Diferitele tipuri de inselaciuni

Foarte putine fraude care circula prin Internet sunt noi. Majoritatea tehnicilor de escrocare din ziua de azi sunt adap­tari ale unor binecunoscute tehnici de telemarketing, publici­tate prin corespondenta si chiar vanzare din usa in usa. Dar Internetul adauga o noua dimensiune ingrijoratoare acestor vechi tertipuri. Spre exemplu, un site web atractiv poate crea iluzia unei companii mari si cu reputatie buna, mai ales daca ofera legaturi catre site-uri legitime.

Iata cateva dintre cele mai mari si mai de succes escrocherii privind investitiile:

• Schema Ponzi - un tip de schema piramidala, prin care banii provenind de la investitorii noi sunt folositi pentru a ii recom­pensa pe investitorii anteriori. Aceasta schema se prabuseste in momentul in care sumele datorate investitorilor vechi depasesc sumele care pot fi obtinute de la cei noi.
• Pump and Dump (Pompeaza pretul si scapa de actiuni) - o practica ilegala prin care un grup mic de persoane informate cumpara actiuni pe care le recomanda apoi miilor de investi­tori. Consecinta este o crestere rapida a pretului actiunilor, urmata de o prabusire la fel de spectaculoasa. Faptasii care au cumparat initial actiunile vand atunci cand pretul atinge nivelul maxim, obtinand astfel profituri uriase. Majoritatea acestor scheme recomanda companii cotate OTCBB (Over the Counter Bulletin Board - sistem electronic de tranzactionare inter-dealer) care au o fluctuatie redusa. Exista, de asemenea, o variatie a acestei escrocherii numite 'short and distort'. In loc sa raspandeasca informatii pozitive, escrocii realizeaza o campanie negativa in incercarea de a diminua pretul actiunilor. Se obtin apoi profituri prin vanzarea short a actiunilor.
• Investitii le Of f-Shore - aceste escrocherii sunt tot mai utilizate pentru prinderea in cursa a investitorilor americani si canadieni. Fusurile orare diferite, devizele diferite si costurile ridicate ale apelurilor telefonice internationale au ingreunat fraudarea locuitorilor Americii de Nord. Internetul a inlaturat insa aces­te bariere. Fiti cu atat mai precauti in evaluarea unei oportu­nitati de investitii care isi are originea in alta tara. Este foarte dificil pentru institutiile locale de aplicare a legii sa inves­tigheze si sa condamne infractorii straini. Banca de categori a intai (Prime Bank) - acest termen reda in general primele 50 de banci (cu aproximatie) din lume. Ban­cile principale tranzactioneaza, in general, titluri de valoare de inalta calitate care implica riscuri reduse precum valuta, obligatiunile Fondului Monetar International si bilete ale Rezervei Federale. Ar trebui sa fiti foarte circumspecti la auzul acestui termen - este folosit frecvent de escroci in incercarea de a da credibilitate propriei cauze.

Programele care implica bancile de categoria intai pretind ade­sea ca sumele investite vor fi utilizate pentru a cumpara si tranzactiona instrumente financiare ale 'bancilor de categoria intai' in schimbul unor profituri uriase. Din pacate aceste instrumente financiare ale 'bancilor de categoria intai' de multe ori nu exista, iar pagubitii isi pierd toti banii investiti. Alte tehnici de care trebuie sa tineti seama, sunt:

Criza financiara si economia europeana (III)

Observ o neintelegere a ceea ce inseamna economia moderna. Sa va dau un exemplu. Cum este traficul? Sigur ca ne putem imagina un trafic fara semafoare si fara reguli. Drept este, totodata, ca exista si reguli nescrise in societate. Uneori oamenii, prin respect mutual, prin solidaritate, stabilesc reguli informale care civilizeaza spatiul coabitat. Dar exista si reguli formale, reglementari cerute de nevoia de a ordona relatiile intre indivizi si organizatii, pentru ca eficienta sistemului sa creasca, costurile pentru persoanele individuale si anomiile sociale sa fie diminuate.

Chiar existenta bancilor centrale este o reglementare la nivel de sistem. A fost o perioada in istoria mai indepartata cind functiona un fel de 'free banking'. Nu raportul nostru descopera nevoia de reglementari. Intrebarea legitima este alta: avem acum un cadru de reglementare si supraveghere adecvat? Si asa cum acest raport rasufla prin spirit si litera si cum o fac si alte analize (ex: Banca de Reglementari Internationale, Banca Angliei, FMI etc.), ca si masuri initiate in SUA si pe continentul european, in ultimul timp, raspunsul nostru este negativ. Eu am scris de altfel citeva articole in European Voice (tezele fiind prezentate si in Ziarul Financiar), unde am exprimat punctul meu de vedere, pe care l-am sustinut si in comitetul economic si monetar din Parlamentul European si in mai multe seminarii.

