Echilibrul monetar - echilibrul si dezechilibrul economic, premisele asigurarii echilibrului monetar, moneda si inflatia

Echilibrul monetar

Echilibrul monetar este o parte componenta a echilibrului economic general, premisa si totodata consecinta a echilibrului resurselor materiale, financiare si valutare. O moneda stabila nu este de conceput decat in conditiile in care in toate sferele si sectoarele productiei si circulatiei marfurilor, precum si in domeniul comertului exterior, procesele economice se desfasoara liber,fara perturbari si in conditii de eficienta. In conditiile economiilor bazate pe productia de marfuri, toate procesele legate de realizarea produsului social, de distribuirea si redistribuirea venitului national, se reflecta in circulatia monedelor, in stabilitatea lor.Literatura de specialitate cunoaste mai multe definitii ale echilibrului monetar care pornesc, de obicei, de la enumerarea cerintelor acestuia. Intrucat cerintele se refera, practic, la toate proportiile reproductiei, incepand cu proportionalitatea in sfera productiei materiale si terminand cu buna organizare a platilor, este evident ca poate exista o varietate foarte mare de definitii.

Ne raliem la acele definitii ale echilibrului monetar care scot in evidenta urmatoarele caracteristici esentiale:

- desfasurarea in conditii de proportionalitate si eficienta a proceselor din sfera productiei materiale;

- concordanta dintre veniturile si cheltuielile banesti ale participantilor la procesul de reproductie.

In acest sens, este necesara adaptarea cererii de marfuri (mijloace de productie si bunuri de consum) si servicii fata de oferta de marfuri si servicii (conform jocului liber al ecnomiei de piata), incat posesorii de mijloace banesti (operatorii economici si pupulatia) sa le poata utiliza fara sa se formeze sume reprezentand o cerere de consum nesatisfacuta. Este necesar ca produsele realizate de fiecare operator economic sa poata fi vandute efectiv, sa se elimine pe cat posibil stocurile excedentare de mijloace de productie si bunuri de consum, iar cantitatea de moneda existenta asupra populatiei sa corespunda necesarului obiectiv, sa fie justificata din punct de vedere obiectiv, in conditii de stabilitate a preturilor.

Existenta echilibrului monetar si, implicit, a unei monede stabile, care se bucura de increderea populatiei, ofera conditiile necesare pentru dezvoltarea armonioasa a economiei si utilizarea cu cel mai mare randament a mijloacelor materiale si monetare. Prin urmare, mentinerea echilibrului monetar, respectiv a stabilitatii monetare, reprezinta un obiectiv principal al politicii monetare.

Majoritatea economistilor considera ca in centrul atentiei trebuie sa stea numai procesele materiale ale reproductiei , procesele monetare fiind doar o reflectare a acestora.

Se mai stie ca rezervele banesti ale populatiei (destinate unor perioade diferite) utilizate in alte scopuri si inainte de termenul propus, poate influenta echilibrul dintre venituri si cheltuieli. Pentru aceasta, se poate afirma, pe buna dreptate, ca volumul mijloacelor banesti din economie reprezinta un factor deosebit de sensibil al echilibrului monetar, el putand fi supus unor influente de comportament, de cele mai multe ori imprevizibile.

Pentru realizarea echilibrului monetar, o importanta deosebita o au masurile ce se iau in permananta pentru respectarea echilibrului bugetar, principiu care prevede excluderea folosirii emisiunii banesti pentru acoperirea diferitelor cheltuieli ale statului, precum si respectarea cerintelor incat creditul sa fie acordat numai pe baza de garantii materiale si sa fie rambursat la scadenta stabilita.

De asemenea, echilibrul monetar mai presupune echilibrul investitiilor in raport cu marimea acumularilor banesti destinate investitiilor, respectarea stricta a termenelor de dare in functiune a noilor capacitati, inclusiv a prevederilor privind asigurarea realizarii parametrilor proiectati, echilibrarea relatiilor economice externe in conditii de eficienta.

Totodata, echilibrul monetar trebuie realizat in cadrul procesului circulatiei, fiind exprimat de egalitatea intre cererea si oferta de moneda, atat in sfera monedei de cont, cat si in cea a numerarului, folosindu-se metode specifice acestor activitati. Ca urmare, pe planul activitatilor operatorilor economici productivi, s-ar impune corelarea veniturilor realizate cu posibilitatile de satisfacere a nevoilor de mijloace de productie si de alte mijloace destinate activitatii productive si investitiilor.

In ceea ce priveste mijloacele circulante ale operatorilor economici, distinctia care se face intre mijloacele circulante proprii, care se formeaza permanent pe caile de participare a veniturilor curente si care, nu influenteaza masa monetara in circulatie, si mijloacele circulante imprumutate, care se procura pe calea creditului bancar. Acesta din urma influenteaza masa monetara, fapt ce trebuie avut in vedere in realizarea stabilitatii monetare prin respectarea corelatiilor aratate.

1. Echilibrul si dezechilibrul economic

Starea de echilibru intr-o economie isi are determinantii in conditiile economice, monetare, financiare, valutare si sociale specifice fiecarei economii si fazele de evolutie a acesteia.

Echilibrul economic reprezinta o constelatie de variabile interdependente.

Conceptul primar de echilibru economic este echilibrul static.

Echilibrul static este o simplificare metodologica a curgerii realitatii economice.

Echilibrul dinamic ia in considerare si variabila temporala, putand descrie procesul de restabilire a echilibrului perturbat la un moment dat.

Acest concept de echilibru reflecta continuitatea evolutiei, includerea fiecarui moment al evolutiei intr-o structura corelativa a sistemului economic global.

