Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi




Economie


Qdidactic » bani & cariera » economie
Coeficientul de eficienta economica a investitiilor



Coeficientul de eficienta economica a investitiilor


Constituie un indicator de eficienta economica a investitiilor de forma efect/efort. Ridica probleme privind modul de exprimare nivelul de referinta si posibilitatile de utilizare in analiza variantelor de proiect. Se prezinta sub trei forme (absolut, relativ si normativ). In forma absoluta, caracterizeaza proiectul prin prisma raportului efecte/efort (venit net anual/valoarea investitiilor, conform devizului general), la nivelul intreprinzatorului. Sub forma sa relativa permite comparatii intre proiecte prin prisma sporului de efecte fata de sporul de efort implicat. In forma sa normativa reflecta etalonul restrictiv impus de societate pentru fructificarea efortului investitional.

5.a. Coeficientul de eficienta absoluta se stabileste ca raport intre veniturile nete si valoarea investitiilor pentru fiecare varianta astfel:

,

in care: Ea - reprezinta coeficientul de eficienta economica absoluta;

V- veniturile nete anuale;

I- valoarea investitiilor.

In scopul efectuarii analizei se pot utiliza doua procedee:[1]

a) compararea directa a coeficientilor Ea1, Ea2, , Ean considerandu-se ca varianta care are Ea->max. este varianta optima;

b) compararea coeficientului de eficienta al fiecarei variante cu un coeficient normativ (care exprima veniturile minime ce trebuie obtinute la fiecare leu investit), in care caz trebuie considerate acceptabile toate variantele care au:

.




Primul procedeu are dezavantajul ca oricand poate fi introdusa in analiza o varianta care are un coeficient Ea mai redus, si, astfel, indicatiile obtinute nu mai sunt suficient de concludente. In acelasi timp, daca variantele analizate au investitii diferite ca volum, inseamna ca marimea coeficientului Ea1 devine norma minima de eficienta pentru fondurile cheltuite suplimentar in celelalte variante.

Procedeul al doilea elimina in buna masura neajunsurile semnalate mai sus pentru ca coeficientul de eficienta normativa verifica atat coeficientul de eficienta al variantei de baza, cat si al celorlalte variante.

Avand in vedere insa conditia impusa ca , inseamna ca analiza eficientei variantelor s-a efectuat, dar indicatiile obtinute nu ne permit optiunea pentru o varianta sau alta. Nu se poate considera in toate cazurile ca varianta care are coeficientul Ea-> maxim este cea mai buna (se poate ca volumul de investitii sa fie mult prea mare, sau volumul acumularilor banesti mult prea mic in raport cu alte variante). Se mai pun si alte probleme legate de oportunitatea eliminarii din analiza a celorlalte variante daca au coeficientul Ea <En, presupunand un volum mai mic de investitii sau un volum de efecte mai mare.

5.b. Coeficientul de eficienta economica relativa este conceput pentru nevoile determinarii eficientei economice comparative a variantelor de investitii, deci atunci cand realizarea unor variante necesita fonduri suplimentare. Semnificatia economica a acestui indicator este data de raportul efecte/eforturi suplimentare, trebuind sa raspunda la intrebarea daca fiecare leu investit suplimentar va aduce un spor de venit, acceptabil cel putin egal cu marimea (normativa) considerata limita minima la un moment dat.

Coeficientul de eficienta relativa se exprima cu ajutorul relatiei:

,

neputand avea o semnificatie economica de sine statatoare, intrucat are scopul sa caracterizeze in mod direct eficienta sporului de investitii solicitat de realizarea unei variante.

Pentru ca acest coeficient de eficienta relativa a investitiilor Er, sa poata fi folosit pentru a se putea trage concluzii cu privire la fiecare varianta de investitii sunt necesare calcule intr-o anumita succesiune in vederea asigurarii unor comparatii corecte a investitiilor suplimentare. Etapele de calcul constau in:

ordonarea variantelor in succesiunea crescanda a investitiilor, indiferent de marimea veniturilor corespunzatoare fiecarei variante. Cu aceasta ocazie se poate examina daca, fara a se mai calcula coeficientul Er, nu exista variante mai bune, cu venituri maxime la investitii minime;

in continuare, se calculeaza coeficientul de eficienta relativa, in lant, prin compararea variantelor de proiect doua cate doua (varianta a doua cu varianta intai, a treia cu a doua etc.); variantele care au coeficientul Er<En se considera inacceptabile si se vor elimina din calcul;

se recalculeaza coeficientii Er ai variantelor ramase in analiza si se compara din nou cu coeficientul En. Dupa un numar de recalculari raman in analiza variantele care asigura o crestere a venitului, cel putin egala cu aceea impusa de coeficientul normativ de eficienta (En).


Pe baza acestei metodologii de calcul si analiza, coeficientul eficientei relative ofera indicatii cu privire la eficienta fiecarei variante de proiect.

In principiu, acesti doi indicatori trebuie sa fie utilizati concomitent pentru asigurarea unei analize complexe a variantelor de investitii (utilizarea lor are loc in contextul celorlalti indicatori valorici si naturali). In primul rand, pentru ca coeficientul eficientei absolute Ea, comparat cu coeficientul normat En (in care ) separa variantele in acceptabile si inacceptabile.

In al doilea rand, deoarece coeficientul Er, comparat cu coeficientul En permite separarea variantelor acceptabile (in functie de Ea) in:

- mai avantajoase, daca , iar ;

mai putin avantajoase, daca , iar .

5.c. Coeficientul normativ de eficienta economica a investitiilor reflecta gradul de fructificare impus de societate pentru o unitate baneasca alocata realizarii obiectivelor de investitii productive, (En). Are caracter restrictiv, ca normativ minim de eficienta economica.