Episoadele de criza din ultimele decenii (si aici e vorba si de criza asiatica, unde contul de capital s-a liberalizat prematur, fara a tine cont de slabiciunile structurale ale tarilor asiatice; de criza dot com-urilor, caderea Enron, unde am avut de-a face cu conflicte de interese majore) arata ca nu orice inovatie financiara este pozitiva. Schemele Ponzi, care sint o inovatie financiara, sint bune? Caritasul a fost o schema Ponzi. Este de salutat, este de permis? Nu! Nu numai ca nu este de permis pentru ca trebuie sa ai grija de investitori, dar sint scheme care, prin anvergura lor, pericliteaza tot sistemul. De aceea ai nevoie de reglementari. Aici nu este vorba de a nu fi liberal, ci de a fi unul lucid, un liberal pragmatic, nu un libertarian, un fundamentalist. Resping bigotismul intelectual, refuzul realitatii (englezii ar numi asta 'state of denial'). Pentru ca daunele colaterale pot sa fie asa de mari, incit chiar economia libera sa fie primejduita; poti ajunge chiar la distrugerea procesului politic democratic. Mai ales acolo unde institutiile democratice nu sint solide si clasa mijlocie este numericeste redusa. Si atunci ce facem cu democratia liberala? Eu poate ca merg prea departe cu aceste rationamente, dar mai mult decit o graunta de adevar exista in ele. Ca nu ai nevoie de reglementari in economie este o viziune ingusta, rudimentara; este o neintelegere a functionarii unei societati moderne.

Liberalismul, in sens profund (ca filosofie a societatii deschise - vezi Karl Popper) priveste si egalitatea de sanse, un level playing field. De ce fondurile de risc sa nu fie reglementate, sa nu practice transparenta? Totul pornind de la nevoia de a preveni daune colaterale care sa duca la prabusirea sistemului. Nimic nu este infailibil, nimic nu este perfect. Si nu spune nimeni ca reglementarile sint solutia miraculoasa, indiferent de circumstante. Si prin reglementari poti gresi. Dar a nu recunoaste defecte monumentale, din cauza deficitului de reglementari, asa cum este acum, este mai mult decit de blamat.

Judecand lucrurile intr-o perspectiva istorica, eu cred ca am iesit dintr-o perioada relativ fasta pentru economia mondiala in ansamblu. Vine o perioada dificila, care inseamna si ritmuri de crestere incetinite, desi vom avea diferentieri majore (unele economii emergente vor continua sa creasca rapid, mai ales in Asia), dar si inflatie mai inalta si preturi crescute la alimente. Revine spectrul lui Malthus, o tema ce a obsedat cu 30-40 de ani in urma elitele politice: daca putem continua cresterea economica folosind resurse epuizabile. Am in vedere raportul Clubului de la Roma, in special modelele lui Forrester de la MIT. Putem examina aceasta probabila dinamica si prin prisma ciclurilor foarte lungi, cand manunchiurile de tehnologii disponibile nu mai asigura mentinerea unor standarde de consum de tip occidental pentru cetatenii lumii care au putere de cumparare (acestor cetateni alaturandu-li-se sute de milioane de insi din Asia). Agenda Lisabona a fost depasita de evenimente.

Functionarea Uniunii Europene va fi si ea testata sever de vremurile ce vin. Daca am avea o revolutie tehnologica in domeniul energiei, situatia s-ar ameliora radical. Dar raspunsurile pe termen scurt nu pot fi deci decat palide. Raspunsurile eficace pot fi mai ales pe termen mediu si lung. Si orice s-ar face, vom asista la o lupta distributionala accentuata. Toti cei care participa, in Europa si SUA, la viata economica, sociala si politica vor cauta sa-si mentina partea dintr-o placinta care se reduce, in termeni relativi (uneori si absoluti), in conditiile redistribuirii dramatice a avutiei in spatiul mondial. Iar aceasta incordare distributionala va aduce tensiuni sociale suplimentare. Mai ales acolo unde inegalitatile de venituri cresc excesiv. Astfel, ne explicam recrudescenta in spatiul retoricii publice a populismului, demagogiei, xenofobiei, protectionismului etc. Opinia mea este ca vin vremuri grele sau mai putin bune, pentru Europa si pentru lume, in general. Si de aceea este nevoie, pentru a raspunde la asemenea provocari globale, de replici globale. Este nevoie de cooperare, ca ne gandim la G8 - unde as invita China, India, Brazilia - sau organismele internationale. Nu poti sa nu implici aceste tari in gestionarea problemelor globale. Filosofia relatiilor internationale pe care o propovaduieste un Robert Kagan
(vezi ultima sa carte, "The Return of History"), de tip confrontationist, mi se pare, in acest context, gresita.

O politica publica trebuie sa inteleaga functionarea pietelor financiare. Distingem doua abordari: una care apreciaza ca pietele financiare functioneaza bine, ca sunt eficiente. Si exista o alta conceptie potrivit careia pietele financiare sunt funciarmente instabile si ca trebuie sa se intervina in mod sistematic pentru a le corecta. Eu am o abordare pragmatica. Pietele au virtuti incontestabile, inovarea financiara are avantajele ei. Pe de alta parte, a fi orb si a nu vedea potentialul de instabilitate pe care il pot crea pietele financiare fara reglementare, a inchide ochii la riscurile de sistem inseamna o abdicare de la ceea ce presupune notiunea de responsabilitate publica, grija fata de binele public. Stabilitatea financiara a economiei este un bun public care trebuie sa fie asigurat, in mod institutionalizat. Acesta este temeiul raportului pe care il pregatesc in Parlamentul European impreuna cu Ieke van den Burg.

