Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Electrica


Qdidactic » bani & cariera » constructii » electrica
Modelul Ebers-Moll de semnal mare



Modelul Ebers-Moll de semnal mare


Modelul Ebers-Moll de semnal mare


Avand definit modelul static Ebers-Moll se vor considera acum efectele sarcinii stocate asupra dispozitivului


1) Modelul de semnal mare.


Efectele sarcinii stocate in BJT sunt modelate cu ajutorul a tipuri de capacitati:

doua capacitati ale jonctiunii neliniare

doua capacitati de difuzie neliniare

o capacitate de substrat constanta.




a)    Sarcina stocata QDE si QDC.


Sarcina asociata cu purtatorii mobili in BJT, este modelata prin capacitati de difuzie

Aceasta sarcina are doua componente:

una asociata curentului de colector de referinta ICC;

alta asociata curentului de emitor IEC.


Pentru a evalua capacitatile de difuzie asociate cu ICC, trebuie considerata sarcina totala asociata acestui curent. Astfel, pentru cazul simplu al unei structuri de BJT, unidimensionale, cu recombinari in baza neglijabile, cu nivel mic de injectie, cu jonctiunea B-E polarizata direct iar jonctiunea B-C polarizata invers (VBC = 0), sarcina stocata totala, mobila, asociata cu ICC, notata cu QDE, poate fi scrisa ca suma a sarcinilor minoritare individuale: (Fig.2.10 ).


QDE = QE + QJE + QBF + QJC                     


unde:

QE – sarcina minoritara mobila stocata in regiunea neutra a emitorului;

QJE – sarcina minoritara mobila din regiunea de sarcina spatiala a emitorulu (RSSE), asociata cu ICC (In mod normal considerata zero);

QBF – sarcina minoritara mobila din regiunea neutra a bazei;

QJC – sarcina minoritara mobila stocata in regiunea de sarcina spatiala a colectorului (RSSC), asociata cu ICC.



Ecuatia 2.22, se mai poate scrie si astfel:


unde:

τE – intarzierea de emitor;

τEB – timpul de tranzitie al RSSE;

τBF – timpul de tranzitie al bazei;

τCB – timpul de tranzitie al RSSC;

τF – timpul total de tranzitie direct (considerat in acest caz constant),care reprezinta timpul necesar purtatorilor minoritarisa curga (sa difuzeze) prin regiunea bazei de la emitor la colector.



Fig. 2.10 Componentele sarcinii stocate in BJT




O analiza similara se poate face si pentru sarcina mobila asociata cu IEC , astfel:


QDC = QC + QJC + QBR + QJE              


unde:


QC – sarcina de purtatori mobili, minoritari, stocata i regiunea neutra a colectorului;

QJC – sarcina minoritara mobila in RSSC, asociata cu IEC (poate fi considerata zero);

QBR – sarcina minoritara mobila stocata in regiunea bazei (in regiunea RAI), asociata cu IEC;

QJE – sarcina minoritara mobila stocata in RSSE, asociata cu IEC.


unde:

τC – intarzierea de colector;

τBR – timpul de tranzitie invers al regiunii bazei;

τR – timpul de tranzitie invers total (considerat in acest caz constant).


Pentru regimul saturat (ambele jonctiuni polarizate direct), ambele sarcini QDE si QDC se considera ca apar independent iar sarcina totala stocata in BJT este este suma tuturor componentelor.


Cele doua sarcini mai sus definite, se modeleaza cu ajutorul a doua capacitati neliniare, astfel:









Mdelul este ilustrat in Fig.2.21:

Fig. 2.26 Modelul Ebers-Moll de semnal mare


b)Sarcinile spatiale QJE si QJC.


Sarcinile incrementate fixe QJE si QJC, stocate in RSSE si RSSC, a unui BJT, determinate schimbarile incrementate ale tensiunilor asociate cu cele doua jonctiuni, pot fi modelate cu doua capacitati numite si capacitati de saracire (sau bariera). Aceste doua capacitati notate cu CJE pentru jonctiunea B-E si CJC pentru jonctiunea B-C, sunt incluse inmodelul din Fig.2.26.

Fiecare capacitate a jonctiunii (CJE sau CJC), este o functie neliniara de tensiunea pe jonctiunea cu care este asociata.

O analiza simpla a capacitatilor CJE si CJC se poate face utilizand aproximatiile de saracire (care considera ca RSSC si RSSE sunt lipsite de purtatori mobili).



Trebuie remarcat ca ambele capacitati au forma:


m - se refer tipul jonctiunii, abrupt sau gradat si ia valori intre 0.5 si 0.33.


Profilul de dopare al jonctiunii B-E este uzual Gaussian si deci foarte apropiat de al jonctiunii abrupte si nu este foarte aproape de 0.5. Jonctiunea colectorului, pe de alta parte, este mai mult o jonctiune gradat liniara si m=0.33. In aceste conditii, pentru un tranzistor npn, se poate scrie:


unde:

CJE si CJC - sunt capacitatile jonctiunii pentru VBE = 0 si VBC = 0;

ΦE si ΦC - sunt barierele de potential ale jonctiunilor E-B si B-C;

mE si mC - sunt factorii de gradare ai capacitatii.



Pentru a se obtine sarcinile spatiale QJE si QJC, este necesar sa se integreze capacitatile jonctiunii cu respectarea tensiunilor acestora.







