Etica afacerilor - evolutia eticii afacerilor

Etica in afaceri nu trebuie sa se reduca la un cod de reguli morale, ci trebuie sa serveasca drept instrument pentru manageri la luarea deciziilor.

1. Conceptul de etica afacerilor

Nici una din institutiile umane nu pot exista mai mult timp fara un consens asupra a ceea ce este drept si ceea ce este rau. Oamenii, ca fiinte sociale, pentru a putea supravietui trebuie sa coopereze, iar pentru asigurarea cooperarii sunt necesare anumite norme de comportament. In esenta, acest principiu consta in convingerea ca in orice grup membrii trebuie sa poarte unele forme de responsabilitati fata de binele celorlalti.

Problema nu consta in a aprecia daca standardele morale ale unui individ sunt mai bune decat ale altui, ci masura in care efectele aplicarii acestor standarde asupra societatii sunt mai bune.

Activitatea comuna a oamenilor nu poate sa fie neutrala in ceea ce priveste moralitatea. Morala istorica si nu dreptul, a fost prima forma de reglare a relatiilor dintre oameni. O importanta deosebita capata aceasta forma a reglarii relatiilor umane in societatea democratica, in care lipseste controlul strict al statului fata de gospodarire sau alta activitate umana.

Stiinta filosofica, care are drept obiect de studiu morala este etica.

Etica evidentiaza mecanismele interioare care determina actiunile omului, comportamentul lui in interactiunile cu cei din jur.

In etica se poate de evidentiat doua feluri de probleme: primul se refera la modul, cum trebuie sa se comporte omul si al doilea, reprezinta intrebarea teoretica referitor la aparitia si esenta moralei. Reiesind din primul fel de intrebari, devine clara directia practica a eticii, patrunderea ei in toate sferele de activitate, pentru ce ea a si fost denumita "filosofia practica".

Utilizarea diferitor temeni - "etica" (grecesc) si "morala" (latin) nu este intamplatoare. Diferentierea sensurilor acestor doua notiuni are in etica (ca o stiinta despre morala) si filosofie istoria sa. In literatura, de regula, se considera ca aspectele etice sunt oglindite in relatiile sociale, iar cele morale - in evaluarea interna (launtrica) a personalitatii. Dar in ambele cazuri este vorba despre bine si rau, corect si incorect, adevarat si gresit.[1]

In societatea moderna, etica si-a extins "tentaculele" in aproape toate domeniile "acaparand" si businessul.

Problemele eticii in afaceri au o istorie tot atat de veche ca si a antreprenoriatului. Istoricul eticii afacerilor se pierde in negura timpului. Codul lui Hamurabi, cioplit in piatra in 1970 i.e.n. contine norme  si reguli cu privire la calitate, masuratori, preturi, conduite, care trebuiau respectate de comercianti si producatori. In secolul XV, in Austria a fost introdusa pedeapsa laptelui alterat: vanzatorul era obligat sa bea laptele scos la vanzare, iar in secolul XVI in Franta, negustorii de oua stricate deveneau tinta acestora.

Dar aceste problemele au devenit mai actuale in prezent, cand piata s-a transformat, iar concurenta s-a inasprit considerabil.

Ecourile despre deciziile si actiunile "neetice", "injuste", uneori "iresponsabile" legate de calitatea produselor si serviciilor, publicitate, personal, aprovizionare, mita, protectia mediului etc. sunt mai ample si numeroase. De exemplu, in ianuarie 2004 in Republica Moldova a fost scoasa din vanzare o partida de suzete importate din Ucraina, care contineau o doza marita de zinc si care fiind utilizate de copii puteau afecta considerabil sanatatea lor. In aceeasi perioada in Rusia au fost stopate realizarile produselor sub marcile "Tuttely" si "Gerber" care erau destinate, la fel, copiilor. La produsele alimentare sub aceste marci s-au depistat necorespunderi cu cerintele dupa standardele calitatii si sigurantei.

Se pune firesc intrebarea:

- Ce este "corect", "just", "responsabil"?

Intr-o societate tot mai dinamica si complexa, in care unitatile economice controleaza importante riscuri umane, materiale si informationale, aceasta intrebare devine din ce in ce mai presanta. Un raspuns cat mai clar este extrem de necesar, in conditiile in care deciziile luate la diferite niveluri manageriale pot avea consecinte nedorite, imprevizibile, uneori necontrolabile asupra unor oameni, grupuri etc.

Accentul pus, in ultimii ani, pe etica in afaceri se datoreaza schimbarilor rapide in domeniul fortei de munca, ca rezultat al aparitiei noilor tehnologii, internationalizarea afacerilor, impactul diferitilor factori economico-sociali si politici atat asupra sectorului privat, cat si asupra celui public.