Societatea moderna implica o politica publica, reglementari, care sa tina seama de posibilitatea unor echilibre precare (rele), de nevoia de a preveni instabilitatea sistemului si daune colaterale mari. Trebuie sa restabilim transparenta pe piete, entitatile financiare trebuie sa aiba o adecvare a capitalului, ceea ce inseamna lichiditate, resurse proprii care sa le permita sa reziste la situatii extreme. Este necesar - si tocmai aceasta inseamna spirit de fair-play, liberal, dar in sens corect - un level playing field. Trebuie sa restabilim transparenta, sa adecvam capitalul, sa evitam conflictele de interese etc. Opinia mea este ca toate entitatile financiare care practica leveragingul (fac operatiuni ce depasesc mult capitalul propriu), asa-numitul sector bancar "umbra", trebuie sa fie sub incidenta reglementarilor.

Episoadele de criza din ultimele decenii (si aici e vorba si de criza asiatica, unde contul de capital s-a liberalizat prematur, fara a tine seama de slabiciunile structurale ale tarilor asiatice; de criza dot com-urilor, caderea Enron, unde am avut de-a face cu conflicte de interese majore) arata ca nu orice inovatie financiara este pozitiva. Schemele Ponzi, care sunt o inovatie financiara, sunt bune? Caritasul a fost o schema Ponzi.

Este de salutat, este de permis? Nu! Nu numai ca nu este de permis pentru ca trebuie sa ai grija de investitori, dar sunt scheme care, prin anvergura lor, pericliteaza tot sistemul.

De aceea, ai nevoie de reglementari. Aici nu este vorba de a nu fi liberal, ci de a fi unul lucid. Un liberal pragmatic, nu un libertarian, un fundamentalist. Resping bigotismul intelectual, refuzul realitatii (englezii ar numi asta "state of denial").

Pentru ca daunele colaterale pot sa fie asa de mari, incat chiar economia libera sa fie primejduita; poti ajunge chiar la distrugerea procesului politic democratic.
Mai ales acolo unde institutiile democratice nu sunt solide si clasa mijlocie este numericeste redusa.

Si atunci ce facem cu democratia liberala? Eu poate ca merg prea departe cu aceste rationamente, dar mai mult decat un graunte de adevar exista in ele. Ca nu ai nevoie de reglementari in economie este o viziune ingusta, rudimentara; este o neintelegere a functionarii unei societati moderne.

Europarlamentarul Daniel Daianu vorbeste, intr-un interviu exclusiv pentru EurActiv.ro, despre vulnerabilitatea Romaniei la inflatie si despre faptul ca a dori o economie fara reglementari este o viziune ingusta, deloc liberala. Daianu mai vorbeste si despre initiativele sale menite sa produca masuri de lupta impotriva crizei financiare mondiale.

EurActiv.ro: Vulnerabilitatea la socul inflationist, in Romania, a fost apreciata de Fitch ca fiind printre cele mai mari din lume. Deja inflatia din Romania este pe locul 5 in UE. Cum ati aprecia aceasta amenintare?

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Daniel Daianu: Vulnerabilitatea se refera la dezechilibre externe mari si, corelat, la un deficit bugetar in ascensiune, care ar provoca o depreciere majora a monedei nationale, ceea ce ar amplifica puseul inflationist de acum.

In tarile cu venituri mici pe locuitor, unde este de presupus ca si cheltuielile cu alimente, cu nevoile de baza, detin o pondere considerabila in total (fata de ce observam indeobste in Uniunea Europeana), probabilitatea ca inflatia sa suie mai iute este inalta. Aici intervine faptul ca energia afecteaza tot lantul de productie. Dar in momentul de fata ne confruntam si cu o crestere puternica a preturilor la alimentele de baza -un "cost push" sever. Chiar daca in Romania vom avea o recolta buna, dupa cum se estimeaza, tot vom suferi din acest punct de vedere. Cresterea inflatiei nu este data acum, in principal, de o spirala preturi-salarii, de un deficit bugetar ce a scapat de sub control; socurile exogene sunt factorul de baza.

In toate perioadele cand au fost asemenea socuri, ce afectau preturile la alimente, cei care au suferit cel mai mult au fost cetatenii simpli din tarile unde veniturile sunt scazute. In UE aceasta este situatia Romaniei, Bulgariei, a tarilor baltice, etc.

Trebuie subliniat insa ca inflatia creste peste tot in lume. In zona euro inflatia aproape s-a dublat fata de tinta urmarita de Banca Centrala Europeana, ajungand la 4%. Iar in tarile din UE unde avem consilii monetare (ce leaga moneda nationala de euro), nu se poate vorbi de un efect al deprecierii monedei si totusi inflatia este de doua cifre. Ofer aceste date pentru a contextualiza, pentru a intelege ca nu este vorba de o origine interna, in primul rand, a puseului inflationist de acum.

Drept este ca nu trebuie sa inrautatim perspectivele inflatiei si ale evolutiei macroeconomice prin cheltuieli publice necugetate (populism) si o politica monetara acomodativa, tolerarea unei spirale preturi-salarii.

