Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Electrica




Qdidactic » bani & cariera » constructii » electrica
Sursa de tensiune: defecte si remedieri - proiect pentru atestat



Sursa de tensiune: defecte si remedieri - proiect pentru atestat



GRUP SCOLAR ,,RADU CERNATESCU’’ IASI



proiect pentru atestat


SPECIALIZAREA



ELECTRONIST, APARATE SI ECHIPAMENTE DE AUTOMATIZARE




Sursa de tensiune: defecte si remedieri




Cap.I         GENERALITATI






Distribuirea energiei electrice prin reteaua de curent alternativ constituie principala sursa de alimentare a montajelor electronice.Pentru ca un montaj electronic sa functioneze, trebuie sa fie alimentarea cu tensiune continua a unui dispozitiv electronic ne folosim de o sursa de curent continuu ce reprezinta tema acestui proiect.

Prezentam in continuare schema bloc a unei surse reglabile e tensiune continua de la 0 la 24V.Schema din figura 1 se compune din:

Transformator de tensiune

Redresor de tensiune

Filtru

Regulator de tensiune




Figura 1














Cap. II PARAMETRII DE FUNCTIONARE










Parametrii de functionare, stabilesc valorile admisibile ale tensiunii de intrare, precum si a celei de iesire a regulatorului, de asemenea oscilatiile curentului de sarcina, cat si temperatura mediului ambiant ca factori de influenta asupra componentelor electronice.Ele sunt:

Tensiunea de intrare Uin=220V(+10%-15%)c.a

Frecventa retelei - 50 Hz c.a.

Tensiunea de iesire Uies=14-17V(+1%-1%)c.c.

Curentul maxim de sarcina Is=1A

Temperatura - 5ºC+25ºC






Cap. III PRINCIPIUL TRANSFORMATORULUI



Principiul transformatorului:


Transformatorul este o ,,masina’’ electrica a carei functionare are la baza principiul inductiei mutuale.De obicei, acesta consta dintr-un miez feromagnetic pe care sunt infasurate doua bobine cu numar de spire diferit.

Daca prima bobina (infasurarea primara) este parcursa de un curent electric alternativ, campul magnetic generat va fi variabil, iar prin circuitul celei de-a doua bobine (infasurarea secundara) va apara o variatie de flux. O t.e.m. indusa alternativa se va forma de-a lungul secundarului. Daca secundarul este inchis pe o sarcina de exemplu una rezistiva, aceasta va fi parcursa de un curent alternativ.

In cazul transformatorului ideal (rezistenta infasurarii electrice =0, fluxuri magnetice de scapari nule intre primar si secundar), puterea electrica din primar va fi egala cu cea din secundar:

U x I u x I

Intr-un transformator ideal, aceasta relatie poate fi adevarata:

U N

= k


U N

Unde: U si U2 sunt valorile efective ale tensiunilor din primar respective din secundar; N si N reprezinta numarul de spire din primar si secundar, iar k se numeste raport de transformare.


In functie de destinatia lor , transformatoarele se pot clasifica in:

Transformatoare de alimentare ( in general la frecventa retelei de 50 Hz ). Daca intre primar si secundar exista si un cuplaj galvanic, cu sau fara posibilitatea reglarii tensiunii de iesire, este vorba de un ,, autotransformator’’.

Transformatoare de semnal (de audiofrecventa sau de radiofrecventa, cu sau fara miez magnetic). Ele se folosesc pentru adaptarea impedantelor sau nivelurilor de tensiune/curent, pentru cuplarea etajelor de amplificare, pentru izolarea galvanica (in c.c.) a unor circuite.




Cap. III. 1 Proiectarea transformatorului de retea


Din punct de vedere matematic, proiectarea unui transformator de retea inseamna rezolvarea unui sistem de ecuatii in care numarul necunoscutelor este mai mare decat numarul de relatii rezolvabile. De aceea calculul de rezolvare se face prin incercari successive, pornind de la anumiti parametri stabiliti pe baza experientei practice, sau in functie de materialele folosite.


Algoritmul de calcul pentru proiectarea unui transformator de retea:


Se determina puterea in secundar:


P Uk Ik


Se calculeaza puterea din primar in functie de randamentul transformatorului:

PII

P = ——





Se determina sectiunea miezului Sm:


Sm= 1,9) √P cm²


Se alege inductia Bmax in functie de puterea transformatorului din diagrama de mai jos (Figura 2). Pentru ca pierderile magnetice si curentul de mers in gol sa ramana reduse, inductia maxima se alege de cel mult Bmax = 9-12 kGs. Valoarea acesteia trebuie sa scada cu cresterea puterii transformatorului, deoarece raportul dintre suprafata exterioara sj volumul miezului scade si racirea se face mai greu. Curba din figura indica orientativ scaderea inductiei maxime cu puterea transformatorului. Cresterea temperaturii transformatorului peste temperatura mediului ambiant nu trebuie sa depaseasca 30-50 grade Celsius.