In Fig.2.12, este aratata variatia capacitatii jonctiunii cu tensiunea aplicata.


Cu linie continua este reprezentata ecuatia . Se observa ca pentru cazul in care tensiunea jonctiunii este egala bariera de potential, aceste capacitati devin infinite.

Chawla si Gummel, au aratat prin masuratori ca in conditiile polarizarii directe, aproximatiile de saracire nu mai sunt valabile si deci ecuatia nu se mai poate aplica. In acest caz, cu linie intrerupta este reprezentata variatia neinfinita a capacitatii.

A treia curba, este cea utilizata in programele de simulare pentru V > Φ/2. Ecuatia in acest caz este:

Aceasta ecuatie este valabila pentru ambele capacitati (cu punerea indicilor corespunzatori).

Desi si in acest caz capacitatea poate deveni infinita, aceasta aproximare este acceptabila deoarece in polarizare directa capacitatile de difuzie sunt dominante si include si efectele sarcinii mobile din RSS.

In SPICE, ecuatia ,este inlocuita cu relatia mai generala:


In afara de CJE si CJC, o alta capacitate, numita si capacitate de substrat, notata CJS, trebuie luata in consideratie mai ales in proiectarea circuitelor integrate. Desi in realitate CJS este o capacitate a jonctiunii deoarece ea variaza cu tensiunea substratului, ea se modeleaza in SPICE cu o capacitate de valoare constanta. Aceasta reprezentare este adecvata pentru cele mai multe cazuri daca jonctiunea de substrat este polarizata invers din motive de izolare. Teoretic, CJS pentru un tranzistor npn, este conectata la colector (Fig. ). Totusi, pentru un tranzistor pnp, CJS nu poate fi conectata la colector. Astfel pentru un dispozitiv pnp lateral, CJS este conectat intre baza si substrat, pe cand la un dispozitiv pnp cu substrat, CJS este setat la zero deoarece aceasta capacitate este prinsa deja in expresia capacitatii CJC. In SPICE, totusi, capacitatea CJS este conectata la colector pentru ambele tipuri de tranzistoare: npn si pnp.



Modelul Ebers-Moll de semnal mic.


Modelele discutata pana acum, mentin strict natura neliniara a dispozitivului si de aceea se poate reprezenta atat comportarea statica cat si dinamica a BJT-ului, pentru ambele tipuri de polarizari.

In unele circuite insa, caracteristicile dispozitivului trebuiesc reprezentate numai intr-o zona restransa de curenti si tensiuni.

In particular, in regim de semnal mic (pentru variatii mici in jurul PSF-ului, care este fixat de o sursa de c.c.), caracteristicile neliniare ale BJT-ului, pot fi liniarizate astfel incat curentul incremental devine proportional cu tensiunea incrementala daca variatiile sunt suficient de mici.

Dezvoltarea unui model liniar incremental, nu este in mod necesar dictat de o interpretare grafica a relatiilor intre variabile; dezvoltarea matematica se poate baza pe liniarizarea relatiilor functionale neliniare cu ajutorul dezvoltarii in serii Taylor, serii trunchiate dupa termenii de ordin unu.


Definitia parametrilor.


Cand tranzistorul este polarizat in RAN si este utilizat ca amplificator, trebuie sa se aproximeze comportare sa sub conditiile variatiilor mici de tensiune pe jonctiunea E-B. Daca aceste variatii sunt mai mici decat tensiunea termica KT/2, este posibil sa se reprezinte tranzistorul printr-un circuit echivalent liniar. Aceasta reprezentare, poate fi de mare ajutor in proiectarea circuitelor de amplificare. Acest model se numeste modelul de semnal mic al tranzistorului.

Cand tranzistorul este polarizat in RAN, curentul de colector este determinat de tensiunea VBE  astfel.

Deci daca VBE variaza incremental, IC variaza la fel:

Aceasta derivata este transconductanta si este notata uzual cu gm.

Variatia curentului de baza cu tensiunea VBE poate fi gasita direct din ecuatia         , astfel:

Trebuie notat ca in acest caz bF este o constanta. Este cunoscut ca tensiunea de pe jontiunea B-C infuenteaza curentul de colector prin efectul Early.

Vatiatia lui IC  cu VBC este cunoscuta din ecuatia , ca fiind data de raportul dintre curentul de colector si tensiunea Early, VA. In regim de semnal mic:

Orice schimbare in sarcina minoritara a bazei duce atat la schimbari ale curentului de baza cat si a celui de colector. Asfel, variatia tensiunii VBC conduce la schimbari ale lui IB; acest efect poate fi modelat cu o rezistenta rm conectata de la colector la baza. Daca VBE se considera constata, atunci putem scrie:

Un efect suplimentar trebuie acum  considerat: rezistenta bazei. Asfel, in modelul Ebers-Moll:

Capacitatile de semnal mic pot fi acum introduse astfel:

Combinarea elementelor de circuit in regim de semnal mic descriu modelul de semnal mic, asa cum este ilustrat in Fig.           . El este valid pentru ambele tipuri de tranzistoare, pnp si npn si se numeste modelul p hibrid.

In RAN, conductanta inversa gmR este egala cu zero, asfel incat rm devine infinita iar capacitatea Cm = CJC(VBC).













































Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright