Forme de turism: criterii, componente si caracteristici, interdependente si tendinte de diversificare

Forme de turism: criterii, componente si caracteristici, interdependente si tendinte de diversificare

Similar circulatiei internationale a bunurilor substantiale, circulatia turistica cuprinde o diversitate de produse, grupate in forme de turism – clase categoriale specifice activitatii turistice. Formele de turism s-au delimitat ca o rezultanta a preocuparii de clasificare, in functie de o serie de criterii, a circulatiei turistice pornind de la complexitatea si eterogenitatea acesteia si de la varietatea posibilitatilor de acces a consumatorilor la produsul turistic.

In functie de modalitatea de angajare si de plata a consumului turistic, circulatia turistica poate fi: neorganizata, organizata si semiorganizata[1]. Turismul neorganizat reprezinta forma cu existenta cea mai indelungata, pe care s-a fundamentat aparitia si dezvoltarea circulatiei turistice. El presupune o autonomie absoluta a turistilor care isi angajeaza prestatiile turistice pe parcurs si direct la prestatori, carora le achita contravaloarea consumului pe masura desfasurarii acestuia. Turismul organizat, aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si amplificat in mod deosebit in epoca contemporana , este o alternativa pentru persoanele cu venituri mai mici, care in vederea unui consum turistic minim, achita un pret global unui comerciant care organizeaza voiajul. Avantul turismului organizat are drept fundament avantajele pe care le prezinta atat pentru organizator, care obtine un profit din activitatea depusa, cat si pentru turisti, prin nivelul de pret mult mai accesibil, ambianta pe care o creeaza, certitudinea consumului etc. Si totusi, mobilitatea scazuta a turistului, cat si rigiditatea cantitativ-calitativa si structurala a consumului, la care se pot adauga constrangerile induse de politica si interesele organizatorului, au determinat o anumita plafonare in evolutia acestei forme de turism si aparitia turismului semiorganizat care combina avantajele primelor doua forme. Astfel, prestatiile turistice pot fi angajate anticipat, total sau partial, de catre turist la un intreprinzator care ii permite optiunea intre mai multe variante de consum turistic chiar pe parcursul calatoriei. Raman ca avantaje preturile accesibile, certitudinea consumului, autonomia relativa s.a.

In cadrul turismului organizat au aparut o varietate de aranjamente, ca variante ale voiajelor angajate si platite global-anticipat, cum ar fi: “charter inclusive tour”, “fly and drive”, “package tour” etc[2].

Din punctul de vedere al gradului de mobilitate al consumului, circulatia turistica poate fi: itineranta, de sejur sau rezidentiala, corespunzatoare formelor de turism cu aceeasi denumire. Turismului itinerant ii corespunde cea mai ridicata mobilitate a turistului, care parcurge un anumit traseu oprindu-se la intervale scurte de timp in diferite localitati turistice. Ca particularizari ale turismului itinerant se practica turismul de circuit, de obicei organizat in interiorul unei tari de catre rezidentii sau turisti straini, precum si turismul de croaziera organizat de obicei pe cale fluviala sau maritima.

Turismul de sejur semnifica realizarea in intregime a consumului la locul destinatiei turistice un timp mai indelungat in functie de motivatia turistului si reintoarcerea la loculul de resedinta. Datele statistice evidentiaza faptul ca el reprezinta forma de turism cea mai raspandita, deoarece corespunde motivatiei de vacanta si odihna ca determinare psihologica preponderenta a consumului.

Turismul rezidential este alimentat de acea categorie de turisti care poseda o resedinta secundara in alta tara sau localitate decat cea de origine, realitate determinata de ratiuni etnice sau de motive de natura economica. Destul de frecvent, acesta este specific celei de-a treia categorii de varsta si are cea mai indelungata durata de sejur.

In functie de periodicitatea circulatiei turistice, consumul turistic este sezonier in cea mai mare parte, fiind totusi si motivatii ce pot determina o etalare uniforma a sa pe parcursul unui an. Putem vorbi, deci, de: turism sezonier (ce poate fi monosezonier sau bisezonier) si de turism continuu.

Sezonalitatea in turism este o chestiune deosebit de acuta si dificila atat pe plan economic cat si pe plan social. De fapt, in circulatia turistica internationala predomina formele sezoniere de turism. Acestea determina, printre alte efecte, ocuparea incompleta a capacitatilor apartinand bazei  materiale cu specific turistic si maresc durata de recuperare a investitiei in obiectivele turistice. Iata de ce, determinarea indicelui de sezonalitate prezinta mare importanta pentru a relfecta si aplica in cunostinta de cauza masurile de atenuare. Acest indice se poate calcula pentru diferite componente ale bazei materiale cu destinatie turistica.

