Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Silvicultura




Qdidactic » bani & cariera » agricultura » silvicultura
Taieri de formare a puietilor - conditiile de vegetatie



Taieri de formare a puietilor - conditiile de vegetatie


In pepiniera se produc puieti de plante lemnoase intr-o gama larga de sortimente, cu scopul satisfacerii nevoilor multiple si variate de insta­lare artificiala a vegetatiei forestiere prin plantatii. Indiferent de desti­natia lor, puietii apti de plantat trebuie sa indeplineasca, in afara de caracteristicile dimensionale standardizate, si anumite forme ale tulpinii si radacinii. In acest scop apare frecvent necesitatea aplicarii unor taieri de formare a sistemului de radacini, a tulpinii si coroanei.

Radacinile plantelor, ca organe ortotrope, sunt alcatuite din radacina principala sau primara (dezvoltata din radicula embrionului) si din nu­meroase radacini secundare si de ordin inferior dispuse radial in pozitie orizontala, verticala sau oblica. Totalitatea radacinilor unei plante alca­tuiesc sistemul de radacini sau de inradacinare, variabil cu specia si cu conditiile edafice.

In conditiile de vegetatie deosebit de favorabile ce sunt asigurate in pepiniere, radacinile celor mai multe specii forestiere tind sa creasca mult in lungime, fara sa formeze suficiente ramificatii laterale. Aceasta particularitate constituie un inconvenient. Cu cat radacinile sunt mai lungi, cu atat recoltarea puietilor este mai dificila. La scos, unele din radaci­nile puietilor se rup si se pierd, altele mai lungi se scurteaza in mod deliberat, prin toaletare, dupa recoltare, pentru a usura manipularea si mai ales plantarea. Asa se explica de ce, uneori, puietii se planteaza numai cu o portiune din radacina principala si cu cateva ramificatii laterale. Se intelege ca asemenea puieti se prind mai greu dupa plantare si cresc mai incet.

Pentru a obtine puieti cu un sistem de radacini concentrat si bogat fasciculat, tehnica moderna recomanda retezarea in sol a radacinilor mai lungi, ca regula, cu un an inainte de scosul puietilor. Experimental, s-a demonstrat ca aceasta operatie este usor suportata de puieti si duce la aparitia unui mare numar de radacini adventive din calusul format pentru cicatrizarea ranilor si din zonele situate deasupra sectiunilor. Asadar, scurtarea in sol a radacinilor are ca efect nu numai atenuarea alungirii lor exagerate, ci si formarea unui sistem de radacini strans si bogat fasciculat, care usureaza, pe de o parte, operatia de transplantare (scos. manipulare si plantare) si asigura pe de alta parte, prinderea puietilor plantati.

In principiu, retezarea radacinilor nu se aplica la puietii care devin apti de plantat la varsta de un an, dupa un singur sezon de vegetatie. La foioase, care cresc in pepiniera mai mult de un an, retezarea radacinilor se executa dupa ce puietii au parcurs un sezon de vegetatie, cu exceptia celor care dezvolta de la inceput un pivot puternic, cum ar fi cei de stejar. La rasinoase, aceasta operatie se aplica cu un an inainte de recol­tare si numai la puietii in varsta de cel putin 2 ani.





Text Box: 1.Retezarea pivotului cu cazmaua
2. Dispozitiv mecanic pentru retezarea pivotului
Retezarea radacinilor se executa toamna sau primavara, in timpul repausului vegetativ. Manual, operatia se face folosind o cazma cu taisul drept si foarte bine ascutit. La distanta de 10-15 cm de rand, lama caz­malei se infige sub un unghi de 45° si printr-o singura apasare se scur­teaza radacinile mai lungi de 10-15 cm.

Mecanizat, radacinile pot fi scurtate cu ajutorul unui dispozitiv special, prevazut cu o parte activa taietoare alcatuita dintr-o lama de otel subtire semicirculara sau de forma literei U, care, trecand pe sub randul de puieti, reteaza radacinile la adancime reglabila.

Indiferent de uneltele folosite, retezarea radacinilor se realizeaza in conditii mai bune cand solul este reavan. De aceea, operatia se executa totdeauna dupa ploaie sau udat artificial.

Retezarea pivotului la puietii de stejar se aplica in primul an, curand dupa rasarirea lor (in luna iunie), cand tesuturile sunt inca fragile si se taie usor.


