Comisia trilaterala

COMISIA TRILATERALA

SEMNUL COMISIEI TRILATERALE

Comisia Trilaterala controleaza din umbra economia mondiala
Scopul urmarit este accelerarea globalizarii prin introducerea unui nou sistem economic Comisia Trilaterala este un grup elitist international fondat in 1973 in scopul accelerarii instaurarii Noii Ordini Mondiale. Acest grup ii reuneste pe conducatorii celor mai puternice corporatii industriale si comerciale din lume, precum si ai celor mai bogate banci, inclusiv Banca Mondiala si Fondul Monetar International, alaturi de personalitati din mediul stiintific universitar, sindicate, presa, drept etc. Toti membrii sunt francmasoni cu grade mari in diferite loje ale Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la "trilaterala" (triunghiul) alcatuit de SUA, Europa Occidentala si Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o intreaga ramura "Asia-Pacific".

Prin comparatie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondiala fondat in 1954) si Consiliul pentru Relatii Externe (Council of Foreign Relations, organizatie semi-secreta fondata in 1921 avand numai membri cetateni SUA), Comisia Trilaterala (logo-ul in imaginea de mai sus) este - cel putin in aparenta - transparenta privind activitatile, membrii si ideile propagate. Aceasta transparenta declarata este totusi contrazisa chiar de secretul pastrat privind discutiile purtate la conferintele anuale ale Comisiei. Scopurile urmarite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizarii accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei si politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.

"Ideologul" acestei grupari, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris in lucrarea sa "Between Two Ages: The Technetronic Era" publicata in 1971 (Intre doua epoci: Era tehnocratiei):
"Statul national, ca unitate fundamentala de organizare a societatii umane, a incetat sa mai fie principala forta creatoare in societate. Bancile internationale si corporatiile multinationale actioneaza, programeaza si planifica viitorul societatii in termeni care sunt mult mai avansati decat conceptele politice ale statelor nationale."



Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decat atat. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, presedintele Bancii Chase Manhattan, membru al societatii secrete Illuminati si al "Aristocratiei Negre" planetare, extrem de activ in directia globalizarii. Cei doi au facut echipa pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale si, dupa cum se spune, "restul e istorie" - desi nu apare in manualele clasice de istorie.


Comisia Trilaterala si Consiliul pentru Relatii Externe au acelasi finantator - David Rockefeller

Fondatorul si finantatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar "ideologul" gruparii este fostul consilier prezidential american Zbigniew Brzezinski , care a fost si primul presedinte al Comisiei. Ambii fac parte din gruparea oculta malefica a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptati numai pe baza de invitatie, dintre conducatorii marilor firme, corporatii industriale, antreprenori, magnati media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost declarat initial un simplu "forum de discutii" (think-tank in limba engleza), ca si alte grupari elitiste de acest gen, dar influenta sa este vizibila, ca si puterea sa decizionala, pe scena economica si politica mondiala. Initial s-a afirmat ca scopul dezbaterilor era gasirea unor solutii pentru salvarea democratiei intr-o societate framantata din cauza razboiului din Vietnam, a miscarilor studentesti si a conflictelor sindicale.

Membrii Comisiei nu au reusit niciodata sa dea un raspuns satisfacator privind relatia acesteia cu Consiliul pentru Relatii Externe (CRE, CFR in limba engleza). Membrii CRE sunt cei care pun in practica strategiile elaborate de Comisia Trilaterala, cel putin la nivelul politicii si economiei americane.

Comisia Trilaterala afirma ca nu are nici influenta, nici implicare politica, mai ales ca reuneste adepti ai diferitelor partide si curente politice din diferite tari. In mod ostentativ se afirma ca nu se admite participarea politicienilor activi. Insa chiar de la constituire Comisia Trilaterala a urmarit preluarea controlului la nivel prezidential in SUA.

Presedintii SUA sunt marionetele Comisiei Trilaterale



Fostul presedinte american Jimmy Carter a fost invitat sa faca parte din grup cu un an inainte de a fi ales presedinte, fiind considerat cel mai adecvat candidat in acest sens. Este binecunoscut faptul ca, in ciuda imaginii populiste de lider al muncitorilor, de om simplu si sincer, pe care a mizat Jimmy Carter, campania sa prezidentiala a fost finantata de Comisia Trilaterala. Acest presedinte a carui deviza era "nu o sa va mint niciodata!" a intrat in cursa prezidentiala la sugestia Comisiei Trilaterale si a fost chiar de la inceput o marioneta a acestor forte oculte. Prin sustinerea financiara, mediatica si politica de care a beneficiat in acest mod, a devenit posibil ca un obscur guvernator din Georgia sa ajunga presedintele SUA in 1977.

