Gestiune finangiara - aplicatii

GESTIUNE FINANGIARA - APLICATII

Aplicatie 1

Sa se calculeze care este valoarea mortizarii pe care o va include pe cheltuielile de exploatare o societate comerciala, in lunile mai si iunie ale anului 2005, pentru un mijloc fix intrat la sfarsitul anului 2004, care are o valoare de intrare de 25 milioane ROL, o durata de utilizare de 11 ani, si se amortizeaza in regim degresiv, varianta AD1. Gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baza, in anul 2004 a fost de 80%.

Pentru calculul amortizarilor, datele sunt organizate sub forma tabelului de mai jos:

Al ₂₀₀₅ = 5682500 / 12 = 473 542 lei

A _{mai, iunie} = Al ₂₀₀₅ x 2 = 1 947 084 lei

A_{mai, iunie} ^rec = A_{mai, iunie} x Gu = 1 947 084 x 80% = 1 557 667 lei

O intreprindere se aprovizioneaza cu materii prime in vederea fabricarii unui produs. Cantitatea necesara pe un an de zile (N) este de 91.800 kg. Costul pregatirii (lansarii) unei comenzi de aprovizionare (c_a) este de 4.890 mii lei; iar costul de stocare al unui kg pe zi este de o,5 mii lei.

Gestiunea optima a stocurilor presupune determinarea urmatorilor indicatori:

Pentru a obtine cheltuieli globale minime pe o perioada de un an, va fi necesar ca aprovizionarile sa se faca la intervale de 8.76 zile, iar cantitatile ce urmeaza a fi inscrise in contracte pentru fiecare comanda sa fie de 2233,33 kg.

Schimband semnificatia variabilelor C_a si C_d din cadrul modelului, acesta poate fi extins si pentru optimizarea stocurilor de produse in curs de fabricatie si a celor de produse finite. In acest caz C_a se refera la cheltuielile de aprovizionare cu loturi de produse in curs si, respectiv, cheltuielile de lansare a unei noi comenzi de livrare a produselor finite, iar C_d cuprinde cheltuielile de pastrare a stocurilor de produse in curs si de produse finite. Introducand aceste variabile in model se vor obtine marimile optime ale loturilor de fabricat si ale celor de livrare, ca si intervalele optime ale ciclurilor de fabricatie si de expediere a produselor finite.

Referat: Raspunde repede si bine - joc didactic la matematica Referat: PROBA DE EVALUARE - numerele naturale de la 100 la 1000

Modelul matematic de optimizare a stocului s-a fundamentat pe un caz particular de aprovizionare, potrivit caruia intervalele intre aprovizionari sunt considerate constante, deci aprovizionarea se desfasoara ritmic, iar stocurile se constituie instantaneu si se dau treptat in consum pana la epuizarea totala (exact in momentul unei noi aprovizionari)

Cazul mai general al aprovizionarilor, intalnit frecvent in realitate, este cel al stocurilor cu intervale variabile de aprovizionare dar si cantitati variabile. In aceste conditii, intervalul mediu intre aprovizionarile consecutive (i) se determina cu ajutorul mediei aritmetice ponderate (intervalele variabile de aprovizionare (t_i) se pondereaza cu cantitatile variabile ce se vor aproviziona (q_i).

In continuare se determina stocul curent mediu (S_crt) in functie de necesarul mediu zilnic de aprovizionat (N/360) si de intervalul mediu intre aprovizionari (i), astfel:

S_crt = (N/360)xi

Pentru evitarea intreruperilor in procesul de productie se constituie stocuri de siguranta. Marimea lor depinde de inclinatia conducerii intreprinderii in legatura cu relatia contradictorie rentabilitate-risc. O politica realista, echilibrata, recomanda constituirea stocului de siguranta la un nivel care minimizeaza cheltuielile determinate de "ruptura de stoc" si existenta stocurilor excesive.