Dar sunt si alte aspecte de care trebuie sa se tina seama in politica publica pentru a diminua din presiunile inflationiste. Am in vedere prevenirea abuzului de pozitie dominanta pe piata. In economia noastra avem multe segmente de piata unde nu exista concurenta reala. O asemenea piata este cea a energiei. Autoritatile publice trebuie sa intervina, fara menajamente. Si lanturile mari de magazine sa fie monitorizate! Nu intamplator a izbucnit scandalul in Europa in ce le priveste. Pentru ca cei mari ii strivesc pe cei mici si capitalizeaza pozitia dominanta pe piata. In conditiile prezente, cu atat mai mult autoritatile  de reglementare trebuie sa intervina, impreuna cu guvernul, avand opinia publica de partea lor

Mai este un aspect ce tine de managementul corporatist: pe o piata concurentiala: cel care doreste sa isi mentina ponderea sau chiar sa o creasca, ar fi precaut in a mari preturile sau tarifele serviciilor. Ar cauta sa economiseasca, sa produca mai eficient si uneori chiar sa accepte reduceri de marja de profit. Nu s-ar avanta in a plusa la tarife sau la preturi. Si pentru ca vorbeam de piata energiei: cand ai atatia intermediari la electricitate ne dam seama ce simulacru de piata concurentiala avem. Un monopol privat poate sa fie mai rau decat un monopol public.

EurActiv: Se tot vorbeste despre criza financiara mondiala. Afecteaza ea Europa si Romania? Cand si in ce fel?

DD: Eu nu impartasesc o teza pe care o aud  la unii, inclusiv in Parlamentul European, si in discutiile pe care le avem cu comisarul Almunia, cu presedintele BCE, Trichet, si anume ca, spre deosebire de economia americana, economiile europene dau dovada de robustete. Sunt de acord ca exista trasaturi ale economiei europene , care decurg din particularitatii ale mersului ciclic, si care o pot avantaja. Sunt de acord si cu faptul ca expunerea grupurilor financiare europene fata de efectele crizei de pe piata ipotecara din Statele Unite este mai mica

Dar nu sunt de acord cu teza decuplarii si cu posibilitatea ca economia europeana sa evite consecintele crizei financiare. Si asta se vede din ce in ce mai mult in ultimele luni privind indicatori economici, incetinirea activitatii economice. Spania, Irlanda, Marea Britanie, Portugalia sunt aproape de recesiune si mai sunt si alte tari ce gafaie.

Un alt argument este ca inovatiile financiare, tranzactiile cu produse financiare foarte riscante , s-au facut vartos si in Europa fiind implicate mari grupuri financiare europene in originarea si distribuirea de produse "exotice". Iar actionarii lor au suferit pierderi considerabile.

Opacitatea pietelor financiare se observa si in Europa, asa cum se observa in Statele Unite. Defectele sistemului de reglementare si de supraveghere sunt ubicue - sunt valabile si pentru SUA si pentru Europa. Mai mult, in Uniunea Europeana, ne confruntam cu o segmentare a sistemului de reglementari si de supraveghere, ceea ce intra in coliziune cu logica pietelor unice. De aceea eu si Ieke van den Burg, in raportul pe care l-am prezentat in comitetul economic si monetar al Parlamentului European, incercam sa raspundem la nevoi ale activitatii de reglementare si supraveghere prudentiala in Uniunea Europeana.

S-a dovedit, de pilda, ca adecvarea capitalului si a lichiditatilor este foarte precara, ca mecanism, la grupurile financiare. Conflictele de interese sunt mari in cazul agentiilor de rating ; ele acordau evaluari de risc in timp ce operau si in ipostaza de consultanti pentru emitentii de obligatiuni. Totodata, exista un viciu major al procesului de securitizare. Daca transformarea de imprumuturi in obligatiuni are avantaje (poate sa adanceasca intermedierea financiara, sa permita bancilor sa obtina lichiditati sporite), in anumite circumstante poate sa aiba mari costuri si riscuri. Ca Dr. Jekyll si Mr. Hyde. Ceea ce dimineata pare pozitiv, cand vine noaptea devine urat si letal. In anumite conditii - si asta s-a vazut din plin in aceasta criza - securitizarea/titrizarea divorteaza activitatea de imprumutare de consecintele ei. In sensul ca o banca ce a acordat imprumuturi, in momentul in care le titrizeaza nu mai este interesata de ceea ce se intampla cu cel ce a beneficiat de bani.

In economia mondiala este pentru prima data cand avem un asemenea buchet de crize, care inseamna o suita de socuri. Si vedeti cum s-au succedat. Criza financiara a irumpt in iulie-august anul trecut; in ceea ce priveste preturile la energie asistam la suirea lor sistematica, in pofida unor fluctuatii. Si avem  o criza a alimentelor in sensul unor preturi rezonabile. De ce? Fiindca, printre altele, goana nebuna dupa surse alternative de energie, care includ si biomasa, a pus o presiune teribila pe piata alimentelor de baza. Este drept ca trebuie sa includem aici si efectele cresterii economice, ale consumului din Asia. Avem un buchet de crize - energie, preturile alimentelor si criza financiara,-- care a obligat banci centrale sa injecteze lichiditate din motive legate de stabilitatea sistemului financiar (cum se intampla in SUA), in conditiile in care inflatia creste. Vedem aici contradictia intre misiunea unei banci centrale de a lupta contra inflatiei, cu alta tinta, care este de a se ingriji de stabilitatea sistemului financiar.

