Planificarea, organizarea, desfasurarea si conducerea activitatilor de aparare impotriva incendiilor si de protectie civila de catre serviciile de urgenta profesioniste

Planificarea, organizarea, desfasurarea si conducerea activitatilor de aparare impotriva incendiilor si de protectie civila de catre serviciile de urgenta profesioniste

Privire retrospectiva

Problema apararii impotriva incendiilor si dezastrelor naturale a aparut din cele mai vechi timpuri. Consecintele negative ale incendiilor si dezastrelor au determinat comunitatile umane sa ia masuri pentru protectia vietii, bunurilor si mediului. Asa bunaoara, sarcina stingerii incendiilor in Dacia Romana a fost incredintata „colegiilor de meseriasi” din orase si cetati, iar in mediul rural comunitatilor. Obiceiul s-a pastrat pe teritoriul Romaniei mai mult sau mai putin, si cu unele diferente, timp de peste un mileniu si jumatate. In anul 1717 se infiinteaza la Gherla (judetul Cluj) prima formatie de pompieri voluntari, iar in anul 1834 se constituie la Arad „Asociatia pompierilor aradeni”. Primele subunitati de pompieri militari se infiinteaza la Iasi (1835) si la Bucuresti (1844). Ulterior se organizeaza astfel de subunitati si in alte orase din Moldova si tara Romaneasca. Prin Legea pentru organizarea pompierilor din anul 1936 ii sunt incredintate Corpului Pompieri Militari prevenirea si combaterea sinistrelor, precum si executarea masurilor impuse pompierilor prin Regulamentul Apararii Pasive (aprobat in 1933), pe intreg teritoriul tarii. Dupa cel de al doilea razboi mondial, Corpul Pompierilor Militari se reorganizeaza ca Inspectorat General iar in anul 1956 in Comandament, avand in compunere stat major, inspectie pentru prevenirea incendiilor si sectorul tehnic-utilaj, iar in subordine unitati si subunitati de foc. In anul 1951 se legifereaza organizarea si functionarea formatiunilor de pompieri voluntari si angajati. Dupa puternicul incendiu de la Combinatul Petrochimic Pitesti, in 1974 se aproba noi reglementari pe baza carora se reorganizeaza activitatea de

prevenire si stingere a incendiilor si se elaboreaza norme specifice pe ramuri economice.

In anul 1996, se aproba o a doua Lege de organizare si functionare a Corpului Pompierilor Militari, precum si noua Lege a protectiei civile. Anul urmator, apararea impotriva incendiilor s-a reglementat printr-o ordonanta a Guvernului. Apararea impotriva dezastrelor era reglementata din anul 1994 tot printr-o ordonanta. In anul 2001 se aproba Ordonanta Guvernului nr.88 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta, iar unitatile militare de protectie civila trec de la Ministerul Apararii Nationale la Ministerul de Interne. In anul 2004 se aproba Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.21 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, precum si o noua Lege privind protectia civila (nr.481). Ca urmare, in decembrie 2004 se constituie Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si cel al municipiului Bucuresti, precum si celelalte institutii si unitati din subordine.

In cursul anului 2005 se operationalizeaza noile servicii profesioniste pentru situatii de urgenta, precum si celelalte componente ale Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, procesul fiind accelerat de valurile de inundatii catastrofale produse in anul respectiv. Intra in vigoare Legea nr.481/2004 privind protectia civila. In anul 2006 este promovata spre aprobare o noua lege privind apararea impotriva incendiilor.

In banca de date a institutiei pompierilor militari in ultimii 50 de ani (1955-2005), s-au inregistrat aproximativ 300.000 de incendii din care peste 90% au fost stinse de acestia, restul de pompierii civili si de cetateni. In ultimii 15 ani a crescut frecventa incendiilor. Astfel, rata incendiilor la mia de locuitori a ajuns la 0.45-0.50 fata de 0.20, care este insa de 10-20 de ori mai mica decat in multe tari dezvoltate. Totodata, a scazut ponderea interventiilor la incendii, acestea reprezentand aproximativ 40% din totalul interventiilor. Au aparut insa interventiile pentru asistenta medicala de urgenta si descarcerare, care in 2004 au reprezentat 55% din total. Asa de exemplu, SMURD din Targu Mures, primul serviciu de acest fel infiintat in Romania, a avut 2.500 de interventii in anul 2004 cu autospeciale de reanimare, din care la o parte s-a actionat impreuna cu echipajele de descarcerare ale pompierilor militari, precum si 370 de interventii de urgenta cu elicopterul. In perioada 2005-2006 a crescut foarte mult numarul interventiilor la inundatii si alunecari de teren, precum si durata operatiunilor.