Operatiile tehnice de formare a trunchiului si coroanei se aplica la anumite categorii de puieti cultivati in pepiniere. Puietii de talie mica, destinati lucrarilor obisnuite de impadurire, foarte rar sunt supusi unor taieri de formare a coroanei. Ei dobandesc portul specific forestier, cu trunchi inalt, elagat si coroana mica, dupa constituirea starii de masiv. In schimb, puietii de talie mare, apartinand unor specii repede crescatoare, nu ajung, obisnuit, sa aiba o conformatie buna si crestere activa, fara interventii cu taieri de suprimare a ramurilor inferioare inactive (elagaj artificial) si de scurtare a celor asimetrice din coroana. La plopi euramericani, de exemplu, se pot obtine exemplare viguroase, cu trunchi drept si inalt, coroana echilibrata si activa, numai daca se aplica taieri sistema­tice de formare, incepand din primul an de crestere in pepiniera.

In cazul puietilor destinati plantatiilor semincere (plantajelor) si a celor ornamentali folositi in spatii verzi, taierile de formare a trunchiului si coroanei constituie o practica obisnuita, necesara si deosebit de impor­tanta. Forma, marimea si densitatea coroanei, inaltimea trunchiului etc., impuse de scopul urmarit (efectul decorativ in spatii verzi si fructificatia bogata in plantaje), nu pot fi obtinute decat prin taieri de formare, incepute in pepiniera si adeseori continuate dupa plantarea puietilor. Prin selectarea ramurilor si prin reglarea cresterii lor se pot obtine forme care sa difere uneori complet de habitusul natural al speciei si sa satisfaca cat mai deplin scopul urmarit.



Taierile de formare, necesare pentru pozitionarea ramurilor, stimula­rea sau atenuarea alungirii lor, indesirea sau rarirea coroanei etc., se aplica avand in vedere legile de crestere a arborilor. Potrivit acestor legi, la plantele lemnoase tinere, cresterea se manifesta cu cea mai mare vi­goare in partea superioara a coroanei si mai ales la ramurile care detin o pozitie verticala sau aproape verticala. Lasate in voie, aceste ramuri se alungesc mult in dauna celor dinspre baza coroanei. Daca se urmareste sa se obtina, de exemplu, o coroana globulara, este necesar sa se franeze cresterea activa a ramurilor dinspre varf si sa stimuleze alungirea celor din treimea mijlocie. Vigoarea de crestere la o ramura poate fi atenuata prin scurtarea ei mai mult (uneori repetat) sau prin aplecarea si ancorarea ei intr-o pozitie, mai mult sau mai putin, orizontala. Dimpotriva, pentru a stimula alungirea unei ramuri, se taie o portiune mai mica din varf sau se ancoreaza intr-o pozitie apropiata de verticala. In acest fel se proce­deaza frecvent pentru reglarea cresterii ramurilor in vederea obtinerii unor coroane cu forme estetice, decorative.

In cazul puietilor destinati infiintarii de plantaje, taierile de formare a trunchiului si coroanei se subordoneaza total obiectivelor ce se urma­resc in asemenea culturi. Prin interventii cu taieri inca din pepiniera se tinde spre obtinerea unor exemplare cu inaltimi mici si coroane dezvol­tate aproape de baza tulpinii (30-60 cm de la colet). Dirijarea modului de asezare a ramurilor principale pe axul tulpinii trebuie sa conduca la realizarea unor coroane etajat-rarite, cu unghiuri de ramificare si de deschidere mari. In acest sens, la speciile rasinoase, cu ramificare in verticile, se pastreaza in general habitusul natural dar se intervine, totusi, cu taieri pentru reglarea unghiurilor de ramificare si deschidere. La foioase se intervine in plus cu taieri de etajare a ramurilor.

Pentru a obtine o fructificare timpurie si abundenta, se adopta, pe verticala, intre ramurile principale etajate, distanta de 30-60 cm si unghiuri de ramificare mai mari de 45°. La specii lipsite de o etajare naturala a ramurilor si la care nici nu poate fi realizata usor, se formeaza o coroana neetajata, in care ramurile principale sunt asezate pe ax cate una la distanta de 20-40 cm.

Pentru plantaje exista posibilitatea realizarii unei coroane in vas. Caracteristic acestui tip de coroana este lipsa axului central. Vasul se for­meaza din 3-5 ramuri principale, care, taiate la 40-60 cm de baza, se ramifica intr-un numar dublu de ramuri, formand al doilea etaj. Acelasi mod de ramificare poate fi repetat de mai multe ori. Coroana in vas are avantajul ca pastreaza talia mica a plantajelor, lumina patrunde usor printre ramuri si stimuleaza fructificarea. Asemenea taieri de formare sunt indicate pentru specii forestiere foioase cu crestere moderata (stejar, gorun, tei etc.).








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|