri in vederea unei mai bune satisfaceri a nevoilor populatiei.

Serviciile pentru populatie sunt clasificate dupa mai multe criterii, criteriul cel mai uzitat fiind cel al caracterului comercial, care le imparte in servicii comerciale si servicii necomerciale. Din randul serviciilor necomerciale (sau finantate de la buget parial sau total) cele mai cunoscute sunt: serviciile de invatamant, serviciile de ocrotire a sanatatii, serviciile din domeniul culturii si artei.

Serviciile comerciale sunt mult mai multe, diverse si in continua extindere.

Referate propuse:

Analizati evolutia unei grupe de servicii pentru productie din economia Romaniei de dupa 1990; (spre exemplu: serviciile de publicitate, serviciile de consultanta etc.)

Analizati evolutia unei grupe de servicii pentru populatie din economia Romaniei de dupa 1990; (spre exemplu: serviciile audio-vizuale, serviciile de telefonie mobila, servicii de turism etc.)

Probleme propuse spre rezolvare:

1. Verificati existenta gradului de concentrare al sosirilor de turisti pentru urmatoarele tari. Comentati rezultatul.

Tab. 21 Situatia sosirilor de turisti pe tari pentru anul X

Bibliografie:

1. Badita, M., Baron, T., Cristache, S. E. -Statistica pentru afaceri in comert-turism, Vol I-II, Editura Luceafarul, Bucuresti 2002

2.Ghibutiu, A.- Serviciile si dezvoltarea. De la prejudecati   la noi orizonturi, Ed. Expert, Bucuresti, 2000.

3.Ioncica, M.; Minciu, R.; Stanciulescu, G. -Economia serviciilor, Ed. Uranus, Bucuresti, 1997

Anuarul Statistic al Romaniei 2005, 2006

Intrebari de autoevaluare:

Care sunt principale etape din evolutia serviciilor pentru productie ?

Care sunt principalele tipuri de servicii pentru productie?

Cum pot fi clasificate serviciile pentru populatie?

Descrieti principalele servicii necomerciale pentru populatie?

bibliografie

1. Badita, M., Baron, T., Cristache, S. E. -Statistica pentru afaceri in comert-turism, Vol I-II, Editura Luceafarul, Bucuresti 2002

2.Ghibutiu, A.- Serviciile si dezvoltarea. De la prejudecati   la noi orizonturi, Ed. Expert, Bucuresti, 2000.

3.Ioncica, M.; Minciu, R.; Stanciulescu, G. -Economia serviciilor, Ed. Uranus, Bucuresti, 1997

Anuarul Statistic al Romaniei 2005, 2006

EUROSTAT-https://europa.eu/youth/forms/ask_eu_question.cfm?l_id=ro