Sub acest aspect, daca facem chiar si numai o scurta radiografie a geografiei sezonalitatii turistice prin prisma serviciilor de cazare, constatam ca in tarile in care forma de turism oferita este dependenta de factori naturali sezonalitatea este foarte acentuata (Grecia- 7%, Maroc – 10%, Italia – 11%, Bermude – 18%, etc.), in tarile cu oferta diversificata sezonalitatea este de un nivel mediu (Mexic – 48%, Portugalia – 34%, Spania – 24%, Turcia – 24% etc.), iar in tarile de oferta de interese etalat pe perioade lungi de timp ale anului calendaristic, sezonalitatea inregistreaza nivelurile cele mai scazute (Hong-Kong – 71%, Singapore – 73% sau Kenya – 55%)

Dupa criteriul acoperirii cheltuielilor turistice se inregistreaza, de asemenea, doua tipuri de turism: turism pe cont propriu si turism social. In principal, amplificarea circulatiei turistice in ultimele decenii se motiveaza si prin posibilitatile sporite de acces a unor categorii de persoane cu venituri mai reduse, al caror consum este finantat de institutii si organizatii obstesti, atat de stat cat si private.

Folosind drept criteriu de clasificare tipul mijlocului de transport utilizat in efectuarea calatoriei, formele de turism se impart in: drumetie, feroviar, rutier, naval, aerian, precum si forme mixte de turism[3].

In conformitate cu criteriul locului de consum circulatia turistica poate fi: nationala si internationala. Cea nationala, regasita in ceea ce se cheama turism intern sau national se desfasoara de catre rezidentii unei tari in interiorul granitelor tarii respective, pe cand cea internationala, reprezentata prin turismul extern sau international, se desfasoara intre mai multe tari prin persoanele care se deplaseaza peste granitele tarii de resedinta in scop turistic. Mai mult, chiar in functie de directia fluxurilor turistice, turismul international poate fi grupat in emitator – reprezentat de plecarile autohtonilor peste granita, si receptor (primitor) – consituit de sosirile de turisti din alte tari. In cazul unei anumite tari, turismul international inseamna deci, pe de o parte, plecarile rezidentilor in alte tari si, pe de alta parte, sosirile de turisti straini. Cele doua tipuri de turism, intern si international, se gasesc intr-o stransa interdependenta prin care se asigura promovarea in ansamblu a circulatiei turistice, valorificarea superioara a potentialului national si folosirea rationala a capacitatilor de primire.

In ultimile decenii, pe plan mondial s-a conturat si s-a accentuat tendinta de crestere mai puternica a turismului intern fata de cel international ca urmare, pe de o parte, a politicii promotionale adoptata de toate tarile lumii fata de propria oferta turistica si, pe de alta parte, datorita efectelor crizei economice valutare si energetice care au atras implementarea si a unor masuri protectioniste fata de importul de turism in majoritatea tarilor mari importatoare. Asa se si explica de ce practic turismul national reprezinta circa 80% din volumul fizic al turismului mondial.

ESEU: Directii ale educarii inteligentei emotionale ESEU: Exercitii corecte biceps (cu imagini) - bicepsul puternic

Scopul principal al calatoriei determina forma de voiaj, iar turismul ar putea fi clasificat in functie de acesta. Desi scopurile pot sa difere si calatoria poate fi dinamizata de o mare diversitate de dorinte umane si atitudini mentale, intentia  si actiunea rezultanta contureaza urmatoarele forme distincte de turism[4].

Turismul de odihna si de relaxare. Acesta include turisti ce doresc sa combine relaxarea fizica si mentala cu schimbarea temporara a domiciliului si, intr-o societate a tensiunii, sa evadeze din cotidian sau sa incerce sa-si diminueze problemele mentale si fizice.