Pierderile in infasurari si implicit, supraincalzirea conductoarelor de cupru ale bobinajelor sunt determinate de densitatea de curent admisa. In mod normal densitatea de curent se ia intre:

j = 2-3 A/mm2

Figura 2





Variatia inductiei maxime cu puterea transformatorului


Se calculeaza numarul de spire la bornele carora apare o tensiune de 1 V, numit numar de spire pe volt:

8

10

0 = ————————

4 •Bmax•Sm•ƒ





Datorita rezistentei infasurarilor, tensiunea in sarcina la bobinele infasurarilor secundare va scadea. De aceea, pentru calculul numerelor de spire ale bobinajelor secundare, se foloseste un numar de spire pe volt cu 5-10% mai mare:

Noll = (1 1,15) No



Numerele de spire ale infasurarilor se calculeaza cu relatia:

n = No ' U

Sectiunea bobinei Sb se compune din suma sectiunilor S bk ale masurarilor:


nk

Sb= Σ S bk = Σ ──

nsk



in care nk este numarul de spire ale infasurarilor, iar nsk reprezinta numarul de spire care incap pe unitatea de suprafata (spire/cm²). din tabelul 1-ANEXA 1 rezulta numarul de spire/cm² corespunzator diametrelor celor doua bobinaje.


Se calculeaza sectiunea ferestrei Sf = sb/y si se allege tipul de tola din tabelul 2-ANEXA 2


Grosimea pachetului de tole va fi c = Sm/b, valoare ce se majoreaza cu 5 % obtinand astfel grosimea reala

cr= 1,05 x c.
































Cap. IV Redresor de tensiune





Redresorul realizeaza conversia tensiunii alternative furnizata de iesirea transformatorului in tensiune pilsatorie(redresare dubla alternanta)cu ajutorul unei punti redresoare monolitice.(Figura 3)

Puntea redresoare are in componenta un grup de patru diode redresoare. Cea mai importatnta proprietate a diodelor semiconductoare cu jonctiune este comportarea lor diferita la tensiuni de polarizare directe si inverse. Datorita acestei comportari la aplicarea unei tensiuni alternative ele vor functiona pe alternanta pozitiva a acesteia, conducand curenti mari(comportandu-se practic ca scurt-circuit), iar pe alternanta negativa ele vor bloca lasand sa treaca doar curenti mici, incat pot fi considerati neglijabili.

Utilizand o punte redresoare pe o alternanta vor conduce diodele D si D iar pe cealalta vor conduce diodele D si D . (ANEXA 3)





Figura 3




Diodele redresoare sunt realizate din germaniu sau siliciu. Din punct de vedere functional, dioda este construita sa functioneze la anumite valori bine stabilite ale parametrilor, tensiune directa, curent direct, tensiune inversa, curent invers. Ele au rolul de a transforma un semnal electric de forma sinusoidala intr-un semnal pulsatoriu. (Figura 4)











Cap. V FILTRUL TENSIUNII REDRESATE





Pentru a micsora riplul(variatia) tensiunii de iesire a redresorului se pune in paralel cu iesirea acestuia un condensator de valoare mare, care se incarca la o valoare medie de 24V.

Condensatorul reprezinta un ansamblu format din doua suprafete numite armaturi separate printr-un material dielectric. Capacitatea unui condensator de a acumula sarcini electrice atunci cand I se aplica la boprne o diferenta de potential se exprima in unitate de masura specifica condensatoarelor denumita Farad.

In schema sursei de tensiune condensatorul de filtraj este C F la tensiunea de 63V (condensator elecrolitic). In plus la alegerea condensatorului de filtraj se are in vedere tensiunea maxima de la bornele sale datorita faptului ca la bornele lui C tensiunea nu depaseste valoarea de 30V, se alege capacitaea lui C sa reziste la o tensiune de 63 V, valoare suficient de mare pentru a nu fi depasita de riplurile tensiunii de lal iesirea redresorului.














Cap VI. 1 Descrierea schemei de functionare a

sursei de tensiune reglabila de la 14 la 17V

(vezi ANEXA 4)




Tensiunea alternativa de 220V de la retea trece prin comutatorul K1 in primarul transformatorului Tr.

Pentru eliminarea curentilor paraziti produsi de comutatorul de retea K1 precum si pentru eliminarea influentelor unor perturbatii exterioare asupra primarului transformatorului Tr se foloseste grupul R1 C5.

Tensiunea alternativa din secundarul transformatorului de retea este aplicata unei punti redresoare formata din diodele D1,D2,D3,D4. Aceasta tensiune alternativa fiind redresata de aceasta punte si filtrata cu condensatorul electrolitic C2; condensatorul C1 pune in scurt-circuit ramasite ale tensiunii alternative care mai trec prin punte.

Grupul R3 D5 este conceput pentru prezenta tensiunii dupa punte, ledul D5 aprinzandu-se cand comutatorul K1 este cuplat.

Acest montaj este unul tipic de regulator serie in care elementul regulator (tranzistorul T1) se inseriaza intre iesirea din punte si iesirea generala a montajului. Comanda de deschidere a tranzistorului T1 se realizzeaza prin intermediul unui alt tranzistor (T2) al carui colector comanda baza tranzistorului T1 (2N3055).