Judecand lucrurile intr-o perspective istorica eu cred ca am iesit dintr-o perioada relativ fasta pentru economia mondiala in ansamblu.  Intram intr-o perioada dificila, care inseamna si ritmuri de crestere incetinite, desi vom avea diferentieri majore (unele economii emergente vor continua sa creasca rapid, mai ales in Asia), dar si inflatie mai inalta si preturi la alimente crescute. Revine spectrul lui Malthus in dezbaterea publica, o tema care a obsedat cu 30-40 de ani in urma elitele politice: daca putem  continua cresterea economica folosind resurse epuizabile. Am in vedere  raportul Clubului de la Roma, in special, modelele echipei conduse de prof Forrester de la MIT. Putem examina aceasta probabila dinamica si prin prisma ciclurilor foarte lungi, cand manuchiurile de tehnologii disponibile nu mai asigura mentinerea unor standarde de consum de tip occidental pentru cetatenii lumii care au putere de cumparare (acestor cetateni alaturindu-li-se sute de milioane de insi din Asia). Agenda Lisabona a fost clar depasita de evenimente . Functionarea Uniunii Europene va si ea testata sever de vremurile ce vin. Daca am avea o revolutie tehnologica in domeniul energie situatia s-ar ameliora radical. Dar cat de realista este aceasta ipoteza pe termen scurt?

Raspunsurile pe termen scurt nu pot fi deci decat palide. Raspunsurile eficace pot fi mai ales pe termen mediu si lung. Si orice s-ar face vom asista la o lupta distributionala accentuata. Toti cei care participa, in Europa si SUA, la viata economica, sociala si politica vor cauta sa-si mentina partea dintr-o placinta care se reduce, in termeni relativi (uneori si absoluti), in conditiile redistribuirii dramatice de avutie in spatiul mondial. Iar aceasta incordare distributionala va aduce tensiuni sociale suplimentare. Mai ales acolo unde inegalitatile de venituri cresc excesiv. Astfel ne explicam recrudescenta in spatiul retoricii publice a populismului, demagogiei, xenofobiei, protectionismului etc. Opinia mea este ca vin vremuri grele, sau mai putin bune, pentru Europa si pentru lume in general. Si de aceea este nevoie, pentru a raspunde la asemenea provocari globale, de replici globale. Este nevoie de cooperare, ca ne gandim la G8 - unde as invita China, India, Brazilia - sau organismele internationale. Nu poti sa nu implici aceste tari in gestionarea problemelor globale. Filosofia relatiilor internationale pe care o propovaduieste un Robert Kagan (vezi ultima sa carte, "The Return of History"), de tip confrontationist, mi se pare, in acest context, gresita

Ingrijorarea fata de efectele crizelor mentionate mai sus a motivat scrisoarea (la a carei redactare am participat) pe care trei fosti presedinti ai Comisiei Europene, opt fosti premieri si cinci fosti ministrii de finante/ (economiei), intre care si subsemnatul, au trimis-o lui Barroso, presedentiei Slovene a UE si presedintelui Sarkozy (scrisoarea a fost publicata de Le Monde in 22 mai si a aparut la noi in Dilema Veche 229-4 iunie, a.c). [aici, publicata de The Telegraph, n.r.] 

avem mari probleme. O politica publica trebuie sa inteleaga functionarea pietelor financiare. Distingem doua abordari din acest punct de vedere: una care apreciaza ca pietele financiare functioneaza bine, ca sunt eficiente, ca nu trebuie sa fim preocupati de costurile de ajustare, ca echilibrele sunt bune. Si exista o alta conceptie potrivit careia pietele financiare sunt funciarmete instabile si ca trebuie sa se intervina in mod sistematic pentru a le corecta. Si poti sa ai o pozitie de mijloc, pragmatica, care sa accepte ceea ce este bun in libertatea pietelor, dar sa nu subestimeze insuficientele lor. Eu am o abordare pragmatica. Pietele au virtuti incontestabile, inovarea financiara are avantajele ei si un sistem de intermediere financiara trebuie sa ajute pe cei care au nevoie de finantare, in conditii cat mai eficiente. Pe de alta parte, a fi orb si a nu vedea potentialul de instabilitate pe care il pot creea pietele financiare fara reglementare, a inchide ochii la riscurile de sistem, insemna o abdicare de la ceea ce presupune notiunea de responsabiliate publica, grija fata de binele public. Stabilitatea financiara a economiei este un bun public care trebuie sa fie asigurat, in mod institutionalizat.

Societatea moderna implica o politica publica, reglementari, care sa tina seama de posibilitatea unor echilibre precare (rele), de nevoia de a preveni instabilitatea sistemului si daune colaterale mari.

Trebuie sa restabilim transparenta pe piete,entitatile financiare trebuie sa aiba o adecvare a capitalului, ceea ce inseamna lichiditate, resurse proprii care sa le permita sa reziste la situatii extreme. Este necesar - si tocmai aceasta inseamna spirit de fair-play, liberal, dar in sens corect - un level playing field.

