Cresterea economica - teoriile clasice referitoare la cresterea economica, teorii moderne de crestere, limitele cresterii

Cresterea economica

1 Teoriile clasice referitoare la cresterea economica

Primele preocupari ale clasicilor s-au indreptat in mod cert catre problema cresterii economice. Modelul elaborat de Adam Smith si dezvoltat de Malthus avea un subanteles agrar. In timp ce pamnturile erau libere, umanitatea cunoscu o crestere fara limite. Excesul de populatie cand se producea, avea o cale de scapare prin emigrare sau prin destelenirea unor pamanturi. Toti indivizii in felul acesta puteau sa obtina prin munca lor, o productie suficienta pentru a supravietui si a-si intretine familia.

Dar atunci  cand toate pamanturile fertile au fost ocupate, procesul de crestere incepu sa-si arate limitele. Urmand cresterii populatiei, noile terenuri agricole cereau un mai mare efort si obtinerea unei cantitati mai mici de productie. Cele mai bune terenuri trebuiau sa alimenteze o populatie in crestere si marea majoritate a muncilor realizate pe aceste terenuri ducea la obtinerea unor rezultate nesatisfacatoare de productie. Altfel spus, cand pamantul se transforma intr-un factor de productie limitat legea randamentelor descrescande incepu sa actioneze si productivitatea muncii sa se diminueze.

Aceasta descrestere a productivitatii muncii conduce la un punct de echilibru in care indivizii pot obtine doar cele necesare existentei. Daca se incearca depasirea acestui punct si se continua reproducerea speciei umane, excesul de populatie rezultat va fi eliminat de foame, boli si razboaie. Este vorba de statul stationar, situatie spre care tind toate societatile, punctul final ineluctabil al procesului de crestere economica.

Cresterea industriala evidenta care s-a produs incepand cu cea de a doua jumatate a secolului XVIII cerea o explicatie diferita. Modelul elaborat de Ricardo si Marx a inclus prin urmare capitalul ca principal factor de crestere economica. Asadar prezenta multe similitudini cu predecesorii sai si a condus concluzii de asemenea pesimiste. Muncitorii sunt cei care actioneaza in aceasta situatie ca factor limitat. Acumularea de capital trebuie sa duca la cresterea cantitatii de capital existenta pentru un muncitor. Lipsa tot mai acuta a muncitorilor face ca salariul real incasat sa creasca si sa descreasca productivitatea capitalului. Impozitul pe profit se reduce in mod continuu, pana cand devine zero si inceteaza fenomenul de acumulare. Se ajunge astfel din nou la un stat stationar.

In mod cert scriitorul britanic T.Carlyle (1795-1881) avea dreptate cand afirma ca "economia este o stiinta lugubra".

2 Teorii moderne de crestere

Un numar mare de economisti moderni, din randul carora iese in evidenta S. Kuznets, economist care s-a dedicat cercetarii, adunand culegand date istorice si estimand magnitudinea variabilelor economice de-a lungul unor perioade lungi de timp in tarile occidentale. Rezultatele multor ani de efort se pot deduce diferite fapte, caracteristici ale cresterii economiceale tarilor occidentale.Se evidentiaza urmatoarele fapte:

Populatia a crescut intr-o forma sustinuta. Capitalul a crescut mult mai repede ca populatia. Productia

a crescut mult mai repede ca capitalul.

Salariul real a crescut mult mai repede ca productivitatea, calculata ca productie obtinuta pe ora de munca.

Modificarile survenite in modul de distribuire a veniturilor au influientat in mod pozitiv veniturile muncitorilor.

Dobanzile au oscilat luand o forma ciclica, fara sa se poate distinge o tendinta determinata, chiar daca acesata oscilatie s-a produs cu o transparenta redusa.

Relatia capital-munca a ramas stabila incepand cu anul 1950. Desi in industrie aceasta relatie s-a dezvoltat, un mare numar de muncitori s-au orientat catre sectorul serviciilor a mentinut stabila aceasta rata, global considerata.

Raportul investitie/productie a ramas stabil.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Rata de crestere a productiei a ramas constanta pe termen lung si mult superioara ratei de crestere a muncii, a capitalului si a resurselor productive.

