Efectele tranzactiei

Efectele tranzactiei

Tranzactia extrajudiciara odata incheiata sau cea judiciara, inclusa in hotararea de expedient, produc efecte extinctive, stingand procesul sau evitand pornirea lui si impiedicand partile sa formuleze din nou pretentii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzactie.

Din acest punct de vedere, tranzactia are efectele puterii lucrului judecat, care interzice rediscutarea a ceea ce s‑a solutionat judecatoreste in mod definitiv.

Tranzactia produce de regula efecte declarative, partile urmarind prin incheierea ei sa obtina recunoasterea unor drepturi preexistente, dar contestate de adversar.

De aceea, tranzactia produce efecte retroactive (ex tunc), de consolidare a unor drepturi preexistente.

Totusi, atunci cand, in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta parte efectueaza sau promite anumite prestatii, tranzactia va produce si efecte constitutive sau translative de drepturi (ex nunc).

Aceste efecte se vor produce numai daca au fost indeplinite, in cazurile in care au ca obiect drepturi tabulare, cerintele cartii funciare.

Tranzactia, ca orice contract, are efecte relative numai intre partile contractante.

Ea nu produce efecte fata de tertii care, inainte de tranzactie, au dobandit drepturi asupra lucrului litigios.

Prin urmare retroactivitatea tranzactiei se produce doar intre parti, dar nu are efecte fata de terti.

Fata de terti, tranzactia va produce efecte numai de la data incheierii ei, pentru viitor si cu conditia respectarii formelor de publicitate cerute de lege.