Privind apararea impotriva incendiilor

In Legea privind apararea impotriva incendiilor nr.307 din 10 iulie 2006, la art.1 alin (1) se stabileste continutul, caracterul si scopul acestei activitati, astfel:

„Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a incendiilor si asigurarii interventiei operative pentru limitarea si stingerea incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si protectiei persoanelor periclitate, protejarii bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de incendii”. Totodata, la alin.2, se stabileste ca termenii si expresiile specifice apararii impotriva incendiilor sa aiba urmatorul inteles:

· Autorizatie de securitate la incendiu – actul emis, in baza legii, de inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, prin care se certifica, in urma verificarilor in teren si a documentelor privind realizarea masurilor de aparare impotriva incendiilor, indeplinirea cerintei esentiale – securitate la incendiu , constructii, instalatii tehnologice si alte amenajari; autorizatia de securitate la incendiu confera persoanelor fizice sau juridice, detinatoare a constructiilor, instalatiilor tehnologice si a altor amenajari dreptul de a le edifica, pune in functiune si exploata din punctul de vedere al indeplinirii cerintei esentiale – securitate la incendiu;

· Aviz de securitate la incendiu – actul emis, in baza legii, de catre inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa verificarea de conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice in vigoare a masurilor de aparare impotriva incendiilor, adoptate in documentatiile tehnice de proiectare, pentru indeplinirea cerintei esentiale – securitate la incendiu – a constructiilor, instalatiilor si altor amenajari;

· Incendiu – ardere autointretinuta, care se desfasoara fara control in timp si spatiu, care produce pierderi de vieti omenesti si/sau pagube materiale si care necesita o interventie organizata in scopul intreruperii procesului de ardere.

. Arderea – ca fenomen fizic asociat unui incendiu este reactia exoterma a unei substante combustibile cu un comburant, insotita, in general, de emisie de flacari si/sau incandescenta si/sau emisie de fum (SR-ISO-8421/1).

· Cauza a incendiului – suma factorilor care concura la initierea incendiului care consta, de regula, in sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum si imprejurarile determinante care au dus la izbucnirea acestuia;

· Mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor – sisteme, instalatii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substante si autospeciale destinate prevenirii, limitarii si stingerii incendiilor;

· Operatiuni de lunga durata – interventiile pentru stingerea incendiilor si eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durata mai mare de patru ore;

· Organizare a interventiei in caz de incendiu – ansamblul masurilor tehnico-organizatorice necesare stabilirii fortelor, responsabilitatilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor si procedeelor ce pot fi utilizate

pentru evacuarea si salvarea persoanelor si animalelor, protectia bunurilor si vecinatatilor, precum si pentru stingerea incendiilor;

· Pericol iminent de incendiu – situatie creata de cumularea factorilor care concura la initierea incendiului, declansarea acestuia fiind posibila in orice moment;

· Schema cu riscurile teritoriale – document intocmit de inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean sau al municipiului Bucuresti care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum si resursele estimate pentru gestionare;

· Plan de analiza si acoperire a riscurilor – document care cuprinde riscurile potentiale dintr-o unitate administrativ-teritoriala, masurile, actiunile si resursele necesare pentru managementul riscurilor respective;

· Prevenirea incendiilor – totalitatea actiunilor de impiedicare a initierii si propagarii incendiilor, de asigurare a conditiilor pentru salvarea persoanelor si bunurilor si de asigurare a securitatii echipelor de interventie;

· Raport de interventie – documentul operativ de informare si analiza statistica in care se inscriu datele esentiale constatate la locul interventiei privind amploarea si intensitatea incendiului, cauza probabila a acestuia, efectele produse, desfasurarea interventiei, fortele participante si timpii operativi realizati;

· Stingerea incendiilor – totalitatea actiunilor de limitare si intrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee si mijloace specifice;

· Utilizator – persoana fizica sau juridica ce foloseste un bun, cu orice titlu, in interesul sau, al altuia sau in interes public;

· Scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie calitativ evolutia unui incendiu in timp, identificand evenimentele cheie care il caracterizeaza si il diferentiaza de alte incendii posibile intr-o incinta;

Privind apararea impotriva incendiilor, de-a lungul anilor s-au utilizat si expresiile: „protectia sau paza contra incendiilor” sau P.C.I, „prevenirea si stingerea incendiilor” sau P.S.I.