Etica in afaceri a devenit o tema despre care tin sa se informeze multe companii pentru a obtine increderea opiniei publice. Drepturile salariatilor, practicile de coruptie, protectia mediului sunt doar cateva aspecte care preocupa managerii ce urmaresc sa ocupe o buna pozitie pe piata si sa obtina profituri pe termen lung, respectand in acelasi timp, regulile comunitatii in care isi desfasoara afacerile.

In activitatea de zi cu zi, ei se confrunta cu numeroase probleme de ordin moral. Situatiile complexe care obliga managerii sa ia o decizie pentru a asigura comportamentul etic atat in interiorul organizatiei, cat si in relatiile acesteia cu mediul extern ii pun deseori in dilema. In astfel de situatii, ei nu isi pot da seama foarte clar cum trebuie sa actioneze corect.

Miscarea pentru includerea studiului eticii ca pe o parte esentiala a instruirii de management a inceput in anii '70, s-a dezvoltat semnificativ in anii '80 si se asteapta sa-si continue dezvoltarea si in noul secol.

Desi initial negata si considerata incompatibila cu performantele economice, etica afacerilor s-a impus ca o conditie a dezvoltarii, a succesului.

A stabili insa ce este si ce nu este etic in afaceri este adesea foarte dificil. Aceasta deoarece standardele morale difera de la un individ la altul, de la o comunitate la alta, in functie de sistemele etice de viata, de valorile sau de prioritatile pe care se fundamenteaza. Astfel, fostul ministru al sanatatii din SUA Everett Coop considera, ca exportul tigarilor americane este un nivel superior al fatarniciei, care cu nimic nu se deosebeste de livrarile de heroina din tarile Americii Latine. Companiile ce fabrica produse din tutun, invers, sustin ca ei fac numai bine. De exemplu, cea mai populara marca de tigari din Taiwan (careia ii apartin 90 % din piata), contine de doua ori mai multa nicotina ca "Malboro". Dar dupa cum aziatii fumeaza foarte mult, consumul tigarilor americane face bine pentru sanatatea lor.[3]

Etica afacerilor se bazeaza pe corectitudine, sinceritate, respectarea cuvantului dat, capacitatea de a functiona eficient pe piata in corespundere cu legislatia in vigoare, regulile si traditiile formate. Ea presupune stima intereselor nu numai a propriei firme, dar si a partenerilor, consumatorilor si societatii in ansamblu. Aceasta regula se raspandeste si fata de concurenti - se interzice de a le provoca careva pagube, care nu se incadreaza in limitele luptei concurentiale.

Parerea despre lipsa valorilor morale, ce reglementeaza relatiile in afaceri in conditiile economiei de piata, este raspandita pe larg. Chiar si conducatorii firmelor au dubii in vederea atmosferei etice , ce exista in lumea afacerilor: opt din zece manageri considera, ca businessmanii intr-un fel sau altul incalca normele etice in practica sa de afaceri, iar aproximativ unul din patru considera ca respectarea normelor etice impiedica o cariera de succes.[4]

Desigur, actiunile oamenilor, care se ocupa de business pot fi amorale, dar aceasta le este caracteristic nu mai mult, ca specialistilor, ce activeaza in oricare alt domeniu. Insasi economia de piata, in esenta, nu poate fi amorala, deoarece ea reprezinta cel mai avansat dupa eficacitate mecanism de productie si repartizare, ce asigura obtinerea unor beneficii maxime pentru societate in ansamblu. Ca baza pentru aceasta serveste competitia si pietele libere. Concurenta stimuleaza majorarea productivitatii muncii, pietele libere permit de a depasi lipsa de produse, iar ambii factori in comun, asigura cresterea nivelului de trai pentru toti. Activand in limitele economiei de piata, oamenii tind sa obtina un profit pentru sine, bazandu-se concomitent pe un fundament etic, ce permite de a imbina interesele personale si sociale. Lipsa unei asemenea regulari se rezulta prin intensificarea controlului de stat in economie, sau acolo unde piata este etic neorientata, apare necesitatea intr-o reglare statala mai puternica si invers.

Etica afacerilor include fenomenele de diferit ordin: estimarea etica atat a politicii interne a organizatiei, cat si a celei externe; valorile morale ale membrilor organizatiei; climatul moral din colectiv; normele etichetei in afaceri (norme externe ritualizate de comportament).