Stocul de siguranta mediu se determina in functie de necesarul mediu zilnic si de intervalul mediu de abatere contractuale sau fata de intervalul mediu intre aprovizionari (i), astfel:

in care:

t_a = numarul zilelor de intarziere in aprovizionari (fata de contract sau fata de i);

q_i = cantitatile aprovizionate la termenele intarziate;

s = intervalul pentru stocul de siguranta.

Necesarul de finantat trimestrial la obiectele de inventar de mica valoare sau de scurta durata, imbracaminte si materiale de protectie:

Nec_ob.inv = S_i + A - S_fm - U_z

in care:

S_i = stocurile initiale (de la sfarsitul anului de baza);

A = achizitiile trimestriale;

S_fm = stocuri fara miscare;

U_z  (C) = consumul sau uzura.

Se cunosc: S_31-XII-baza = 25 mii lei

S_fmTRIM1 = 10 mii lei

Nec_ob.inv = 25 + 50 - (10 + 43,84) = 21,16 (stocul la sfarsitul anului de previziune).

Nec_I = 25 - 10 + 11,5 - 8,47 = 18,03 mii lei

Nec_II = 18,03 + 12,5 - 10,93 = 19,6 mii lei

Nec_III = 18,03 + 12,5 - 10,93  19,6 mii lei

Nec_IV = 19,6 + 13,5 - 11,94 = 21,16 mii lei

Fondul de rulment strain (FRS) sau imprumutat, reflecta datoriile pe termen mediu si lung utilizate pentru finantarea societatii comerciale.

Acesta se determina prin doua metode:

FRS = CAPITALURI PERMANENTE - CAPITALURI PROPRII

FRS = CP - Cpr

FRS = FOND DE RULMENT NET - FOND DE RULMENT PROPRIU

FRN                   FRP

Atunci cand CP < Ai, o parte din Dts constituie, alaturi de Cpr si Dtml, o componenta a CP.

Dezvoltarea analitica a celor doua metode de calcul reflecta continutul fondului de rulment strain.

Reflectand rezultatul deciziilor initiale ale managerilor asupra fluxurilor de utilizari si resurse, bilantul functional sau economic permite determinarea fondului de rulment functional (FRF), in scopul cunoasterii resurselor stabile (durabile) si masura in care acestea contribuie alaturi de resursele curente la finantarea nevoilor societatii comerciale.

Practica financiara utilizeaza doua metode de estimare a fondului de rulment functional:

FRF = RESURSE STABILE - UTILIZARI STABILE

Rs                                Us

Metoda permite analizarea incidentei ciclului de investitii asupra echilibrului financiar global al societatii comerciale si cunoasterea resurselor stabile ramase disponibile pentru finantarea nevoilor generate de activitatea curenta.

Metoda evidentiaza faptul ca finantarea utilizarilor stabile trebuie sa se realizeze pe seama resurselor stabile, care:

v    nu sunt rambursabile: capitalurile proprii;

v    sunt rambursabile esalonat in cadrul unui interval de cativa ani: creditele bancare, imprumuturile obligatare.

Evolutia in timp a contributiei resurselor stabile la finantarea utilizarilor stabile se poate analiza prin intermediul urmatoarei rate a structurii financiare:

Coeficientul de acoperire = Resurse stabile (Rs) / Utilizari stabile (Us)

a utilizarilor stabile (Cus)

Societatea comerciala reuseste sa-si finanteze integral nevoile generate de ciclul de investitii pe seama resurselor stabile, insa contributia acestora la finantarea ciclului operatiunilor curente este redusa.

FRF = UTILIZARI CURENTE - DATORII SI RESURSE CURENTE

Uc                      Drc

Metoda permite cunoasterea resurselor curente totale de care societatea comerciala dispune pentru finantarea activitatii curente.

Analiza fondului de rulment functional (FRF), poate fi extinsa la nivelul fluxurilor generate de operatiunile din exploatare si din afara exploatarii. Fluxurile de trezorerie sunt considerate ca apartinand integral utilizarilor si resurselor din exploatare.