Toate aceste fapte contrazic ansamblu de ipoteze al modelelor clasice. Astazi pare indiscutabil ca cresterea economica nu depinde doar de cresterea factorilor de productie - cantitatea de pamant, munca si capitalul disponibil - ci si imbunatatirile cunostintelor, tehnologiei si organizarii intreprinderilor.

Robert Solow si alti economisti moderni au incercat sa masoare contributia fiecarui factor la cresterea economica prin intermediul tehnicilor contabile ale surselor cresterii. Estimarile lor sunt rezumate in tabloul alaturat. Productia a crescut in ultimele decenii in tarile occidentale dezvoltate cu rata medie de 3,2%; din care 1,1% se datoreaza cresterii cantitative a factorilor de productie in timp ce restul de 2,1% se datoreaza cresterilor de productivitate ale acestor factori, adica imbunatatirilor in educatie si in cunoasterea umana.

Schumpeter a dat o explicatie a cresterii economice ce face compatibila legea celorlalte randamente descrescatoare si faptele observate in realitate: valurile de descoperiri si inventii care se produc periodic provoaca cresteri neprevazute ale ratei beneficiilor din capital si investitii; astfel se extind noile cunostinte si se imita noile tehnologii, beneficiile incep sa se reduca si odata cu ele si rata de investitii pana ce un nou val de descoperiri aduce o noua faza expansiva.

3 Limitele cresterii

Exista un sfarsit? Exista o limita a cresterii, o bariera imposibil de trecut? Unii cercetatori afirma ca alergam spre o prapastie si ca trebuie sa ne intrerupem imediat eforturile de dezvoltare.

In 1970, Clubul de la Roma, o asociatie privata compusa din intreprinzatori, oameni de stiinta si politicieni, a insarcinat un grup de investigatori din Massachusettes Institute of Technology sub conducerea profesorului Dennis L. Meadows sa realizeze un studiu despre tendintele si problemele economice care ameninta societatea. Rezultatele au fost publicate in martie 1972 sub titlul 'Limitele cresterii'.

In studiu au fost utilizate tehnici de analiza ale dinamicii sistemelor mai avansate ale momentului. In primul rand s-au strans date asupra evolutiei primilor 70 de ani ai sec. XX, o conjunctie de variabile: populatia, productia industriala si agricola, contaminarea, rezervele cunoscute de ape minerale. Au creat formule care relationau aceste variabile intre ele - productia industriala cu stocurile de resurse naturale, contaminarea cu productia industriala, productia agricola cu contaminarea, populatia cu productia agricola, etc. - si au dovedit ca aceste ecuatii servesc pentru a descrie cu fidelitate relatiile dintre datele cunoscute pe care le-au strans. In final au introdus sistemul complet intr-un calculator si i-au dat sa calculeze valorile viitoare ale acestor variabile.

Perspectivele au rezultat a fi foarte negative. Drept consecinta a diminuarii resurselor naturale, in 2004 ar fi trebuit sa se produca o grava criza a productiei industriale si agricole care ar inversa sensul evolutiei sale. Cu o oarecare intarziere populatia ar atinge un maxim istoric incepand cu care s-ar diminua rapid. In 2100 se prevede atingerea unui nivel stationar cu productii industriale si agricole pe locuitor inferioare celor existente in sec. XX si cu o populatie in decadenta.

Echipa MIT a facut atunci modificari in datele initiale pentru a studia cum ar putea fi modificat acest rezultat final. Cazul in care rezervele mondiale ar fi multiplicate cu 2 sau cu 5 inseamna o intarziere de doar 10 sau 25 de ani pana la atingerea crizei. Aceasta ar veni insotita de rate de contaminare mult mai mari si mortalitatea ar reduce populatia. Introducerea de controale asupra utilizarii resurselor, productiei contaminatilor si natalitatii, nu vor putea impiedica colapsul final.