Ascensiunea lui Jimmy Carter a insemnat preluarea puterii de catre Comisia Trilaterala in SUA: nu mai putin de 18 oficiali cheie ai administratiei Carter erau membrii ai acesteia (acest numar este cu atat mai impresionant avand in vedere ca initial erau in total numai 54 de membri americani). Dintre presedintii SUA care au urmat, toti sunt membri ai Comisiei sau au legaturi declarate cu aceasta, cu exceptia lui Ronald Reagan - insa chiar si in timpul mandatului sau, vicepresedinte era un membru al Trilateralei, George Bush (ulterior presedinte SUA). Bill Clinton este un alt membru al Comisiei care a fost presedinte SUA.

Mecanismul de control implementat de Comisia Trilaterala

Pentru a putea impune un nou sistem economic mondial, este nevoie nu doar de asocierea principalilor conducatori de corporatii in domeniul industrial, ci de orchestrarea precisa a unei colaborari intre economie, politica, mediul academic si presa. Obiectivele intermediare urmarite in procesul globalizarii sunt stabilite de marile corporatii. Oamenii de stiinta din mediul academic (profesori universitari in special) sunt cei care ofera studii si asa-zise lucrari stiintifice pentru a justifica aceste obiective corporatiste. Politicienii sunt cei care prezinta publicului aceste idei si eventual introduc legi noi care sa permita indeplinirea acestor obiective, iar mass-media face propaganda in acest sens pentru a obtine consensul popular si sustinerea (sau macar acceptarea) publica a masurilor cerute de liderii corporatiilor.

In SUA, strategia Comisiei Trilaterale implica inainte de toate controlul asupra presedintiei si guvernului. In prezent, printre membrii marcanti din SUA se numara:
George Bush senior, fost presedinte SUA, tatal actualului presedinte,
Dick Cheney, vicepresedintele SUA implicat in scandalul Halliburton/Iraq (acest scandal se refera la faptul ca SUA a vandut tehnologie nucleara Iraqului si Iranului),
Henry Kissinger, consilier pe probleme de securitate nationala si secretar de stat in administratia Nixon, secretar de stat in administratia Ford, implicat in razboiul din Vietnam,
Madeleine Albright, fost secretar de stat in administratia Clinton,
Zbigniew Brzezinski, consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Jimmy Carter,
Alan Greenspan, directorul American Federal Reserve, cartelul financiar care controleaza economia SUA printr-un lant de banci importante,
Paul Wolfowitz - fostul presedinte al Bancii Mondiale,
Robert S. McNamara - fost presedinte al Bancii Mondiale, fost secretar al apararii SUA, fost presedinte al Ford Motor,
George Soros, fondatorul si detinatorul Fundatiei internationale Open Society

"Maturizarea" procesului de globalizare


Preponderenta, evidenta si in 1973, dar si acum, revine reprezentantilor cartelurilor bancare: presedinti ai Bancii Mondiale, directorii Fondului Monetar International, chairmani ai Federal Reserve Bank, directorii celor mai proeminente banci (si aceasta fara a socoti si bancile comerciale sau de investitii). Reprezentarea "elitei" financiare intr-o asemenea masura intr-o grupare globalista nu este intamplatoare, deoarece banii reprezinta principalul instrument al globalizarii. Prin membrii sai, Comisia Trilaterala controleaza resursele financiare ale intregii planete, in fiecare tara.

Desigur, directorii executivi ai marilor corporatii sunt inclusi in Comisie. Mentionam printre altele, companiile Boeing, Coca Cola, Hewlett Packard, Texas Instruments, AT&T, ITT, Exxon, Enron, Xerox, Mobil, Pepsico, Nabisco, Goldman Sachs etc.

In concluzie, procesul mondial de globalizare care se accentueaza alarmant este condus si controlat de un grup restrans de Illuminati care ravnesc la dominarea globala a umanitatii si a planetei. Nu toti acestia se regasesc printre membrii Comisiei Trilaterale, preferand sa se mentina in umbra. Ceea ce ii motiveaza este foamea de bani si putere. Mecanismele pe care le-au creat la nivelul societatii fac ca aproape marea majoritatea a oamenilor, in mod inconstient, sa le slujeasca interesele. Daca oamenii ar deveni constienti, fiind inainte de toate informati, de amploarea manipularii si inselaciunii, ar putea sa se opuna globalizarii, inainte de a fi prea tarziu.


