Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Electrica


Qdidactic » bani & cariera » constructii » electrica
Marimi fotometrice - lumina, marimi si unitati fotometrice, legile fotometrice, masurarea nivelului de iluminare



Marimi fotometrice - lumina, marimi si unitati fotometrice, legile fotometrice, masurarea nivelului de iluminare


Marimi fotometrice


1. Lumina


Spectrul de lumina corespunde unei parti a spectrului radiatiei electro­magnetice, avand lungimi de unda cuprinsa intre 380 si 760 nm (fig. 2.1). Spectrul radiatiilor vizibile reprezinta un esantion foarte redus din intregul spectru, care mai cuprinde radiatiile g, radiatii Röntgen, radiatii infrarosii, radiatii ultraviolete s.a. Radiatiile din spectrul 380 760 nm determina o senzatie fiziologica specifica asupra ochiului uman, numita lumina.


Ochiul uman prezinta senzatii diferite pentru diferite lungimi de unda. Aceste senzatii diferite sunt numite culoare (tabelul 2.1). In cazul in care lumina cuprinde intreg spectrul al radiatiilor vizibile ochiul sesizeaza culoare alba.



Lungimea de unda a unei radiatii electromagnetice poate fi determinata din relatia

,   (2.1)

in care c este viteza luminii (viteza de propagare in vid), iar f frecventa radiatiei (c 3 108 m/s in vid; 2,25 108 m/s in apa si 2 108 in sticla).


Tabelul 2.1

Sensibilitatea spectrala a ochiului uman


Lungimea de unda nm


Culoarea

380 430

Violet

430 485

Bleu

485 570

Verde

570 600

Galben

600 610

Portocaliu

610 760

Rosu


In realitate culoarea se realizeaza prin suprapunerea radiatiilor vizibile cu diferite lungimi de unda emise de sursa de lumina.

In tabelul 2.2 este indicata clasificarea surselor tehnice de lumina in functie de culoare, conform CIE (Comisiei Internationale de Iluminat) si DIN (Standardul German). Culoarea unei surse de lumina se caracterizeaza prin temperatura sa de culoare. Temperatura de culoare a unei surse de lumina se defineste ca fiind temperatura (in K) corpului negru, a carui radiatie are aceeasi culoare cu cea a sursei de lumina analizate.


Tabelul 2.2

Culoarea unei surse de lumina


Definitie conform

DIN

Definitie conform

CIE

Domeniul temperaturii de culoare

Alb cald (ww)

Grupa 1 (cald)

< 3300 K

Alb neutru (nw)

Grupa 2 (mediu)

(3300 5000/5300) K

Alb lumina zilei (tw)

Gruppe 3 (rece)

> 5000/5300 K


Lumina zilei rezulta din radiatia termica a soarelui in urma filtrarii prin atmosfera pamantului. Radiatia termica a soarelui cuprinde un spectru continuu cu lungimi de unda cuprinse intre circa 300 si 4500 nm cu o temperatura medie de culoare de 5000 K (pentru Europa).


2. Marimi si unitati fotometrice


Toate corpurile avand o temperatura peste 0 K radiaza energie. Insa numai radiatiile care sunt observate de catre ochiul uman corespund energiei luminoase. Fiecare sursa de lumina emite o anumita energie luminoasa W. Energia luminoasa nu este o marime obiectiva, fiind energia unei radiatii electromagnetice dar validata subiectiv de catre ochiul uman.

Energia radiata in unitatea de timp (puterea radiata) si validata de catre ochiul uman se defineste ca fiind fluxul luminos F

.                                 (2.2)

Unitatea de masura, lumenul (lm), corespunde unui flux luminos emis de o sursa monocromatica cu lungimea de unda de 555, 5 nm (f = 540,0154 1012 Hz) si care consuma 1/683 W. Altfel spus, rezulta un flux de 1 lm in cazul unei transformari ideale a puterii de 1/683 W, absorbita de o sursa de lumina care emite o radiatie monocromatica cu lungimea de unda de 555, 5 nm (galben).

Toate celelalte marimi fotometrice se raporteaza la fluxul luminos.

Fluxul luminos defineste caracteristicile energetice ale surselor de lumina si este utilizat pentru determinarea randamentului si eficientei luminoase a surselor de lumina si a instalatiilor de iluminat.