Singura modificare a datelor introduse in calculator care ar reusi sa elimine criza ar consta in egalizarea imediata a ratelor de natalitate si mortalitate in toata lumea, intarzierea procesului de acumulare a capitalului si destinatia tuturor investitiilor exclusiv in directia renovarii capitalului existent, modernizandu-l pentru folosirea cat mai economica a resurselor si cu o contaminare cat mai mica. Dar aceasta frana brusca a cresterii populatiei si capitalului ar fi trebuit sa se produca dupa cum spun autorii imediat, inainte de anul 1985.

Putin dupa publicarea raportului Clubului de la Roma, preturile petrolului si materiilor prime au crescut si tarile occidentale s-au prabusit in criza economica cea mai grava si de lunga durata pe care au cunoscut-o de la al doilea razboi mondial. Multi au crezut ca acele sumbre previziuni erau pe punctul de a se indeplini, inainte de termen. A fost perioada aparitiei unui mare numar de organizatii ecologiste si de teorii asupra cresterii zero. Cartile de tipul 'Cum supravietuieste o familie ce exploateza doua hectare de teren' s-au vandut cel mai bine.

Recent totul s-a reintors la normal. Criza anilor 70 a fost urata dar nu a fost ultima. Preturile petrolului si materiilor prime au crescut si coborat. Cresterea preturilor a stimulat exploatarea noilor zacaminte si investigarea tehnicilor de economisire a energiilor. Cresterea ofertei si scaderea cererii a facut sa dispara epuizarea resurselor. In 1973 productia mondiala de petrol a fost de 2836,4 milioane de tone, in timp ce rezervele estimate erau de 86096 milioane tone, putandu-se calcula astfel printr-o simpla impartire ca ar dura doar 30,35 ani, adica pana in 200 In 1994 ritmul de extragere al petrolului a crescut pana la 3257 milioane tone, dar cum rezervele cunoscute erau mult mai mari, 136478 milioane tone, termenul pana la epuizarea sa a crescut la 42 de ani, adica pana in 2032. Si descoperirile de noi puturi si resurse nu contenesc.

Petrolul nu se va epuiza niciodata. Este adevarat ca cantitatea de petrol existenta este limitata si fixa. Este adevarat ca consumul de petrol a crescut neintrerupt de la descoperirea sa. Dar aceste doua certitudini nu se contrazic cu certitudinea ca este imposibila epuizarea petroului.

In timp ce petrolul continua sa fie supus legilor pietei, nu se va epuiza niciodata si toata cererea sa va fi satisfacuta. Inceata diminuare a ofertei va provoca o lenta crestere a preturilor si urmatoarea ajustare a cererii. Miscarile bruste ale pretului sau se datoreaza motivelor politice conjuncturale si care au rezultat a fi temporale. In orice caz, alternativele tehnice de producere a energiei exista. Ceea ce se poate deduce din istoria tehnologiei este ca nu exista nici un factor si nici o resursa de neinlocuit. Exista doar factori productivi si bunuri intermediare al caror pret este mai mare decat al celorlalti. Nimic mai mult. Si productiile s-au adaptat si vor continua sa se adapteze la aceasta realitate.

Pentru a exemplifica notiunile prezentate mai sus vom prezenta interpretarea unor indicatori macroeconomici pentru anul 2005.

Cresterea economica a Romaniei in 2005 a fost de 4,1% comparativ cu anul anterior, potrivit Insitutului National de Statistica (INS). Produsul Intern Brut estimat pentru anul 2005 a fost de 287186,3 milioane lei (RON) preturi curente, cresterea PIB-ului fiind determinata de in mod semnificativ, de marirea volumului de activitate si, in consecinta, a valorii adaugate brute din constructii (+9,9%) si servicii (+8,1%) a caror contributie la Produsul Intern Brut a fost de 54,8%.

Consumul final total a inregistrat o crestere cu 8,5 procente in anul 2005 comparativ cu anul precedent; consumul final efectiv al gospodariilor populatiei a crescut cu 9 procente.
Investitiile au crescut cu 13,4%.

Potrivit datelor INS, formarea bruta de capital fix a inregistrat o majorare cu 13 procente, rata de investitie determinata prin raportarea acesteia la valoarea adaugata bruta pe economie fiind de 26,2% (24,3 % in anul 2004). Investitiile realizate in economie in anul 2005 au insumat 37392,9 milioane lei (RON), fiind in crestere, in termeni reali, cu 13,4% fata de anul 2004.