Tranzistorul T2 este comandat in baza prin grupul R2 P1 (P1 este potentialul general de reglare care modifica tensiunea de deschidere a bazei tranzistorului T1 si implicit a bazei tranzistorului T1). In baza tranzistorului T2 mai gasim si dioda Zenner D6 pusa pentru protectia la supratensiune si condensatorul C3 pentru eliminarea unor eventuale ripluri de tensine care ar putea aparea pe baza lui T2. Rezistenta R4 este rezistenta din circuitul emitorului tranzistorului T2 care stabileste de asemenea si tensiunea baza emitor a celor doua tranzistoare. In emitorul tranzistorului T1 gasim deja tensiune de iesire reglabila prin intermediul potentiometrului P1.

Lampa L1 pusa in paralel cu tensiunea de iesire indica prezenta tensiunii de la bornele regulatorului de tensiune. De asemenea la iesirea montajului mai avem un voltmetru electromagnetic etalonat de la 0 la 25V pt a ne indica valoarea tensiunii ce vrem sa o scoatem la iesire.

Condensatorul C4 are rolul de a filtra tensiunea din circuitul de sarcina. Dioda D7 montata prin polaritate inversa fata de tensiunea iesirii este o protectie la inversare de tensiune.

Cu ajutorul acestui montaj realizat practic s-a reusit obtinerea unei tensiuni variabilede la 14 la 17V si curent de 1A la tensiune maxima.



























Cap. VI 2 Realizarea practica




Montajul practic a fost realizat pe o placuta de cablaj conventional. Fiecare piesa s-a lipit de cablaj cu un aliaj de CuSn ( fludor) cu pistolul de lipit urmarind indeaproape schema.

S-a urmarit ca valoarea pieselor sa fie cat mai aproape de valorile calculate ale rezistentelor si celorlalte elemente pasive si active, puterea acestor piese fiind cea reiesita din calcul.

Tot montajul s-a introdus intr-o cutie de material plastic, tranzistorul Tl punandu-se pe un radiator pentru disiparea energiei termice. De asemenea pe panoul montajului au mai aparut dioda luminoscenta ( LED ) pentru prezenta tensiunii, o fanta pentru lampa LI, butonul potentiometrului general de reglaj PI, voltmetrul de indicare a tensiunii de la iesire, comutatorul de retea Kl si bornele de iesire.

In montaj s-a mai introdus si o siguranta fuzibila in primarul transformatorului de retea cu rol de a proteja montajul la un eventual scurt-circuit
















Cap. VII Defecte si remedieri



Se poate defecta din mai multe motive astfel :

i. Se poate strapunge transformatorul de retea

ii. Se poate strapunge orice componenta active si pasiva de pe cablajul practice executat

iii. Arderea ledurilor

iv. Strapungerea izolatiei conductoarelor electrice utilizate se prezinta cazul cel mai complex al transformatorului trifazat de putere





Cap.VII 1 Repararea Transformatorului



a.      Demontarea transformatorului


Demontarea transformatorului comporta urmatoarcle operatii:

-- evacuarea uleiului;

-- desurubari si desfacerca legaturilor electrice;

-- demontarea subansamblelor (izolatoarele conservatorului de ulei; expandorul etc.) ,

-- decuvarea si demontarea partii active (miezul magnetic si infasurarile situate pe el) ;

-- demontarea radiatoarelor.


Evacuarea uleiului so poate facte total sau partial in functie de starea lui si de caracterul si volumul reparatiei. In cazul evacuarii partiale, acesta se scurge pina la nivelul jugului de sus al miexului magnetic.

Uleiul se evacueaza intr-un vas pregatit dinainte, curat si uscat, prin robinetul de golire de la partea inferioara, laterala, care se leaga de vas cu ajutorul unui tub do cauciuc.

Desurubarea incepe cu capacul cuvei. Apoi se desfac legaturile de izolatoarele de trecere, precum si la comutatorul de prize. La desurubare trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele reguli:

-- fiecarui bulon. surub, prezon etc. dupa ce a fost desurubat trebuie sa i se montexe la loc saibele. piulitele. contrapiulitele etc. ;

-- toato elementele de prindere. reansamblate trebuie pastrate intr-un recipient (galeata. cutie etc.) ;

-- daca buloanele nu pot fi desurubate din cauza ca sint ruginite se ung cu petrol lampant:

-- daca filetele au defecte ele. trobuie refacute folosind tarozi si filiere corespunzatoare;

-- piesele de defectiuni iremediabile vor fi inlocuite cu altele noi.

Demontarea subansamblelor incepe prin demontarea izolatoarelor care, pina la 35 kV, se face, dupa ce s-a desfacut legatura de la partea inferioara prin demontarea piulitelor care strang clemele de presare ale izolatoarelor. Apoi se demonteaza expandorul prin desfacerea legaturii sale de la partea superioara se leaga cu fringhie si se agata de carligul macaralei dupa care se desurubeaza buloanele de pe flansa inferioara, ridicindu-se teava de pe capac.

Demontarea conservatorului de ulei incepe prin detasarea lui de flansa conductei de ulei, apoi de piesele cu care este fixat si cu o funie sau cu un cablu cu inele de ridicare se ridica de pe capacul cuvei, asezandu-se pe podea. Sticla indicatorului de nivel de ulei trobuie ferita de deteriorarii in porioada demontarii conservatorului.