Domeniile la care se refera responsabilitatile etice ale firmei si aspectele implicate sunt urmatoarele:

clientii (calitatea produselor si serviciilor; informatii asupra continutului produselor; pretul; responsabilitati si servicii dupa vanzare; rezolvarea reclamatiilor);

Lucrare: Definitia clasica a probabilitatii. Camp de evenimente. Axiomele lui Kolmogorov Lucrare: Ce este matematica? - matematica vazuta ca suma a ramurilor sale, matematica- modalitate de a modela lumea, matematica privita ca limbaj

salariati (tratarea echitabila in probleme de angajare, promovare, concediere, salarii, premii, sanctiuni);

proprietari (profituri, riscuri, promovarea intereselor acestora; informarea lor corecta privind situatia existenta);

furnizori (conditiile de achitare, schimb de informatii, calitatea produselor);

concurenti (metode de competitie, stima reciproca);

comunitate (protejarea mediului, sprijin banesc si material pentru servicii de sanatate, educatie, invatamant, cultura).

Cu toate ca nu exista un conflict inevitabil intre practicile etice si obtinerea profitului, totusi este posibil ca practicile etice de management sa nu fie legate direct de indicatorii specifici de profitabilitate financiara. Folosirea eticii in afaceri poate imbunatati sanatatea generala a firmei in trei domenii importante: productivitate, relatii cu partenerii si reglementarile guvernamentale.

Productivitatea. Salariatii unei firme constituie unul dintre principalele grupuri de parteneri care sunt influentate de practicile de management. Cand managementul este hotarat sa actioneze etic in privinta partenerilor, atunci salariatii vor fi influentati pozitiv. De exemplu, o firma poate decide ca etica de afaceri ii solicita sa intreprinda un efort deosebit pentru a asigura sanatatea si bunastarea salariatilor sai. In acest sens, multe firme au infiintat Programe de consiliere a salariatilor (PCS) pentru a-i ajuta pe salariati in probleme cum ar fi familia, munca, aspectele financiare, aspectele juridice, bolile mintale sau dependenta de substantele chimice. Aceste programe au reusit chiar sa mareasca productivitatea in anumite firme. De exemplu, Control Data Corporation a descoperit ca PCS au redus semnificativ cheltuielile cu sanatatea si absentele de la locul de munca datorate imbolnavirilor.

Relatiile cu partenerii. Cel de-al doilea domeniu in care practicile etice de management imbunatatesc sanatatea firmei este cel al influentarii pozitive a partenerilor "din afara", cum ar fi furnizorii si clientii. O imagine publica pozitiva poate atrage clientii care percep o astfel de imagine ca fiind atragatoare. De exemplu, Johnson & Johnson, cel mai mare producator din lume de produse de ingrijire a sanatatii, se ghideaza dupa un "Crez" facut cunoscut salariatilor, actionarilor si membrilor comunitatii acum 50 de ani de catre generalul Robert Wood Johnson [Boxa 2.1].

Reglementarile guvernamentale. Cel de-al treilea domeniu in care practicile etice de management pot imbunatati sanatatea firmei este minimizarea reglementarilor guvernamentale. Acolo unde se considera ca firmele nu actioneaza etic, publicul este mai inclinat sa-i preseze pe cei ce adopta legile si pe alti oficiali guvernamentali pentru a reglementa activitatea acestor firme sau pentru a le obliga sa respecte reglementarile existente.[5]

Boxa 2.1

Crezul companiei Johnson & Johnson

Normele etice difera de la o unitate economica la alta, de la o tara la alta, la fel, exista diferente in diferite ramuri ale economiei nationale. Complexitatea normelor ce reglementeaza comportamentul etic, precum si rolul diferit pe care il joaca, impune necesitatea clasificarii lor.

Toate normele etice pot fi ierarhizate in trei nivele:

Nivelul mondial (hipernorme)

Aceste norme se bazeaza pe valori umane si sunt fixate in "Principiile businessului international" - cod de etica international, primit in anul 1994 in Elvetia de catre reprezentantii companiilor de vaza si consultanti in business din S.U.A., Japonia si Europa de Vest. In acest cod sunt reglementate diverse aspecte ale eticii businessului [Boxa 2.2].

Hipernormele sunt superioare fata de codurile de etica corporative si nationale.

Nivel macro (la nivel de ramura sau economie nationala)

Acestea sunt macronorme sau principii etice, realizate in codurile de etica ramurale si nationale. Este vorba despre respectul fata de proprietatea privata si relatiile de piata, corectitudinea informatiei, omiterea discriminarii pe piata muncii etc.

Nivel micro (la nivel de intreprindere concreta si clientii sai)

Sunt principiile increderii si lipsei discriminarii in relatiile dintre furnizori si consumatori, personal si administratie, manageri si actionari. Incalcarea lor duce la diverse pierderi (cresterea cheltuielilor, situatii conflictuale etc.). La acest nivel se rezolva si permanent apar (in special in domeniul resurselor umane) problemele etice.

Boxa 2.2

Nivelurile de etica