FRF expl. = Uc/expl - DRc/expl

FRF af.expl = Uc/af.expl - DRc/af.expl.

FRF = FRFexpl. FRFaf.expl.

6.3.2. Alte modele de dimensionare a necesarului de fond de rulment

Din studiul si cercetarile intreprinse aducem pentru practica financiara si alte modele de calcul al FRN, respectiv al NFRN, mai ales si care introduc dependenta variatiei necesarului de CA, fara a considera  intregul necesar ca fiind variabil proportional.

Practica, studiile empirice ne permit sa emitem teoria ca anumite elemente ale activelor circulante nu evolueaza proportional cu evolutia bazei lor de calcul (cifra de afaceri), o parte din ele avand caracter fix, altele subproportionale. Pe acest fond au fost concepute si alte metode cu valori practice si care apreciem ca sunt instrumente valoroase in dimensionarea nevoii de fond de rulment proiectat.

 sau

si unde:

NFR_pl = necesarul de fond de rulment prognozat;

M_pl = nevoia de fond de rulment normativ la 1 leu CA;

CA_pl = cifra de afaceri prognozata;

de unde:

f = fix;

0 = baza de comparatie;

pl = prognozat

v₀ = variabilitatea sau variatorul in baza de comparatie.

Revenind asupra metodelor vom obtine:

           

Formula pe care am obtinut-o exprima legitatea ca numai o parte din nevoi sunt proportionale cu evolutia bazei de calcul, respectiv a variabilei independente.

La aceeasi concluzie ajungem si daca dezvoltam modelul bazat pe variator:

In ambele situatii am ajuns la acelasi model cu o variabilitate subproportionala.

Putem imbunatati modelul final obtinut, corijand elementele ce se iau in calcul, indeosebi structura acestora, eliminand supra sau subdimensionarea din baza.

Prin simplitate si claritate modelul derivat devine mai accesibil practicii financiare dar mai saracit pentru analiza financiara.

Exemplificam functionarea modelelor:

D_z = numarul de zile de accelerare prognozat;

Folosind celelalte modele vom avea:

NFR₀ = 1594 - 244 = 1350 milioane lei

NFRf₀ = 54 milioane lei

NFRv₀ = 1296 milioane lei

NFR_pl = 1,1 *1296 + 54 = 1479,6 milioane lei

NFR_pl = CA_pl * M_pl

M_pl = x * M₀

M_pl = 0,996363637 * 0,108695652

NFR_pl = 0,1083 * 13662 = 1479,60

Rezultatele prin cele trei metode sunt identice si diferite de modelul bazat pe durata in zile. Modelul bazat pe durata in zile il apreciem ca avand o mai mare relativitate decat modelele bazate pe structura fixa sau variabila a componentelor.

Analiza structurala a elementelor patrimoniale permite managerilor societatilor comerciale luarea deciziilor necesare corectarii fluctuatiilor nedorite. In acest scop, fluxurile globale din relatia de baza pot fi descompuse in fluxurile componente astfel:

TN = FRN - NFR

unde:

FRN = CP - Ai

sau:

FRN = Ac - Dts

NFR = (Ac - Db - Pfin) - (Dts - Cts - Scb)

sau:

NFR = S Ct - Dc

deci:

TN = (CP - Ai) - [(Ac - Db - Pfin) - (Dts - Cts Scb)]

sau:

TN = (Ac - Dts) - (S Ct - Dc)

Productia exercitiului

Este reprezentata de ansamblul format din:

productia vanduta (Pv), care reflecta cifra de afaceri;

productia stocata, (Ps), care exprima variatia stocului de produse intermediare, in curs de productie, produse finite dar inca nevandute;

productia imobilizata (Pi), care reprezinta lucrarile executate de societatea comerciala in beneficiul propriu.

PE = Pv +Ps + Pi

Evaluarea componentelor nu este omogena, deoarece productia vanduta este evaluata in pret de vanzare, iar productia stocata si productia imobilizata sunt evaluate in cost de productie.