Exportul net in anul 2005 a fost de - 29792,3 milioane lei (RON), mai mare fata de anul 2004, ca urmare a cresterii mai accentuate a volumului importurilor de bunuri si servicii (+17,2%) comparativ cu cel al exporturilor de bunuri si servicii (+7,6%).
Indicele brut al productiei industriale s-a majorat, in luna ianuarie 2006, cu 4,2 procente fata de luna ianuarie 2005, aceeasi crestere fiind inregistrata si in industria prelucratoare. In acelasi timp, productivitatea muncii in industrie a fost mai mare cu 8,0% in luna ianuarie 2006, comparativ cu luna ianuarie 2005.
 Constructiile au crescut cu 9,8%

Numarul locuintelor terminate in anul 2005 a fost de 32368, in crestere cu 2241 fata de anul 2004. 3793 de locuinte au fost realizate din fonduri bugetare. Numarul locuintelor terminate din fondurile populatiei in aceasta perioada a fost mai mare cu 1780 locuinte comparativ cu cel din anul 2004, aceasta categorie continuand sa detina ponderea cea mai mare (82,9% din totalul locuintelor terminate). La 31 decembrie 2005 se aflau in diferite stadii de executie ale lucrarilor de constructii, 89658 locuinte, dintre acestea, 40,8% fiind in stadiu avansat de finalizare.
Per ansamblu, valoarea lucrarilor de constructii in anul 2005 a fost de 26491,5 milioane lei (RON), in crestere cu 9,8% fata de anul precedent. Lucrarile de constructii noi in valoare de 16490,6 milioane lei (RON) au reprezentat 62,2% din valoarea totala a constructiilor.
Somaj de 6,2% in luna ianuarie

Potrivit datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii ianuarie 2006 era de 548.000 de persoane. Comparativ cu luna ianuarie din anul 2005 numarul somerilor inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca a fost mai mic cu 140.777 de persoane. Din numarul total al somerilor inregistrati, femeile reprezentau 40,5 %.
Rata somajului inregistrat in luna ianuarie 2006 a fost de 6,2% in raport cu populatia activa civila totala (6,4% in luna ianuarie 2005). Pentru femei rata somajului a fost de 5,3% (5,6% in luna ianuarie 2005) iar pentru barbati de 7,0% (7,1% in luna ianuarie 2005).
Rate ridicate ale somajului se inregistreza in judetele: Ialomita (13,1%), Vaslui (11,0%), Gorj (10,2%), Mehedinti (10,1%) si Hunedoara (10,0%). Cele mai scazute rate ale somajului au fost in judetele: Ilfov si Timis (cate 2,4% fiecare), Bihor (2,9%), precum si in Municipiul Bucuresti (2,7%).

Comertul creste, serviciile scad

In luna ianuarie 2006, volumul cifrei de afaceri a intreprinderilor cu activitate principala de comert cu amanuntul (cu exceptia comertului cu autovehicule si motociclete) s-a situat cu 32,3% peste nivelul inregistrat in luna ianuarie 2005, cresteri mari obtinandu-se atat la vanzarile de marfuri nealimentare (+33,8%), cat si la vanzarile de marfuri alimentare (+30,6 %).
Volumul cifrei de afaceri a intreprinderilor cu activitate principala de comert cu ridicata si cu amanuntul, intretinerea si repararea autovehiculelor si a motocicletelor, de comert cu amanuntul al carburantilor pentru autovehicule inregistrat in luna ianuarie 2006 a fost mai mare cu 13,6% fata de luna ianuarie 2005, sustinut de cresterea atat a volumului cifrei de afaceri din comertul cu amanuntul al carburantilor pentru autovehicule (+15,3%), cat si al celui obtinut din comertul si intretinerea de autovehicule (+12,5%). Din activitatea de servicii de piata prestate populatiei in luna ianuarie 2006 a rezultat o cifra de afaceri cu 7,6% mai mica fata de luna corespunzatoare din anul 2005

Evolutia principalilor indicatori macroeconomici in perioada 1994-2006