Marimile normative de eficienta economica a investitiilor trebuie sa fie determinate astfel incat sa contribuie la imbunatatirea activitatii practice de fundamentare a eficientei investitiilor, sa raspunda cerintelor alegerii variantei optime de investitii si sa tina seama de nivelul de dezvoltare al economiei nationale, pentru ca numai astfel se asigura o fundamentare riguroasa a deciziilor de investitii.

Normativele de eficienta economica exprima marimi marginale (limita minima sau maxima). Normativele de eficienta economica au anumite functii.

a) Ca instrument de alocare a resurselor pe destinatii, indiferent de criteriile sociale si economice luate in seama, de stringenta nevoii sociale etc., nu se poate ignora cerinta realizarii unei norme de eficienta la fiecare leu cheltuit intr-o actiune, proces.

b) Normativele de eficienta economica indeplinesc apoi functia de criteriu de analiza intrucat permit comparatii ale variantelor de proiect cu asemenea niveluri restrictive (minime sau maxime, dupa caz).

c) Constituie, de asemenea, instrument de optimizare intrucat prin nivelul si continutul lor orienteaza identificarea cailor, factorilor si mijloacelor de evaluare si realizare a nivelului optim al unor procese si activitati.

d) Normativele de eficienta economica pot avea si functia de prag decizional. Activitatile, procesele economice se pot desfasura in variante alternative, fiecare implicand resurse variate si asigurand efecte variabile. Normativele, ca restrictii (minime, medii sau maxime) argumenteaza riguros decizia ca act de trecere de la gandire la actiune.

Coeficientul normativ de eficienta economica a investitiilor (En) a suscitat preocupari in teoria investitiilor. A fost disputata inainte de toate prioritatea abordarii continutului si rolului acestui indicator. In acest context s-au remarcat economisti cu orientari diferite: L.P. Juskov (1928), S.A. Kukel-Kraevski (1929), M.M. Protodiakoniov (1934) si V.V. Novojilkov (1946); Freund si J.M. Collette; Leon Warls, A. Marshall si Enrico Barone[2].



In elaborarea normativelor de eficienta economica nu se poate neglija specificul ramurii. Avand in vedere natura diferita a lucrarilor pe ramuri, duratele variate de recuperare, structura variata a productiei, precum si destinatia diferita a produselor, care se reflecta in marimea venitului net inclus in preturi, diferentierea normativelor de eficienta a investitiilor pe ramuri s-ar putea impune cu necesitate. Mai mult, poate ca normativele de eficienta ar trebui diferentiate si functie de natura lucrarilor (lucrari noi, reutilari, modernizari, dezvoltari, refaceri etc.). Se stie, de pilda, ca lucrarile de reutilari si modernizari prezinta un grad mai ridicat de eficienta decat investitiile noi, pentru ca presupun, in general, cheltuielile, pentru dotari cu masini, utilaje etc.

In ceea ce priveste nivelul cifric al coeficientului normativ de eficienta economica a investitiilor, problema nu a fost pe deplin elucidata. In literatura economica s-au incercat analogii cu rata marginala a profitului, cu rata dobanzii, cu rata costului mediu ponderat al capitalului, cu rata cresterii cifrei de afaceri sau, intr-un alt context, corelatii cu rata cresterii profitului ori cu rata cresterii venitului national, respectiv a produsului intern brut. In tara noastra coeficientului normativ de eficienta economica i s-a atribuit, intr-o perioada anterioara, un nivel cifric de 0,15, fara a se incerca o argumentare metodologica. Apreciem ca exista o logica economica in ipoteza conform careia normativul de eficienta economica la nivelul intreprinderii, ca si la nivelul unei tari, este rezultanta raportului dintre cresterea venitului (profitului, produsului intern brut) si investitii. Este necesar ca ritmul de crestere a venitului, la nivelul de referinta, sa fie in corelatie cu marimea coeficientului normativ de eficienta economica a investitiilor, respectiv:

,

unde: reprezinta sporul de venit (profit), la nivelul de referinta, in anul t;

It - valoarea investitiilor in anul t.

Plecand de la ipoteza ca intregul venit se repartizeaza pentru investitii, rezulta ca volumul acestora in anul t va fi :

.

Pentru a realiza o crestere a venitului trebuie sa alocam si fonduri de investitii corespunzatoare. Valoarea investitiilor in anul t care ar trebui sa asigure cresterea venitului, respectiv

,

unde r este ritmul sporului venitului, se calculeaza astfel:

In relatia urmatoare s-a plecat de la ipoteza ca aceasta crestere a venitului se datoreaza numai investitiilor. In realitate, asupra cresterii venitului influenteaza si alti factori

cum sunt: cresterea productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor materiale si altii.

Investitiile din anul t se mai pot calcula si astfel:

.

Din relatia precedenta putem scoate sporul de venit, respectiv:

.

Pentru a avea un ritm al sporului de venit corespunzator, dorit, trebuie ca marimea coeficientului de eficienta sa fie:

.

Dupa cum se stie, nu tot venitul obtinut este repartizat pentru investitii. O anumita parte este afectata dividendelor, consumului. In acest sens, considerand ca p% din venit ia alta destinatie, coeficientul de eficienta economica se determina astfel:

;

;

;

;

;

;

;

.

Prin urmare, coeficientul de eficienta economica a investitiilor va fi exprimat prin relatia:

.

Din aceasta relatie rezulta ca marimea coeficientul de eficienta economica este functie de ritmul sporului de venit, respectiv in functie de ritmul cresterii, (1+r), si functie de partea destinata consumului (p).




Cistelecan L., Procesul investitional, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1983, p. 126

Ciumara M., Cai si modalitati de crestere a eficientei economice a investitiilor, Ed. Politica, Bucuresti, 1982, p.48-49







Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|