Releul de gaze, precum si instrumentele de control al temperaturii uleiului (termometrul cu rezistenta, termosemnalizatorul etc.) sint demontate imediat dupa evacuarea uleiului, pentru evitarea deteriorarii lor in cursul demontarii subansamblelor.

• Decuvarea inseamna scoaterea partii active din interiorul cuvei si asezarea ei pe suportii din traverse de cale ferata, punindu-se dedesubt o tava din tabla de oeel pentru colectarea uleiului ce se prelinge de pe partea activa. In timpul ridicarii cu ajutorul macaralei, este necesar sa se supravegheze ca nici o parte sa nu se agate de peretii cuvei.

Ridicarea, transportarea si coborirea partii active trebuie facute cu atentie, fara smucituri si balansari. iar eliberarea din macara se va face numai dupa ce se verifica stabilitatea ei pe suporti.

Demontarea partii active incepe cu demontarea prizelor si a comutatorului de prize. Se recomanda ca in prealabil sa se schiteze pozitia prizelor si a pieselor de fixare, atit in partea de inalta tensiune, cit si in cea de joasa tensiune si sa se numeroteze atit prizele, cit si placile de fixare, in care scop se leaga de ele etichete cu numerele corespunzatoare.

Toate imbinarile nedemontabile (lipituri) se curata in prealabil de izolatie; daca lipiturile sunt efectuate cu aliaj de lipit cu cositor. se dezlipesc cu ajutorul lampii de lipit, iar daca sint effectuate cu aliaj de lipit tare, ele se taie cu dalta si ciocanul punind sub ele un obiect metalie (bara, placa).

Dupa deconectarca prizelor de reglaj comutatorul se scoate, de regula, separat de dispozitivul de fixare si se aseaza orizontal pe stelaj.

Urmeaza demontarea grinzilor jugului si despachetarea jugului superior, in prealabil, se depreseaza infasurarile in care scop se desurubeaza (dar nu complet) buloanele de presare, lasandu-le in aripile grinzilor jugului, se scot de pe inelele de presare paharele demontabile, talpile etc., precum si legatura la masa a inelelor de stringere si daca exista tiranti verticali. se desunlbeaza si se scot de pe ei piulitele superioare. Se desurubeaza buloanele de stringere a jugului superior si grinzile respective, se Ieaga cu funii grinzile jugului si se scot

afara busoanele de stringere si aceste grinzi. Se marcheaza pe ele partile de inalta si joasa tensiune, astfel ca la reconectare si fie asezate corect.

Dupa aceea, se ridica grinzile jugului, scotindu-le de pe tirantii verticali si se asaza pe pardoseala. Despachetarea jugului se face scotand pachete formate, din doua trei tole, de la capete spre mijloc, simultan din doua parti. In acost scop, pe niste schele provizorii, instalate la inaltimea necesara, pe ambele laturi ale partii active, se plaseaza in functie de lungimea jugului 1 — 3 muncitori pe fiecare parte. Fiecare muncitor asaza cu atentie linga el pe schela tolele despachetate una peste alta. Pe masura ce despachetarea progreseaza, tolole se iau de pe schela si se duc la locul de depozitare, unde se face cite o stiva din tolele aduse de pe aceeasi parte.

Pentru scoaterea infasurarilor se utilizeaza niste gheare ca cele din figura 5, care se aseaza in cruce una fata de alta. Ghearele trebuie introduse exact sub coloana de distanteri, in care scop infasurarea se ridica putin cu o ranga in acel loc, astfel incit gheara sa prinda numai infasurarea respectiva. Intre tijele ghearelor si infasurare se introduc fasii de carton prespan si apoi se leaga toate ghearele impreuna cu infasurarea, cu ajutorul unei funii, la intervale mici in sensul inaltimii (formand un tot rigid). Se aduce cirligul macaralei la centrul infasurarii si se agata de el infasurarea cu ajutorul funiei legate de gheara in asa fel incit in timpul ridicarii sa atarne de cirlig strict vertical. Dupa scoaterea infasurarii, ea se aseaza vertical pe pardosoala, pe doua grinzi, in mod stabil.


Dispoziitiv pentru scoaterea infasurarilor :

Dupa scoaterea tuturor infasurarilor, se scoate de pe miezul magnetic toata izolatia inferioara. asezindu-se in ordinea scoaterii pe stelaj.

a -- ghera; b -- cruce ; 1 -- prezon; 2 -- tija ghearei din cornier; 3 — placa pentru intarirea ghearei; 4 – nervura ;5 -- cornierele crucii; 6 -- corniere laterale de consolidare.


Demontarea radiatoarelor (cele detasabile). Ele se scot dupa scoaterea partii active. Mai intai se inchid robinetele radiatoarelor se desurubeaza cele patru piulite ale flansei inferioare si ale celei superioare. Se deplaseaza radiatorul cu atentie de pe prezoane, se ridica, se transporta si se aseaza pe podea.

Pe flansele radiatoarelor se monteaza fie flanse oarbe, fie dopuri de lemn.


b.      Repararea miezului magnetic



Dupa curatirea miezului magnetic, se efectueaza un control minutios al

tolelor din coloane si jug, privind starea lor, cit si starea izolatiei acestora.