Daca o sursa de lumina emite o putere spectrala pl (fig. 2.2), ochiul uman „observa” in mod diferit fiecare lungime de unda. Sensibilitatea spectrala a ochiului uman depinde nu numai de puterea spectrala ci, in mare masura, si de compozitia spectrala a luminii. Ochiul uman nu receptioneaza in mod egal toate radiatiile luminoase. Maximul spectrului luminos fl al ochiului uman se afla la 555,5 nm unde sensibilitatea spectrala kl prezinta o valoare unitara

.                                 (2.3)

Fluxul luminos F poate fi determinat din relatia

.                     (2.4)

Eficienta luminoasa h a unei surse de lumina reprezinta raportul dintre fluxul luminos F emis de sursa si puterea absorbita din reteaua electrica P de catre sursa de lumina

.                            (2.5)

Eficienta luminoasa este un indicator economic al unei surse de lumina.

In cazul unei transformari ideale a energiei electrice absorbite de o sursa care emite o lumina monocromatica cu lungimea de unda de 555, 5 nm rezulta o eficienta luminoasa h = 683 lm/W. In realitate, sursele actuale de lumina artificiala au o eficienta luminoasa mult mai mica. In tabelul 2.3 sunt prezentate cateva exemple in acest sens.



Tabelul 2.3

Eficienta luminoasa a unor surse de lumina



Sursa de lumina

Eficienta luminoasa lm/W

Lampa initiala Edison

1,4

Lampa cu incandescenta

10 40

Lampa cu halogeni

20 45

Lampa fluorescenta

35 104

Lampa cu descarcare in vapori de mercur de inalta presiune


37 63

Lampa cu descarcare in vapori de sodiu de inalta presiune


54 153

Lampa cu descarcare cu halogenuri metalice


80 125


Intensitatea luminoasa Ia a unei surse de lumina (fig. 2.3), in directia a, se defineste ca fiind fluxul luminos DF emis in directia a, raportat la unghiul solid DW in care are loc emisia (densitatea spatiala a fluxului luminos in directia a

.          (2.6)

Intensitatea luminoasa determina cantitatea de lumina emisa intr-o anumita directie, fiind dependenta in special de suprafetele reflectante care asigura orientarea luminii (de exemplu, un reflector).


Unghiul solid DW poate fi calculat din relatia

,                                  (2.7)

in care DA este aria suprafetei iluminate, r distanta dintre sursa de lumina si suprafata iluminata, iar q unghiul dintre directia razei luminoase la suprafata iluminata si normala pe aceeasta suprafata (unghiul de incidenta).

Unitatea de masura a unghiului solid este sterradianul [sr].

Sursele uzuale prezinta valori diferite ale intensitatii luminoase pe diferitele directii. Este posibil a atasa intensitatii luminoase notiunea de vector. Modulul acestuia se determina din relatia de definitie (2.7), directia este a, iar sensul este radial.

Unitatea de masura a intensitatii luminoase este candela [cd].

Repartitia in spatiu a intensitatii luminoase a unei surse este o caracteristica importanta a unei surse de lumina. Fiind cunoscuta repartitia intensitatii luminoase in spatiu (in plan) a unei surse pot fi determinate principalele caracteristici fotometrice ale acesteia. Locul geometric al varfurilor vectorilor intensitate luminoasa reprezinta corpul fotometric (in spatiu) sau curba fotometrica (in plan).

Pentru a obtine curba fotometrica (in general corpul fotometric) al unei surse de lumina este necesar a masura intensitatea luminoasa in diferitele directii si, la o anumita scara, sa fie trasat locul geometric al varfurilor vectorilor corespunzatori.

In mod uzual, curbele (corpurile) fotometrice sunt indicate pentru o sursa standard de 1000 lm.

Valoarea reala a intensitatii luminoase, pentru o sursa de lumina, cu un flux total F, rezulta din relatia

,                       (2.8)

in care I0a este valoarea indicata de constructorul sursei de lumina.


Ca exemplu, in fig. 2.4 este indicata o curba fotometrica pentru o sursa uzuala de lumina.