Turismul cultural. Acesta are in vedere calatoria in scopul largirii cunostintelor (orizontului) despre alte locuri si oameni, despre nivelul lor de viata, cultura lor si include calatorii spre destinatiile cu vestigiile istorice, de arta, monumente, obiecte religioase si alte civilizatii. Acesti turisti pot fi interesati in probleme ce tin de domeniul religiei, filosofiei, istoriei, antropologiei etc. si doresc sa ia parte la actiunea de cunoastere a unor evenimente trecute. Evolutiile contemporane in diferite sfere de activitate umana si progresul in domeniile stiintifice, tehnologice, educationale si sociologice sunt, de asemenea, subiecte de interes cultural pentru multi turisti. Totusi, numai cateva dintre acestea pot imbina odihna si relaxarea cu cultura, ca scop principal al calatoriei lor.

In structura motivationala a turismului urban ponderea cea mai mare revine turismului cultural[5].

Turismul sportiv. Calatoria pentru a participa la activitati sportive, incluzand evenimente locale, regionale si internationale, este un aspect al turismului. Participarea la astfel de actiuni presupune interesul spectator sau sustinator, iar concursurile importante atrag un mare numar de turisti din lumea intreaga. Marea varietate de activitati sportive largeste domeniul de interes si participare a turistilor.

Turismul social si sociologic. Este un turism de masa, agreat de persoanele cu posibilitati financiare relativ limitate si este specific turistilor care solicita forme ieftine de cazare si forme de transport convenabile[6]. Voiajul este subventionat de catre organisme sociale si pentru care se acorda concesii si facilitati speciale. Ei cuprind o mare parte a populatiei muncitoare.

Pe de alta parte, turismul sociologic are de-a face cu calatorii intreprinse pentru a vizita prieteni, cunostinte si rude, ca si calatorii din motive de prestigiu social. Ultimul factor are o importanta considerabila in multe societati, in special in cele influente.

Turismul de afaceri. Calatoria de afaceri sau realizata din motive profesionale, desi nu este considerata de unii analisti o calatorie pur turistica, implica folosirea de bunurii si servicii turistice si aduce venituri importante tarilor vizitate. Vizitarea targurilor internationale, expozitiilor comerciale, a seminariilor tehnice, participarea la conferinte si congrese internationale presupun evenimente turistice si sociale ca: vizitarea orasului, distractie, cumparaturi s.a. ce au drept rezultat cresterea veniturilor pentru tarile gazda.

Deseori, astfel de evenimente genereaza calatorii turistice in plus si atrag nu numai cumparatori potentiali, ci si un mare numar de spectatori, din cauza facilitatilor speciale, tarifelor accesibile si a programelor speciale. Calatoria stimulativa pentru grupurile de oameni de afaceri, de negustori, distribuitori explica o buna parte a turismului comercial. Aceste conferinte si congrese internationale ofera posibilitatea unei mari publicitati pentru o tara si facilitatile ei, devenind astfel o avangarda pentru fluxul obisnuit de turisti.

Turismul politic. Aceasta forma de calatorie ia in considerare participarea la evenimente politice insemnate sau la mari sarbatori nationale, precum si atmosfera festiva fireasca generata de aceste intamplari[7]. Evenimentele speciale legate de aceste actiuni si atractii deosebite programate stimuleaza calatoriile spre astfel de locuri. De exemplu: nunta printului britanic de Wales, sau incoronarea unei anume regine. Conferintele economice si politice sau sarbatorirea unor celebritati atrag un mare numar de turisti; un exemplu edificator, in acest sens, il reprezinta afluxul deosebit de turisti cu ocazia comemorarii, in 1969, a 200 de ani de la nasterea lui Napoleon. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atractie pentru calatorie.

In aceasta privinta, o alta forma de calatorie, ce retine tot mai mult atentia, este calatoria guvernamentala. Conform unor estimari, intre 6 si 8 procente din totalul calatoriilor internationale anuale sunt realizate de oficialitati guvernamentale. In realitate, aceasta forma de voiaj presupune, de asemenea, bunuri si servicii pentru turisti si, drept urmare, ar trebui tratata ca o forma de turism politic.