Izolatia de lac defecta, la despachetarea tolelor cade total sau partial.

Izola|ia de hirtie dintre tole, la despachetare se sfarama iar cea care ramane

pe tole devine casanta, de culoare neagra.

Daca la verificarea directa a starii tolelor si a izolatiei lor nu se constata urme de incendiu sau scurtcircuite locale, trebuie sa se efectueze incercari speciale, in care scop jugul superior se impacheteaza din nou si se preseaza. pina la dimensiunile normale.

Pentru precizarea starii izolatiei intre tole se efectueaza urmatoarele incercari:

— masurarea pierderilor in gol, folosindu-se o infasurare de control, care sa asigure magnetizarea completa a rniezului (adica inductia la care este calculat miezul), asezata pe coloanele miezului peste care in prealabil se infasoara foi de carton de prespan cu grosimea de 2 mm si se fixeaza cu banda groasa de bumbac. Se alimenteaza cu tensiunea de 380/220 V si se masoara P'0 (pierderile in gol). Apoi se scurtcircuiteaza tolele marginale ale miezului, pe suprafata exterioara, cu un conductor si se masoara din nou P’’ . Daca starea izolatiei intre tole satisfacatoare atunci

P’ ----- P’’

----- ----- -------- • 100 < 1 . 2%

P’


c. Repararea infasurarilor

Infasurarile sint cele mai afectate parti ale transformatorului, in cazul aparitiei unui defect in timpul exploatarii acestuia. Ele sufera deteriorari ale conductorului, desfaceri de pe bobina, intreruperi sau contacte intre diversele spire ale infasurarii, alterarea izolatiei pina la arderea ei etc.

Pentru remedieri, infasiirarile transformatorului sunt supuse unei tehnologii de reparatie care consta in:

scoaterea infasurarilor de pe miezul magnetic (vezi demontarea partii active);

scoaterea izolatiei de pe conductor, indepartarea portiunilor deteriorate de conductor si lipirea capetelor;

reizolarea conductorului vechi:

rebobinarea infasurarilor;

uscarea, presarea, impregnarea si coacerea infasurarilor;

remontarea infasurarilor pe coloanele miezului magnetic.

— Pentru scoaterea izolatiei de pe conductor, acesta se trece printr-o clema corespunzatoare sectiunii conductorului. Simultan, conductorul se indreapta, ciocanindu-l cu un ciocan de lemn pe un bloc de lemn si se sterge prin apasare cu cirpe. Daca izolatia se curata greu si, in special, cind conductorul este ecruisat (intarit), colacii de conductor se recoc in cuptoare la 550— 600°C. In lipsn acestora, se utilizeaza focul pe vatra, momentul scoaterii din foc fiind indicat de culoarea visiniu inchis pe care o capata cuprul. Atunci el este scos din foc si racit in aer pana la temperatnra mediului ambiant.

Cind se descopera in conductor goluri, gauri etc., portiunile respective so taie, iar capetele conductorului se lipesc prin suprapunere, cu aliaj de argint. Lipirea se face cu clestele electric, capetele fiind in prealabil prelucrate pentru lipire.

Pentru controlul calitatii lipiturilor, acestea se verifica atit mecanic cit si electric (se masoara rezistenta de contact).

Reizolarea conductorului se face manual sau cu masini de izolat (data exista in dotarea atelierului). Pentru izolare se utilizeaza hirtie de cablu (STAS 5649), cu grosimea de 0 mm. Pentru ultimul strat de hirtie este recomandabil sa se utilizeze o hirtie cu grosimea de 0,12 mm, mai ales la conductoarele de sectiune dreptunghiulara. Numarul de straturi de hirtie cu care se izoleaza conductorul (si deci grosimea izolatiei rezultate) trebuie sa corespunda grosimii izolatiei vechi de pe conductor. Izolatia normala a conductorului pentru gama de tensiuni 6 20 kV este formata din doua straturi ,,jumatate acoperit sau petrecut' din hirtie de 0,05 mm si un strat cap la cap din hirtie de 0,12mm, ceea ce corespunde unei grosimi a izolatiei conductorului pe arnbele parti de 0,64 mm.

Productivitatea izolarii cu masina de izolat este de 6—8 ori mai mare decit a izolarii manuale.

Daca nu exista masina de izolat, atunci se procedcaza astfel: se introduce in tamburul cu conductorul curatat si indreptat o teava de otel si tamburul se asaza pe capre de lemn. La distance de 10—12 m se asaza alti tamburi goi, tot pe capre. Conductorul se desfasoara pe distanta mentionata si capatul sau se fixeaza pe tamburul gol. Apoi conductorul se intinde intre cele doua tambure si se asaza intre acestea piedici, pentru ca tamburele sa nu se roteasca si sa slabeasca intinderea conductorului. Inainte de a trece la izolare, se pregateste hirtia, taind-o In benzi cu latimea de 15 — 20 mm si depanind-o in rulouri.

Lucratorul sterge conductorul cu o carpa curata, ia ruloul si incepe sa izoleze asezind mai intii primul strat, ..jumatate acoperit', parcurgind tot tronsonul (distanta intre doua tambure), iar apoi cel de-al doilea strat si asa mai departe.