Nivelul de iluminare E defineste fluxul luminos care ajunge pe suprafata iluminata. Nivelul de iluminare este un criteriu pentru necesarul de lumina si deci determina numarul de surse de lumina intr-o zona. Unitatea de masura a nivelului de iluminare este luxul [lx].

Nivelul de iluminare reprezinta marimea de baza pentru dimensionarea instalatiilor de iluminat

.                                  (2.9)

Acuitatea vizuala a ochiului uman depinde in mare masura de nivelul de iluminare a campului vizual. Odata cu cresterea nivelului de iluminare creste, in general, si acuitatea vizuala. Un nivel de iluminare corespunzator pe planul de lucru determina randamentul activitatilor in zona.

Valori tipice ale nivelului de iluminare in exterior sunt:

zi de vara insorita 60 000 100 000 lx;

zi de vara innourata pana la 20 000 lx;

zi de iarna innourata pana la 3000 lx;

noapte cu luna plina pana la 0,25 lx;

noapte senina cu stele pana la 0,01 lx.

In tabelul 2.4 sunt indicate valorile minime ale nivelului de iluminare pentru birouri si spatii administrative.

Suprafata de lucru este un plan fictiv la care se refera masuratorile privind nivelul de iluminare. In general acest plan este orizontal si plasat la 0,85 m deasupra podelei.

Tabelul 2.4

Valori minime ale nivelului de iluminare in birouri si spatii administrative



Tipul incaperii

Valoarea minim admisibila a nivelului de iluminare, Emin lx

Suprafata la care se refera nivelul de iluminare

Spatii administartive si birouri, sali de lectura, sala de sedinte si spatii culturale


200



Nivelul suprafetei de lucru

Spatii pentru pregatirea, distribuirea si preluarea mancarii (bucatarii, sali de mese, bufet)


200


Nivelul suprafetei de lucru

Spatii de baie, camere de imbracare. toalete


75


Nivelul solului

Holuri cu scari, scari, rampe de incarcare, coridoare principale, casa scarilor


50


Nivelul solului

Alte culoare si scari

50

Nivelul solului


Reducerea nivelului de iluminare determinat de o instalatie de iluminat datorita imbatranirii si murdaririi poate fi luata in consideratie prin intermediul factorului de mentinere subunitar M. Rezulta, in acest fel, ca initial sunt instalate mai multe surse de lumina, pentru ca dupa un timp sa rezulte valoarea impusa a nivelului de iluminare.

Valoarea inversa a factorului de mentinere M este factorul de depreciere D (tabelul 2.5).


Tabelul 2.5

Factorul de mentinere si factorul de depreciere


Reducerea nivelului de iluminare datorita murdaririi si imbatranirii lampilor, a instalatiilor de iluminat si a peretilor incaperii


Factorul de mentinere M

Factorul de depreciere

D

normala

0,8

1,25

ridicata

0,7

1,43

puternica

0,6

1,67


Repartitia nivelului de iluminare pe o suprafata este indicata prin curbe izolux. Acestea rezulta prin unirea punctelor cu acelasi nivel de iluminare.

Luminanta La este o masura a senzatiei de stralucire a unei suprafete care emite sau reflecta lumina, asupra ochiului uman, determinand fenomenul de orbire. Orbirea este definita ca fiind senzatia de perturbare a vederii, datorita unei repartitii necorespunzatoare a luminantei si/sau a unui contrast prea ridicat al luminantelor in campul vizual al observatorului.


Luminanta La este marimea fotometrica de baza, care este receptata de ochiul uman, fiind definita ca raportul dintre intensitatea luminoasa si suprafata emitatoare (fig. 2.5)

(2.10)

in care a este unghiul de observare si determina aria suprafetei vizibile a suprafetei luminoase

Unitatea de masura este candela/m2 [cd/m2].

Repartitia luminantelor pe o supra­fata, intr-un spatiu iluminat, este un criteriu important pentru evaluarea calitatii mediu­lui luminos.

Exemplu de valori ale luminantei in mediul incojurator sunt prezentate mai jos:

soare la amiaza pana la 150000 cd/cm2 ;

lampa cu incandescenta mata 2 5 cd/cm2 ;

lampa fluorescenta compacta 0,9 2,5 cd/cm2 ;

lampa fluorescenta tubulara 0,4 1,7 cd/cm2 ;

luna 0,25 cd/cm2 .