ANEXA
Componenta Comisiei Trilaterale in 1973 - membrii americani
Pentru o imagine de ansamblu a acestei structuri concepute pentru elaborarea unor strategii de accelerarea a globalizarii, am organizat aceste nume dupa domeniile de activitate.
* indica membrii Comitetului Executiv ai Comisiei Trilaterale in 1973
Domeniul bancar
Ernest C. Arbuckle - Chairman, Wells Fargo Bank
George W. Ball - Senior Partner, Lehman Brothers
Alden W. Clausen - Presedinte, Bank of America
Archibald K. Davis - Chairman, Wachovia Bank and Trust Company
*Peter G. Peterson - Chairman, Lehman Brothers
*David Rockefeller - Chairman, Chase Manhattan Bank
Robert V. Roosa - Partener, Brown Brothers Harriman & Company
Bruce K. MacLaury - Presedinte, Federal Reserve Bank of Minneapolis
John H. Perkins - Presedinte, Continental Illinois National Bank and Trust Company
Mass Media
Doris Anderson - Editor, Chantelaine Magazine
Emmett Dedmon - Vicepresedinte si director editorial, Field Enterprises, Inc.
Hedley Donovan - Redactor sef, Time, Inc.
Carl T. Rowan - editorialist
Arthur R. Taylor - Presedinte, Columbia Broadcasting System, Inc. (CBS)
Sindicate (membrii cooptati dupa stabilirea lui Carter ca viitor candidat la presedentie, in scopul obtinerii votului muncitorilor)
*I. W. Abel - Presedinte United Steelworkers of America
Leonard Woodcock - Presedinte United Automobile Workers
Lane Kirkland - Secretar-trezorier, AFL-CIO
Senatul/Congresul SUA
John B. Anderson - Camera reprezentantilor
Lawton Chiles - Senatul SUA
Barber B. Conable, Jr. - Camera reprezentantilor
John C. Culver - Senatul SUA
Wilbur D. Mills - Camera reprezentantilor
Walter F. Mondale - Senatul SUA
William V. Roth, Jr. - Senatul SUA
Robert Taft Jr. - Senatul SUA
Alti politicieni
James E. Carter, Jr. - Guvernatorul Georgiei
Daniel J. Evans - Guvernatorul statului Washington
*William W. Scranton - Fost Guvernator al statului Pennsylvania
Corporatii
J. Paul Austin - Chairman, The Coca-Cola Company
W. Michael Blumenthal - Chairman, Bendix Corporation
*Patrick E. Haggerty - Chairman, Texas Instruments
William A. Hewitt - Chairman, Deere and Company
Edgar F. Kaiser - Chairman, Kaiser Industries Corporation
Lee L. Morgan - Presedinte, Caterpillar Tractor Company
David Packard - Chairman, Hewlett-Packard Company
Charles W. Robinson - Presedinte, Marcona Corporation
Arthur M. Wood - Chairman, Sears, Roebuck & Company
William M. Roth - Roth Properties
Mediul academic
David M. Abshire - Chairman, Centrul pentru Studii Strategice si Internationale de la Universitatea Georgetown
Graham Allison - Profesor de Stiinte Politice, Universitatea Harvard
Robert R. Bowie Clarence Dillon - Profesor de Relatii Internationale, Universitatea Harvard
*Harold Brown - Presedinte, California Institute of Technology
Richard N. Cooper Provost - Profesor de Stiinte Economice, Universitatea Yale
Frank Altschul - Profesor de Stiinte Economice, Universitatea Yale
Paul W. McCracken - Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Edmund Ezra Day - Profesor de Administrarea Afacerilor, Universitatea Michigan
Marina von N. Whitman - distins pentru servicii publice, Profesor de Economie, Universitatea Pittsburgh
Carroll L. Wilson - Profesor de Management, Scoala de Management Alfred P. Sloan School din cadrul MIT
Edwin O. Reischauer - Profesor la Universitatea Harvard; fost Ambasador SUA in Japonia
Firme de avocatura
Warren Christopher - Partener la O'Melveny and Myers
William T. Coleman, Jr. - Senior Partner la Dilworth, Paxson, Kalish, Levy & Coleman
Lloyd N. Cutler - Partener la Wilmer, Cutler, and Pickering
*Gerard C. Smith - Consilier la Wilmer, Cutler & Pickering
Cyrus R. Vance - Partener la Simpson, Thacher and Bartlett
*Paul C. Warnke - Partener la Clifford, Warnke, Glass, McIlwain & Finney
Alte asociatii
Lucy Wilson Benson President, Liga femeilor cu drept de vot din SUA
Kenneth D. Naden - Vicepresedinte executiv, Consiliul National al Cooperativelor si fermierilor
Think-Tank-uri
Thomas L. Hughes - Presedinte, Fundatia Carnegie pentru Pacea Internationala
Henry D. Owen - Director, Programul de Studii de Politica Externa, The Brookings Institution

CITITI, ANALIZATI, CONCLUZIONATI. CU TOTII SUNTEM CO-CREATORI IN ACEST UNIVERS !