Este necesar sa se aseze izolatia cit mai strins, tot timpul netezind-o si intinzind hirtia cu mina, astfel ca un strat sa adere de celalalt si sa rezulte o izolare fara goluri, intreruperi sau incretituri. Cind se termina o banda (rulou), noua fisie de hirtie se imbina cu cea precedenta, prin suprapunerea sfirsitului uneia cu inceputul celeilalte. Ajungind la sfirsitul tronsonului, capatul benzii de hirtie se lipeste cu lac de bachelita si se leaga cu o bucatica de banda. Cind tronsonul este complet izolat, acesta sa infasoara pe tambur. asezind strins o spira linga alta.

Rebobinarea infasurarilor. Transformatoarele de putere aduse la reparat pot avea infasurari de diverse tipuri (continue, spiralate, in galeti, bobine spiralate scurte etc.).In continuare se va prezenta tehnologia rebobinarii infasurarii cilindrice in doua straturi (pentru infasurarea de joasa tensiune) si a infasurarii cu bobine stratificate (pentru infasurarea de inalta tensiune).

Bobina cilindrica in doua straturi se executa din conductoare cu sectiune dreptunghiulara, cu unul sau mai multe conductoare in paralel. In figura 6 este reprezentata o bobina cilindrica in doua straturi cu doua conductoare in paralel. Intre cele doua straturi sint prevazute distantiere axiale, care formeaza canalele axiale de racire. Bobinarea se executa pe sabloane sau direct pc cilindrul de pertinax, care constitute izolatia fata de miezul transformatorului. In acest caz, cilindrul de pertinax se fixeaza pe sablonul de bobinare. Dupa fixarea sablonului pe masina de bobinat, conductorul se trece prin filicra de intindere, se indoaie capatul conductorului la 90°, lasindu-se lungimea necesara libera si se fixeaza de discul sablonului cu o menghina de mana. De prima spira se fixeaza pana egalizatoare de carton prespan, prin bandajare cu banda de bumbac. In timpul bobinarii se verifica calitatea izolatiei pe masura ce conductorul se desfasoara de pe tambur, refacandu-se izolatia deteriorata pe diferitele portiuni cu banda de hirtie de cablu sau de bumbac. Consolidarea spirelor se face cu o fisie de banda groasa de bumbac, care face o bucla peste prima spira, iar capetele sunt trecute alternativ de la o spira la alta, una prin exterior si alta prin interior. Pentru aceasta, la asezarea fiecarei spire, unul din capetele benzii de bumbac se intinde pe sablon, iar celalalt se rastoarna peste spirele deja bobinate si apoi la spira urmatoare se schimba invers.

Dupa asezarea primului strat de spire, se aseaza distantierele longitudinale pentru realizarea canalelor de racire. Al doilea strat se bobineaza la fel cu primul, iar ultima spira se consolideaza, stringandu-se bobina la exterior cu banda groasa de bumbac.

Bobinele stratificate, utilizate pentru infasurarea de medie tensiune, se executa cu conductor izolat cu bumbac sau hirtie de cablu. Ele se bobineaza pe sablon, pe cilindrul de pertinax, sau direct peste infasurarea de joasa tensiune. In ultimul caz, pe masina de bobinat se asaza direct bobina de joasa tensiune pe sablonul ei si se infasoara la exterior cilindrul din carton prespan, care se consolideaza cu banda de bumbac. Pe cilindrul izolant se asaza distantierele longitudinale, care se consolideaza cu banda de bumbac. Daca bobina stratificata este cu doi galeti, se aseaza si inelul de distantare dintre galeti. Prima spira se supraizoleaza cu un strat jumatate acoperit de hirtie de cablu sau banda de bumbac si se incepe bobinarea, consolidandu-se spirele marginale cu o bucla de banda de bumbac, avand capetele trecute alternat la exterior si la interior de la o spira la alta.

Dupa bobinarea primului strat, se asaza izolatia intre straturi din hirtie de cablu, consolidindu-se spirele marginale cu hirtie, peste care se trec spirele stratului urmator, ca in figura 7.

Prizele pentru reglaj se scot sub forma de bucla de 100 mm lungime si se supraizoleaza cu doua straturi ,,jumatate acoperit' cu hirtie de cablu sau bumbac.

• Dupa confectionarea infasurarilor urmeaza, uscarea, presarea definitiva, impregnarea si coacerea. Aceste operatii, la intreprinderile constructoare se efectueaza in cuptoare cu vid, speciale. La locurile de reparatie, de regula, aceste operatii se fac in cuva transformatorului, realizind incalzirea prin metoda pierderilor prin inductie in peretii cuvei. In acest scop, pe peretii cuvei se aplica o infasurare de magnetizare, alimentata la tensiunea de 220--380 V c.a. Curentul alternativ ce trece prin aceasta infasurare creeaza un flux magnetic alternativ, care determina in peretii cuvei de otel aparitia curentilor turbionari, care incalzesc cuva, iar caldura degajata incalzeste infasurarea asezata in cuva inainte de coborirea infasurarii in cuva, aceasta se curata in interior rninutios, se indeparteaza ramasitele de ulei, se sterge cu o cirpa uscata care nu lasa scame infasurarea se coboara apoi in cuva se pun borne provizorii de trecere pe garniturile de etansare de pe capac si se inchide cuva cu capacul ei (ermetic).