Raportul vine cu recomandari privind transparenta, adecvarea capitalului, eliminarea conflictelor de interese, guvernanta corporatista, sistemele de supraveghere in sistyemul financiar. Schemele de remunerare in institutiile financiare trebuie corectate; trebuie sa functioneze principiul stick and carrot, nu doar stimulente, ce favorizeaza asumarea de riscuri in detrimental prudentei cuvenite. Exista recomandari privind originarea si distributia de produse financiare "exotice", Opinia noastra este ca toate entitatile financiare care practica leveragingul (fac operatiuni ce depasesc mult capitalul propriu), asa numitul sector bancar "umbra" trebuie sa fie sub incidenta reglementarilor. Interventia Fed-ului de a salva Bear Stearns trimite un semnal graitor in acest sens.. Trebuie evitata o creditare excesiva , care nu poate decat sa insamanteze o criza viitoare. Recomandari privind Basel II (adecvarea capitalului, despre care m vorbit), sa se faca astfel incat sa se acumuleze bani pentru zile mai negre. Recomandari in ceea ce priveste atentia care trebuie acordata riscurilor sistemice, care au fost neglijate si care sunt tot mai mari --pe fondul globalizarii pietelor. Recomandari privind colaborarea intre organismele de supraveghere din Uniunea Europeana, unde exista o contradictie majora intre logica functionarii pietelor unice si segmentarea nationala a reglementarii si supravegherii. Rolul colegiilor de supraveghere si ale celor trei Comitete de nivel 3 (Lamfalussy) trebuie sa creasca. Si recomandari privind intarirea supravegherii macroprudentiale la nivelul Uniunii Europene prin accentuarea unor prerogative ale Bancii Centrale Europene si o mai buna colaborare intre insititutiile de supraveghere nationale. Ce am mentionat sunt cateva dintre liniile de forta ale raportului preliminar.

EurActiv: In initiativele si interventiile dvs. cereti 'reglementari riguroase' ale pietelor financiare. Cum sunt acestea in concordanta cu o viziune liberala asupra sectorului financiar?

DD: Permiteti-mi sa observ o neintelegere a ceea ce inseamna economia moderna. Sa va dau un exemplu. Cum este traficul? Sigur ca ne putem imagina un trafic fara semafoare si fara reguli. Drept este, totodata, ca exista si reguli nescrise in societate. Uneori oamenii, prin respect mutual, prin solidaritate, stabilesc reguli informale care civilizeaza spatiul coabitat. Dar exista si reguli formale, reglementari cerute de nevoia de a ordona relatiile intre indivizi si organizattii, pentru ca eficienta sistemului sa creasca, costurile pentru persoanele individuale si anomiile sociale sa fie diminuate. Chiar existenta bancilor centrale este o reglementare la nivel de sistem A fost o perioada in istoria mai indepartata cand functiona un fel de "free banking".  Nu raportul nostru descopera nevoia de reglementari. Intrebarea legitima este alta: avem acum un cadru de reglementare si supraveghere adecvat? Si asa cum acest raport rasufla prin spirit si litera si cum o fac si alte analize (ex: Banca de Reglementari Internationale, Banca Angliei, FMI, etc), ca si masuri initiate in SUA si pe continentul european, in ultimul timp, raspunsul nostru este negativ. Eu am scris de altfel cateva articole in European Voice (tezele fiind prezentate si in Ziarul Financiar) unde am exprimat punctul meu de vedere, pe care l-am sustinut si in comitetul economic si monetar din Parlamentul European si in mai multe seminarii.

Opinia mea este ca episoadele de criza din ultimele decenii (si aici e vorba si de criza asiatica, unde contul de capital s-a liberalizat prematur, fara a tine cont de slabiciunile structurale ale tarilor asiatice; de criza dot com-urilor, caderea Enron, unde am avut de-a face cu conflicte de interese majore) arata ca nu orice inovatie financiara este pozitiva. Sa va dau un exemplu: schemele Ponzi, care sunt o inovatie financiara, sunt bune? Caritasul a fost o schema Ponzi. Este de salutat, este de permis? Nu! Nu numai ca nu este de permis pentru ca trebuie sa ai grija de investitori, dar sunt scheme care, prin anvergura lor, pericliteaza tot sistemul. De aceea ai nevoie de reglementari. Aici nu este vorba de a nu fi liberal, ci de a fi unul lucid, Un liberal pragmatic, nu un libertarian, un fundamentalist. Eu resping bigotismul intellectual, refuzul realitatii (englezii ar numi asta "state of denial"). Pentru ca daunele colaterale pot sa fie asa de mari, incat chiar economia libera sa fie primejduita; poti ajunge chiar la distrugerea procesului politic democratic. Poti ajunge la o conducere autoritarista, iar daca situatia se deterioreaza copios poti vedea armata luand puterea pentru a "restabili ordinea". Mai ales acolo unde institutiile democratice nu sunt solide si clasa mijlocie este numericeste redusa.. Si atunci ce facem cu democratia liberala? Eu poate ca merg prea departe cu aceste rationamente, dar mai mult decat o graunta de adevar exista in ele.

Ca nu ai nevoie de reglementari in economie este o viziune ingusta, rudimentara; este o neintelegere a functionarii unei societati moderne.

Mai intervine si o chestiune de principiu, de fair-play. Daca unii sunt reglementati, cum sunt bancile comerciale, de ce bancile de investitii si alte entitati financiare non-bancare (precum fondurile de investitii/hedge funds) sa nu fie reglementate? Liberalismul, in sens profound (ca filosofie a societatii deschise -vezi Karl Popper) priveste si egalitatea de sanse, un level playing field. De ce hedge funds si private equity funds sa nu fie reglementate, sa nu practice transparenta? Totul pornind de la nevoia de a preveni daune colaterale care sa duca la prabusirea sistemului. Nimic nu este infailibil, nimic nu este perfect. Si nu spune nimeni ca reglementarile sunt solutia miraculoasa, indifferent de circumstante. Si prin reglementari poti gresi. Dar a nu recunoaste defecte monumentale, din cauza deficitului de reglementari, asa cum este acum, este mai mult decat de blamat.