Pentru a se asigura un confort vizual si limitarea oboselii rapide se recomanda asigurarea unei repartitii practic uniforme a luminantelor. Altfel spus, nu este admisa depasirea unei anumite neuniformitati a nivelului de iluminare pe suprafata de lucru. Ca indicator este utilizat factorul de neuniformitate k determinat ca raport intre valoarea minima Emin si valoarea medie Emed a nivelului de iluminare. In cazul unui iluminat general in birouri, factorul de neuniformitate k trebuie sa fie mai mare ca 1/1,5.


3. Legile fotometrice


Legile fotometrice prezinta relatia dintre nivelul de iluminare E intr-un punct al suprafetei de lucru (nivel de iluminare punctual) si intensitatea luminoasa Ia a unei surse de lumina, distanta r fata de sursa de lumina si unghiul de incidenta q a razei luminoase.

Din relatiile (2.6), (2.7) si (2.9) rezulta

(2.11)

Legea patratelor distantelor arata ca nivelul de iluminare pe o suprafata este invers proportional cu patratul distantei dintre sursa de lumina si suprafata iluminata (fig. 2.6)

. (2.12)

Legea cosinusurilor arata ca nivelul de iluminare pe o suprafata este direct proportional cu cosinusul unghiului de incidenta (fig. 2.7)

. (2.13)


Nivelul de iluminare maxim rezulta in cazul incidentei perpendiculare a razei luminoase pe suprafata iluminata.



Legea lui Lambert se refera la suprafetele luminoase difuze si uniform radiante, prezentand astfel valori ale luminantei egale in toate directiile

(2.14)

In cazul surselor care respecta legea lui Lambert, din relatia (2.14) rezulta

dImax = dIα cosα (2.15)

Intensitatea luminoasa scade cu cosinusul unghiului directiei razei luminoase fata de normala la suprafata.


4. Determinarea practica a eficientei luminoase a unei

surse punctiforme


Eficienta luminoasa h F/P este marimea de baza in evaluarea energetica a unei surse de lumina si poate fi determinata prin masuratori. Puterea electrica absorbita de o sursa de lumina poate fi masurata cu ajutorul unui wattmetru. Pentru evaluarea fluxului luminos trebuie cunoscut sau determinat corpul fotometric al sursei.

In acest scop, in jurul sursei de lumina S este trasat un cerc fictiv de raza r (fig. 2.8). Daca corpul fotometric Ia b = f (a b) este cunoscut, valoarea fluxului luminos F poate fi calculat sub forma

(2.14)

Unghiul solid dW rezulta din relatia


(2.15)

deoarece intr-o sfera unghiul de incidenta este p/2.

Aria elementara dA rezulta

dA = r dα r sinα dβ = r2 sinα dα dβ (2.16)

Relatia (2.14) poate fi deci scrisa sub forma

(2.17)

In mod obisnit, sursele de lumina prezinta o curba fotometrica cu simetrie axiala, iar relatia (2.17) devine

(2.18)

Curba fotometrica Ia = f (a), in cazurile practice, se imparte in 18 intervale egale si sunt sunt indicate valorile I(2 k 1) p/36 (k = 1 18) in mijlocul fiecarui interval. Se considera ca in fiecare zona intensitatea luminoasa este constanta si egala cu valoarea de la mijlocul intervalului I(2 k 1) p/36 . Cu aceasta ipoteza, relatia (2.18) devine

(2.19)

In relatia (2.19)

.

Functia S(2 k 1) p/36 este data sub forma tabelata si astfel din relatia (2.19) poate fi calculat fluxul luminos F In continuare poate fi determinata eficienta luminoasa.


5. Masurarea nivelului de iluminare


Marimea fotometrica nivel de iluminare poate fi determinata prin masurare cu ajutorul unui luxmetru. Echipamentul de masurare a nivelului de iluminare consta in principiu dintr-un receptor fotoelectric (celula fotoelectrica) si un instrument indicator (fig. 2.9).