Referindu-ne la formele de turism si clasificarea acestuia in functie de scopul calatoriei, consideram a fi deosebit de important a retine in continuare motivatiile pentru care sunt realizate calatoriile si ce anume stimuleaza pe oameni sa aleaga anumite atractii si activitati mai mult decat altele. Motivatia este procesul de aparitie sau mentinere a comportamentului uman, si/sau de influentare a ritmului si modelului unei activitati in desfasurare[8]. Cu alte cuvinte, care este motivul actiunii si ce cai deosebite de acces, comportament sau atmosfera stimuleaza raspunsurile dorite constituie o chestiune demna de luat in considerare. Chintesenta teoriei stimulent-raspuns a motivarii se regaseste intr-un mod deosebit de pregnant cand e vorba de turism, iar atitudinea umana poate fi analizata in mod folositor in functie de termenii ei. In general, o persoana este constienta de dorintele, preferintele si alegerile sale si, astfel, ea poseda sentimente si emotii constiente. Concret, exista un sentiment care ii permite omului sa raspunda, sa fie decis, precum si activitati realizate cu placere care sa-i ofere bucurie si satisfactie. In acest sens, principalele categorii de motivatii care ii determina pe oameni sa calatoreasca include urmatoarele:

(1)   Motive educationale si culturale, respectiv:

a)     a vedea modul de viata al altor popoare, cum traiesc si muncesc oamenii altor locuri, pentru a-si satisface curiozitatea.

b)     a studia si explora tari deosebite, frumusetile lor naturale sau create si a-si satisface dorinta de aventura

c)      a dobandi cunostinte, intelegere si un cadru mai bun a ceea ce este prezentat prin diferitele mijloace de informare

d)     a asista la evenimente interesante, deosebite;

e)     a vizita institutii culturale, stiintifice si tehnice, a invata si a aprecia arta, muzica, literatura si patrimoniul cultural;

f)      a face turnee de studiu in interes profesional si cultural

(2)   Motive religioase si etnice, intre care:

a)     vizitarea regiunilor cu religie comuna sau a celor cu religie diferita, pelerinaje si reuniuni religioase;

b)     vizitarea locurilor ce au legatura cu stramosii sau familia cuiva

c)      vizitarea locurilor unde familia si prietenii cuiva s-au mutat sau au emigrat

(3)   Motive sociale si istorice, cum ar fi:

a)     vizitarea monumentelor istorice pentru a intelege si a aprecia mai bine evenimentele istorice;

b)     satisfacerea imboldului sociologic de a vizita cat mai multe tari, de a intalni noi oameni, de a-si face noi prieteni si de a castiga experienta

c)      dorinta de a reintalni prieteni si rude, de a vizita familia si de a calatori si ramane impreuna cu aceasta in timpul vacantei

d)     conformismul si moda, tinand pasul cu schimbarile sociale;

e)     snobismul sau dorinta de a alege trasee turistice necunoscute sau tururi pentru crearea stimei sau statutului personal.

(4)   Motive de relaxare si placere, respectiv

a)     dorinta de odihna, relaxare si evadare din rutina si tensiune

b)     bucuria de a petrece o vacanta frumoasa si un timp bun in cadrul unei destinatii, alta decat localitatea de domiciliu

c)      castigarea unei noi experiente psihologice sau schimbarea atitudinii, a modului de abordare si raspunsul la conditii noi si diferite; hrana, bauturi si amintiri noi

d)     schimbarea regiunii si a atmosferei

e)     recreere, inot, plimbare de agrement

f)      realizarea hobiurilor, motivatie care determina trecerea peste orice bariera pentru indeplinirea ei

(5)   Motive de sanatate si sportive ca, de exemplu

a)     vizitarea statiunilor balneare, centrelor de sanatate, a statiunilor montane si a altor locuri benefice pentru sanatate;

b)     evitarea condiitilor climaterice daunatoare sanatataii si folosirea, de cate ori exista posibilitatea, a celor benefice acesteia;

c)      satisfacerea dorintei de a beneficia de efectele curative helio-marine si montane, de a inota si de a se bucura de natura

d)     sporturi, atat ca participanti cat si ca spectatori, pescuit, vanatoare

e)     dorinta de a explora noi teritorii, subiecti si locuri mai putin cunoscute

(6)   Motive stimulative de afaceri, cum ar fi

a)     motive profesionale sau de afaceri

b)     concesiile speciale si conditiile de trai ieftine la destinatie, care pot influenta calatoria in timpul vacantei

c)      stimulentele si facilitatile sejurului pentru grupuri in anumite conditii

d)     calatoria pentru evenimente politice si sarbatori nationale, conferinte si congrese internationale sau calatorie oficiala.

Toate acestea si alte motive ii determina pe oameni sa calatoreasca, dar cu intensitati inegale. Cu toate acestea, sistemul motivational este deosebit de important, in special pentru stabilirea cu succes a programelor de marketing si pentru a intelege semnificatia si dinamica motivarii calatoriei turistice.