EurActiv: Ati avut initiativa organizarii unui Forum Antreprenorial European, impreuna cu Junior Achievement, si la prima editie au participat 120 de tineri din toata Europa. Spuneti-ne care este scopul acestui eveniment si daca il vedeti continuat in fiecare an.

DD: Eu il vad repetat in fiecare an. Evenimentul, asa cum s-a desfasurat,  poate fi citit cu mai multe perechi de ochelari.

Poate fi interpretat ca un eveniment in sine, care recompenseaza tineri exceptionali; poate fi citit dintr-o perspectiva mai ampla, si anume ca acesti tineri se vor transforma in intreprinzatori cu vana. Ca ei sunt castigatori nu numai de factura temporara, ca pot fi castigatori in ipostaza de intreprinzatori. La acest eveniment am facut observatia ca foarte mult conteaza conduita lor in viata. Economia nu este amorala. Este important pentru ei, care sunt tineri, sa pretuiasca loialitatea, solidaritatea, increderea, cinstea, valorile morale. De aceea am subliniat ca Adam Smith a scris pe langa 'The Wealth of Nations' si 'Theory of Moral Sentiments'.

Si o alta pereche de ochelari este legata de deceniul mai putin fast in care intra Europa. Sa mizam pe acesti tineri! Firme mari s-au nascut din firme mici. Ei pot gasi solutii la ceea ce pare imposibil in momentul de fata. Au si mintea neobosita, sunt foarte intrepizi, unii provin din mediul stiintelor exacte, matematica, fizica, si pot ajuta Europa, lumea sa iasa din acest corset extraordinar pe care il reprezinta nevoile unor economii in expansiune contrapuse limitelor impuse de resursele epuizabile. Dar evenimentul acesta este un strop intr-un ocean. Sunt zeci, daca nu sute de mii de tineri exceptionali in Europa, in Statele Unite, in Asia. Sa ne gandim ca India si China produc o jumatate de million de ingineri annual; toti acestia sunt tineri

In August de 1919 Charles Ponzi in Boston primit de la o cunostinta in Italia International Postal Reply Coupon. Aceste cupoane au au avut sa fie create sa manipuleze tranzactiile mici internationale. Primitorii de cupoanele asemenea sa sa ii schimbe in la oficiul postal lor local pentru timbre. Ponzi au observat cuponul de acel el a primit de la Italia a avuta sa fie cumparata in Spania si fondata care motivul pentru acest pretul de acel in Spania a fost exceptional joasa. De fapt, pretul International Postal Reply Coupon in Spania, cursul valutar dat curent intre peseta spaniola si dolarul, a fost numai unul al saselea valoarea U. S. Marcile postale taxei postala el ar putea sa fie comercial pentru in U. S. Acest se parut sa fie un prilej extraordinar pentru arbitrage.

. Un bani de viziune de ponzi masiv facand in care fonduri de dolar au transformat in pesetele spaniole pentru a obisnui sa sa cumpare International postale Reply Coupons care este expediate la U. S. Pentru a fi restituite in U. S. Marcile postale taxei postala care ar putea dupa aceea sa fie sa vanda pentru dolari. La Ponzi acest se paruti deschidere inima fata de repede, profituri nelimitate. Problema cu schema a fost acea daca oricine a inceput sa exploateze deosebirile in preturi de International postale Reply Coupons in tarile deosebirile diferite corecte si prilejul de profit sa dispara.

. Ponzi a fondat o companie pentru a exploata prilejul de profit in international Postal Reply Coupons. Numele de el a fost protectia si Exchange Company. Security si Exchange Commission( SEC) nu a fost a fondat pana cand 1930's astfel Ponzi a a incercat nu pentru a induce in eroare investitorii potentiali dand compania un nume un nume sau asemanator la o agentie Federal.

. Ponzi a circulat ofranda de literatura investitorilor 40 la suta o intoarcere in nouazeci zile. De atunci predominare rata dobanzii a fost cinci la suta per an acest a fost foarte oferta placuta. De ponzi's publicitatii a ajuns in primul rand comunitatea de imigrant North End de comunitatii care ponzi lui insusi a fost partea de. Investitiei in schema Ponzi's a inceput in cantitatile mici in Ianuarie de 1920. Ponzi dupa aceea rata de recuperare sporita promisa la 100 procentul pe nouazeci zi  noteaza si 50 la suta pe patruzeci cinci zi  notitele. Cu Februarie fluxul numerarului sa devina un torent. El a a avut sase de functionar munca in mod constant pentru a trage pe sfoara tot bani. Ponzi a depus banii intr-o casa de economii reciproca. O casa de economii reciproca este ca o unire de incredere prin accea ca un depunatori de fapt sa cumpare organizatia de contributie. Ponzi curand a devenit partea de depunator majora-suportul  bancii si el insusi a ales prin vot presedintele bancii.

. Ponzi a fost a pastrat a manipulat banii, obtinand accesorii si bucurand de o viata de articolul de lux. El a fost astfel ocupat cu acesti lucruri care el a necajit nu pentru a exploata deosebirile in preturi de internationale Postal Reply Coupons. Profitul singur organizatia sa a a fost cinci la suta interes pe depunerile de banca.