Inainte de inchidere, se instaleaza termocupluri sau termometre cu rezistenta in interior, iar in exterior termometre. Se racordeaza cuva la o instalatie de vid, conform schemei din figura 8.

Infasurarea se usuca la tempera de 100 120°C, timp de 6-12 ore; ridicarea temperaturii (prin variatia numarului de spire) se face in ritmul de 40°C/ora.

Infasurarea se scoate, se raceste pina la 70°C, se preseaza pina la dimensiunea dorita si se impregneaza cu lac intr-o baie. Apoi, infasurarea se scoate din baie cu macaraua, tinindu-se 20--30 min deasupra pina se scurge surplusul de lac si se introduce din nou in cuva pentru coacere, operatie care se face la o temperatura de 105—120°C, timp de 8 h.

Dupa terminarea coacerii, cind pelicula de lac nu mai este lipicioasa, infasurarea se scoate din cuva si se instaleaza pe un suport de traverse.

Uscarea, impregnarea si coacerea se fac intr-o incepere bine ventilata. iar muncitorii trebuie sa poarte manusi, incaltaminte inchisa si sa aiba capul acoperit. In incapere nu trebuie sa se fumeze si nici sa se efectueze lucrari cu foc deschis.

Remontarea infasurarilor pe miezul magnetic. Remontarea se face dupa releveul intocmit la demontarea infasurarilor. Inainte de a se monta bobinele, se examineaza fiecare in parte pentru a se constata lipsa deteriorarilor izolatiei spirelor, asezarea corecta si uniforma a distantoarelor pe periferie si pe inaltime, lipsa piliturii metalice si a obiectelor straine, lipsa deplasarii spirelor. Infasurarea, verificata astfel, se ridica deasupra miezului magnetic, pregatit in prealabil, la o distanta mai mare decit coloana pe care se face instalarea ei, manevrand apoi astfel macaraua, ca axa infasurarii sa coincida cu axa coloanei.

Se coboara apoi infasurarile (Ianga miez se aseaza cea de joasa tensiune, apoi, peste ea, cea de inalta tensiune). In timpul montarii, trebuie urmarita cu atentie asezarea infasurarilor de inalta tensiune cu capetele orientate in partea necesara, cu prizele de reglare asezate conform desenului anexat fisei tehnologice.

In figura 9 este indicata schema legaturilor (in A pe partea de inalta tensiune si cu prize reglabile; in Y pe partea de joasa tensiune). Dupa montare, partea activa este supusa unei operafii de uscare, in modul aratat la uscarea infasurarilor.



d. Remontarea transformatorului

Dupa asamblarea partii active, sunt revizuite, reparate si pregatite pentru montare toate partile exterioare ale transformatoarelor, adica: cuva, conservatorul de ulei, expandorul, radiatoarele, capacul, bornele, comutatorul, instrumentele de masura, robinetele, rotile, garniturile de etansare etc.

• Urmeaza asamblarea transformatorului, constind din urmatoarele operatii principale:

montarea conservatorului si a expandorului ;

instalarea garniturilor de etansare ;

montarea radiatoarelor, robinetelor, rotilor;

ridicarea partii active si coborirea ei in cuva;

instalarea capacului, cu toate piesele remontate pe el :

umplerea transformatorului cu ulei si verificarea etanseitatii garniturilor;

vopsirea exterioara a transformatorului.

Uleiul pentru umplere trebuie sa fie pregatit in prealabil intr-o cantitate suficienta, uscat si verificat chimic si electric prin:

determinarea rigiditatii dielectrice (valoare minima 120 kV/cm) ;

detenninarea densitatii relative, la + 20°C (sub 0.89) ;

determinarea punctului de inflamabilitate (minimum 140°C);

determinarea viscozitatii la +20°C (maximum 5°E);

determinarea aciditatii organice si minerale si a alcalinitatii: determinarea continutnlui de cenusa. impuritati mecanice ;

determinarea punctlui de congelare ( -15°C );

determinarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tg S < 2% 20°C).



Incercarile transformatorului dupa reparare


Scopul acestor incercari este de a controla calitatea reparatiei si de a preciza parametrii transformatorului reparat. Aparatele de masura trebuie sa aiba clasa de precizie 0 pan 0.5. Spatiul unde se efectueaza incercarile trebuie sa fie ingradit iar irnprejur trebeie afisate placute avertizoare. Conectarea si deconectarea tensiunii la incercari trebuie sa fie facuta cu manusi de cauciuc si numai la comanda conducatolui incercarii.

Incercarile transformatorului trebuie sa se efectueze in urmatoarea succesiune:

masurarea rezistentelor de izolatie a infasurarilor ;

verificarea raportului de transformare ;

verificarea grupei de conexiuni a infasurarilor ;

—-verificarea rigiditatii dielectrice a izolatiei la frecventa industriala;— incercarea de scurtcircuit ;

incercarea de mers in gol ;

masurarea rezistentelor infasurarilor in c.c.;

masurarea unghiului de pierderi dielectrice (tg S) a infasurarilor si bornelor (izolatoarelor de trecere) ;


a. Masurarea rezistentei de izolatie a infasurarilof si a coeficientului de absorbtie R /R


Se masoara:

cu megohmmetrul de 1 000 V la infasurarile de joasa tensiune;

cu megohmmetrul de 2 500 V la infasurarile de inalta tensiune.