Pe o placa 1 din otel este plasat un disc 2 din seleniu. Stratul semitransparent 3 din aur sau platina permite ca lumina sa cada pe discul din seleniu. Atunci cand pe discul din seleniu ajunge fluxul F, intre saiba metalica 4 si placa 1 din otel trece curentul electric I proportional ca valoare cu fluxul F. Saiba metalica 4 va avea o polaritate negativa, iar placa 1 polaritate pozitiva. Deoarece aria suprafetei iluminate ramane constanta si este cunoscuta, curentul I va avea valoarea proportionala cu nivelul de iluminare, iar echipamentul poate fi etalonat direct in lucsi. Rezistorul R este utilizat pentru etalonarea echipamentului ca luxmetru.

Fluxul incident parcurge filtrul 5 care permite ajustarea sensibilitatii spectrale a seleniului in raport cu sensibilitatea spectrala a ochiului uman.

Luxmetrul poate fi utilizat si pentru masurarea intensitatii luminoase. Pentru aceasta este necesar a fi cunoscuta distanta r intre sursa de lumina si suprafata iluminata precum si unghiul de incidenta q

Pe durata masuratorilor este necesar a lua in consideratie cu exactitate unghiul de incidenta q sau mai simplu se urmareste realizarea unui unghi q p/2 (rezulta valoarea maxima a indicatiei echipamentului de masurare).

Daca pentru masurarea intensitatii luminoase este utilizat luxmetrul, din relatia (2.19) poate fi determinat fluxul luminos. In acest scop trebuie determinate prin masuratoare cele 18 valori I(2 k 1) p/36

Masurarea nivelului de iluminare prezinta un interes deosebit pentru evaluarea instalatiilor de iluminat, pentru compararea valorilor impuse cu cele reale ale nivelului de iluminare si pentru adoptarea de masuri necesare imbunatatirii sistemului de ilumnat.


6. Caracteristici fotometrice


Lumina incidenta pe o suprafata, in functie de caracteristicile fotometrice ale acesteia, poate fi absorbita, transmisa sau reflectata.

Factorul de absorbtie a este raportul dintre fluxul luminos absorbit Fa si fluxul luminos incident F (fig. 2.9 a))

(2.21)

Factorul de reflexie r este raportul dintre fluxul luminos reflectat Fr si fluxul incident F (fig. 2.9 b))

.                       (2.22)

Factorul de transmisie t este raportul dintre fluxul luminos transmis Ft si fluxul incident F (fig. 2.9 c))

(2.23)

Factorii de absorbtie, de reflexie si de transmisie pot lua valori cuprinse intre 0 si 1. Suma celor trei factori este totdeauna unitara.

Valori tipice ale acestor factori fotometrici sunt indicate in tabelul 2.6.


Tabelle 2.6

Valori tipice pentru factorii fotometrici


Material

Factorul de absorbtie

Fcatorul de reflexie

Factorul de transmisie

Sticla clara

0,02 0,04

0,06 0,08

0,90 0,92

Sticla prismatica

0,05 0,10

0,05 0,20

0,70 0,90

Material plastic (alb, opac)

0,10 0,20

0,20 0,50

0,40 0,60

Lemn. de culoare deschisa

0,40 0,70

0,30 0,60


Lemn, de culoare inchisa

0,85 0,90

0,10 0,15


Ciment, Beton, nefinisat

0,70 0,80

0,20 0,30



7. Redarea culorilor


Redarea culorilor este unui dintre criteriile principale privind calitatea luminii, indicand cat de “corecta” i se pare unui observator culoarea corpurilor iluminate artificial. Culoarea corpurilor este “corecta” cand este privita la lumina naturala.

Esential pentru calitatea redarii culorilor intr-o instalatie de iluminat este spectrul radiatiei sursei de lumina.

Indicele Ra de redare a culorilor defineste caracteristicile de redare ale culorilor de catre surselor de lumina artificiala (tabelul 2.7).

Nivelul 1A de redare a culorilor defineste cea mai ridicata capacitate de redare a culorilor si este cerut la incercare/controlul culorilor. In incaperile cu birouri, in general, este suficient nivelul 1B.


Tabelul 2.7

Nivele de redare a culorilor Ra


Caracteristici

Nivel de redare a culorilor

Indicele de redare a culorilor


Foarte bune

1 A

90 100

1 B

80 90


Bune

2 A

70 80

2 B

60 70

Medii

3

40 60

Slabe

4

20 40

Nedefinite


< 20




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright