ACTIVITATEA TURISTICA

1.1. Specificul managementului in industria ospitalitatii

Managementul in turism, o lunga perioada de timp, a fost un management care purta direct amprenta personalitatii managerului. Putini dintre conducatorii de unitati din trecut din ramura turistica puteau fi considerati manageri in sensul curent al termenului. Investitiile erau mici, problemele conducerii resurselor umane erau practic nerecunoscute, majoritatea fiind afaceri familiale. La un nivel empiric, managementul reprezinta abilitatea de a oferi confort calatorului.

Principiile managementului general necesita adaptarea speciala la industria turistica, in functie de particularitatile acesteia, serviciul reprezentand elementul central in industria ospitalitatii.

Industria turistica este o activitate non-stop, cu flux continuu, de multe ori angajatii lucrand, in timp ce ceilalti se relaxeaza si se bucura de vacanta, de sarbatori. In plus, activitatea in industria turistica se caracterizeaza prin sezonalitate care poate conduce la unele tensiuni si conflicte intre angajati.

Abordari de baza in studiul turismului

Cursul, prin specificul lui, foloseste, in primul rand, abordarea manageriala, dar utilizeaza si abordarile istorica, institutionala si legislativa, in functie de produs, situatie economica, geografica, interdisciplinara si sistemica.

a) Abordarea manageriala este realizata la nivelul firmei (microeconomic), concentrandu-se asupra activitatii manageriale necesare unei intreprinderi de turism. Abordarea manageriala este considerata cea mai importanta in studiul turismului. In conditiile in care intervin schimbari referitoare la produsele turistice, institutii, legislatie, societate, trebuie modificata abordarea manageriala pentru a fi adaptata noului mediu turistic.

b) Abordarea institutionala ia in consideratie institutiile si intermediarii care realizeaza activitatea turistica.. Ea necesita investigarea organizarii metodelor de operare, costuri, tipuri de servicii etc.

c) Abordarea referitoare la produsele turistice implica studiul diverselor tipuri de produse turistice si modul in care ele sunt produse, vandute, promovate si consumate.

d) Abordarea istorica presupune analiza activitatilor turistice si a organizatiilor din unghiul evolutiei lor. Ea cauta cauzele inovatiei, ale schimbarilor, cresterii sau declinului.

e) Abordarea macroeconomica analizeaza problematica cererii, ofertei, balantei de plati, import, export, ocupare, alti factori economici. Aceasta abordare este utila in realizarea unui cadru de analiza a turismului si a contributiei sale la dezvoltarea economica.

f) Abordarea sociologica- Aceasta abordare studiaza obiceiurile si comportamentul atat ale gazdelor, cat si ale clientilor.

g) Abordarea geografica. Abordarea geografica asupra turismului analizeaza asezarea (situarea) zonelor turistice, fluxurile umane create de destinatiile turistice, schimbarile pe care dezvoltarea turistica le aduce asupra peisajului etc.

h) Abordarea psihologica. Deoarece indivizii au un comportament turistic diferit este necesar sa se utilizeze o abordare psihologica.

i) Abordarea juridica. Datorita numarului mare de formalitati de calatorie, legislatie, contracte trebuie sa existe si o abordare juridica.

j) Abordarea sistemica se impune atat la nivel micro cat si macroeconomic.