. In Iulie de 1920, Boston Post a publicat un articol demonstrand schema de acelui a fost nu financiar posibila. Acolo a fost nu destul internationala Postal Reply Coupons a vandut sa activeze Ponzi pentru a plati pe care el a promis.

. Niste investitori au intamplat Ponzi pentru a lua banii lor despre schema sa. Ei au fost amortizarea cu verificari etichetate Hanover Trust Bank, ingramaditi acele ponzi au obtinut un control de. Ponzi oricum convins mult acel articol Boston Post a fost nesemnificativ deoarece el a a avut alt, schema secreta pentru facere acea a fost mai buna decat schema de raspuns International Postal Coupon. Ponzi a a convins astfel acea in loc de o rulare pe Security si Exchange el a a avut o retea castiga de doi suta mie dolari in investitie.

. Mai multa amenintare serioasa a ridicat cand District Attorney de Boston a ordonat acea Ponzi's Security si Exchange Company trebuie sa opreasca investitia atragatoare noua pana ce acolo a fost un audit cartilor tare. Acolo au fost alte au continuat Security si Exchange Company. Boston Post au publicat alt articol au bazat pe relevatiile unui barbat de publicitate anterior de barbatul de publicitatii a atacat acel Ponzi a fost dator milioanele de dolari si au intrebat de ce Ponzi au depus fonduri intr-o banca castigand cinci la suta intereseaza un an cand el dupa cum se crede a a avut o medii de a face in plus 50 la suta in patruzeci cinci zile.

. Reporterii Boston Post dupa aceea descoperiti Ponzi's trecuti. El a nascut in Italia dar a ridicat in Montreal, Canada. Ca tanar el a a avut sa fie implicat cu aranjand transferurile de bani cu imigrantii italiani la familiile lor in spate in Italia. Acolo a fost acuzatii care unele dintre expedieri niciodata ajunse. In Montreal Ponzi avute sa fiti sa expediati la inchisoare pentru forjare semnaturi la verificarile. Dupa ce el a fost inchisoarea eliberata in el a migrat la Boston unde el a lucrat la ocupatiile umile ca de exemplu vaselor de bucatarie de spalat si functionarul pana cand 1919 cand el a descoperit despre International Postal Reply Coupons.

. Articolele de ziar si auditul de Ponzi's Security si Exchange Company a distrus schema. Massachusetts State Banking Commission a inchis Hanover Trust, casa de economii reciproca Ponzi a fost presedintele de, dar nu inaintea Ponzi sa ia despre unul de milion dolarii la Boston racetrack pentru a paria pe niste planuri generale in speranta de victorioasa destula pentru a face dizolvantul de companie sau.

. Cand Ponzi a fost insarcinat cu furtul mare si folosirea postelor pentru a delapida el a spus sau public acel tot a incurcaturilor sale a venit de la faptul care bogat a incercat sa il pedepseasca deoarece dare indivizii mici' prilejul pentru a face o rata de recuperare inalta ponzi a fost a expediat la inchisoare dar a eliberat pe cuvantul de onoare dupa ce trei si un ani jumatati.

. In timp ce pe cuvantul de onoare Ponzi a fost re-a a arestat  el dupa aceea cautiunea sarita si a mers la existenta Florida sub un nume diferit. In Florida el a fost iarasi a a expediat la inchisoarea pentru o frauda unei proprietatii imobiliara in el a promis 200 o intoarcere de procent in saizeci zile. El iarasi cautiunea sarita dar a fost recuperata si extradicted la Massachusetts unde el a fost a expediat la inchisoarea pentru sapte alti ani. Cand au eliberat pe care el a fost deportat la Italia. In Italia el a primit o ocupatie cu Italiana Airline Alitalia unde el a introdus Rio de Janeiro pana cand linia aeriana a inchis lui functionarea Brazilian in timpul World War II. Charles Ponzi a incercat ocupatiile diverse ca de exemplu predand limba engleza dar a fost nu de succes. El a murit intr-o aparare de caritate in Rio de janeiro.

. Desi o inundatie unui mai de schemei Ponzi sa induca in eroare oamenii in gandire schemei sa poata reusita, cateva calcule un spectacol imposibilitatea simpla a supravietuirii lui financiara. Luati in consideratie o tranzactie in functionarea Ponzi's Boston. Organizatia sa au luat banii si promitator pentru a plati 50 la suta in patruzeci cinci zile sau 100 la suta in nouazeci zile. Cand organizatia sa traga pe sfoara pe sfoara100 pentru nouazeci zi  pe care a creat obligatii o obligatie pentru a plati 200 in nouazeci zile. Modul pentru a compara 100 acum si 200 in nouazeci zile urmeaza sa sa calculeze valoarea nouazeci zilele prezente 200 de la acum. Taxa de scont care ar trebui sa fie adresata este rata dobanzii de piata curenta de cinci la suta per an. Valoarea prezenta de 200 a decontat nouazeci zile la 5 interesul de procent anual este 197. 53. Astfel reteaua sa castige pentru organizatia Ponzi pe 100100 a fost + 100- 197. - care este sa spuna, compania Ponzi ratacita 97. 53 pe fiecare 100 de investitie el a acceptat. Clar mai mult bani el a tras pe sfoara mai indepartat in pe care el a devenit si astfel sa sa intre in neagra pierzand bani pe fiecare tranzactie.