Rezistenta de izolatie se masoara intre fiecare infasurare si masa si intre infasurari . Indicatiile megohmmetrului se citesc dupa 15 si 60 s. Raportul acestor citiri, R / R se numeste coefficient de absorbtie, fiind unul dintre criteriile de stabilire a gradului de umiditate a infasurarilor. Valorile infasurarilor se compara cu cele indicate de intreprinderea constructoare.


b. Verificarea raportului de transformare

Se face pe toate fazele si pe toate prizele transformatorului. Pe partea de inalta tensiune, unde nu se poate masura tensiunea de faza. (conexiunea de regula este A), se face masurarea tensiunii intre faze. Raportul de transformare nu trebuie sa difere de cel indicat de intreprinderea constructoare cu mai mult de 0,5%.

Raportul de transformare se determina cu ajutorul rnontajului din figura 10 si valoarea sa se obtine facand raportul intre tensiunea fazei din primar si cea din secundar (masurata la bornele omoloage), la mersul in gol al transformatorului, trecind comutatorul de prize prin toate pozitiile sale.










c. Verificarea grupei de conexiuni


Se face conform montajului din figura 11. Se scurtcircuiteaza bornele A—a si se alimenteaza bornele de inalta tensiune cu o tensiune de 200400V masurandu-se, pe rand, tensiunile intre bornele: 6— B, b—C,c—B,c—C. Luandu-se o anumita scara pentru tensiuni, se traseaza topogram tensiunilor intre faze de pe primar (triunghiul echilateral mare) si cu virful compasului in B si cu deschiderea b— B se traseaza un arc de cerc; apoi cu varful compasului in C si cu deschiderea b—C se traseaza cel de al doilea arc de cerc; intersectia lor determina virful b al triunghiului tensiunilor din secundar. In mod analog, se determina si virful c, varful a fiind suprapus peste A. Masurind cu raportorul unghiul a dintre doua laturi omoloage din primar si secundar (de exemplu A — B si a—b) se determina grupa de conexiuni, impartind aceasta valoare a unghiului la 30°.



e. Masurarea rezistentelor infafurarilor in c.c.

Se face cu ajutorul puntii duble Thomson, puntii universale Wheatstone, sau prin metoda ampermetrului si voltmetrului.

Rezistenta se masoara pe fiecare infasurare, pe fiecare faza si pe fiecare priza.

Rezistentele infasurarilor diferitelor faze pe acelasi plot nu trebuie sa difere intre ele, sau fata de datele prevazute de intreprinderea constructoare cu mai mult de 2%.

La masurarea prin metoda ampermetrului si voltmetrului (Figura 12) se procedeaza astfel: se scoate reostatul R si se introduce R ; apoi se conecteaza K si se stabileste valoarea curentului in limitele scalei aparatului (datorita inductantei infasurarii transformatorului, apare o intirziere de ordinul a catorva zeci de secunde in stabilizarea valorii curentului in circuit). Milivoltmetrul se conecteaza numai dupa ce acul ampermetrului ramine stabil, prin cheia K in amonte 2 sau in aval 1 de ampermetru.

Deoarece masurarile dau rezistentele de linie, se recalculeaza rezistenfele pe faza ale infasurarilor Rf cu relatiile:

in cazul conexiunii Y :


in cazul conexiunii A:





Cap. VIII NORME DE PROTECTIE A MUNCII


-Nu este recomadabil la bornele sursei aparate tensiuni mai mari de 24V, curent continuu sau curent alternativ.

-Nu este recomandabil alimentarea eventualelor pile electrice sau altei surse , care conform caracteristicilor lor raman incarcate cu tensiuni.

-Este interzis conectarea unei baterii auto sau surse care furnizeeza curentul I > 1 A.

-Nu se pot conecta aparate industriale la care tesiunea de lucru este 24 V,dar curentul de lucru depaseste 1 A.

Nerespectarea ,acestor norrne atrage dupa sine deteriorarea dispozitivului sau decalibrarea unor componente din interiorul ei.



Bibliografie


1. Hoffman Turic- Circuite electrice; Editura tehnica Bucuresti 1975

Vatasescu A. -Dispozitive semiconductoare; Editura tehnica Bucuresti 1978

3. Samachisa G. - Dispozitive electronice; Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1976

4. Stere R. – Tranzistoare cu efect de camp; Editura tehnica Bucuresti 1975

5. Dascalu D. – Circuite electrice; Tipografia I.P.B. Bucuresti 1974








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|

Electrica



Arhitectura
Cadastru
Casa gradina
Desen
Electrica
Instalatii
Protectia muncii

Proiecte pe aceeasi tema


Sursa de tensiune: defecte si remedieri - proiect pentru atestat
Schema electrica doua ic-uri 4013
Efectele campului electric asupra organismului - actioneaza asupra celulelor si organelor si organismului



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.