Referitor la relatia: - echilibrul economic si echilibrul financiar, se poate spune ca egalizarea A = I (A - acumulari, I - investitii) expresie a echilibrului economic, implica egalitatea intre cererea si oferta de mijloace financiare, adica:

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Fⁿ - fonduri imprumutate; F^s - fonduri financiare.

Relatiile dintre echilibrul financiar si echilibrul monetar, pun in evidenta faptul ca procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzactiilor financiare.

Dezechilibrele monetare se rasfrang asupra campului financiar, iar impreuna cu dezechilibrele financiare afecteaza echilibrul economiei in general.

Echilibrul monetar nu inseamna totdeauna si echilibrul economic care este influentat de mai multi factori.

2. Echilibrul monetar si interpretarile alternative

Conceptul de echilibru monetar, cuprinde urmatoarele trasaturi caracteristice:

- echilibrul monetar constituie un obiectiv, influentat de procesele de productie si de circulatia din economia de piata;

- echilibrul monetar se manifesta ca tendinta, avand un caracter dinamic, determinat de mutatiile din sfera reala, de care sfera monetara este dependenta;

- dependenta proceselor monetare de cele reale este relativa, circulatia monetara exercitand, la randul ei, o influenta activa asupra proceselor materiale;

- echilibrul monetar se realizeaza atat prin concordanta care trebuie sa existe intre oferta si cererea de bani, cat si prin concordantele de pe pietele economice, de exemplu cele financiare.

3. Premisele asigurarii echilibrului monetar

Pentru realizarea echilibrului monetar, trebuie indeplinite conditiile:

- raportul in care se afla cele doua sfere ale circulatiei monetare: sfera numerarului si sfera monedei scripturale (virament);

- proportia distributiei capitalului agentului economic propriu sau imprumutat (strain). Interdependenta dintre aceste resurse, se dimensioneaza cu ajutorul bugetelor financiare ale agentilor economici si ai sistemului de contracte economice intre acestia;

- emisiunea monetara, care se realizeaza numai de catre Banca Centrala;

- modul in care se formeaza si repartizeaza veniturile si cheltuielile prin intermediul bugetului de stat, al bugetelor locale;

- corelatiile care se asigura intre bugetul de stat si celelalte ansambluri valorice din economie constituie o conditie primordiala a realizarii echilibrului monetar.

Realizarea echilibrului monetar este conditionata si de infaptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar, bugetar, valutar, etc.

La conditiile de mai sus se adauga si factorii:

- modalitatea si formele constituirii sistemelor de fonduri in cadrul economiei nationale;

- viteza decontarilor in general;

- viteza de rotatie a resurselor monetare si materiale;

- formarea surselor de creditare si distribuirea lor;

- rambursarea creditelor bancare si participarea la procesul de formare a resurselor financiare nationale.

Un element fundamental al asigurarii echilibrului monetar dinamic il constituie politica monetara, integrarea acestuia in echilibrul economic de ansamblu.

Sfera monedei scripturale

Conditiile si factorii de influenta ai echilibrului monetar se prezinta schematic astfel[1]:

Sfera numerarului

Cererea si oferta de marfuri

Capacitatea de plata a subiectilor economici

Balanta de plati

Echilibrul sau dezechilibrul monetar

Import - export

Tranzactii cu agentii ec. interni si externi

Masa monetara

Cererea si oferta de moneda

Bugetul de stat, bugetele locale

Procese financiare si valutare

4. Moneda si inflatia

Inflatia, privita din perspectiva monetara, reprezinta componenta esentiala a conceptiilor actuale asupra acestui fenomen degenerativ.

Unii economisti considera masa monetara (oferta de moneda) factorul strategic pentru obtinerea stabilitatii economice, iar excesiva creatie monetara conduce inevitabil la inflatie si insuficienta cantitatii de moneda provoaca recesiunea.

Alti economisti spun ca inflatia este identificata cu cresterea preturilor.

Inflatia in acest sens reprezinta o crestere cumulativa si auto-intretinuta a nivelului general al preturilor in interiorul unei economii.

Intr-o economie mai apar si fenomenele:

- stagflatie - crestere economica negativa;

- dezinflatie - reechilibrarea economica.

In cele din urma putem afirma ca, inflatia este o suma de dezechilibre, cresterea preturilor fiind caracteristica dimensionala esentiala, care amputeaza puterea de cumparare a veniturilor si a monedelor nationale.

Formele prin care se manifesta inflatia:

- inflatia prin avere, generata de cresterea cererii globale de bunuri si servicii in raport cu oferta inelastica;

- inflatia prin costuri, generata de cresterea, nejustificata din punct de vedere economic a unor categorii de costuri (ex. salarii) si apoi in influenta negativa asupra preturilor;

- inflatia importata, generata de mecanismele cursului de schimb;

- inflatia structurala, generata de dezechilibrele structurale din economie.

Interpretarea fenomenului inflationist se axeaza pe doua puncte de vedere, in aceasta perioada:

a.     inflatia, fenomen monetar;

b.     inflatia, fenomen economic global.

a. Inflatia ca fenomen monetar.

Revenind la  ecuatia lui Fischer:

M · V = P · T, unde: M = cantitate de moneda,

V = viteza de circulatie,

P = pret,

P·T = fluctuatiile tranzactiei

rezulta ca, variatia cantitatii de moneda, determina variatia proportionala a preturilor, astfel ca la originea cresterii preturilor se afla creatia excesiva de moneda.

Moneda ar putea fi cauza primara a dezechilibrului inflationist, numai daca oferta de moneda ar fi in intregime autonoma in raport cu cererea de moneda.

Deci, emisiunea de moneda este conditia premisa a inflatiei, ci nu factorul cauzal primar, cand au loc cresteri ale cererii de moneda.

b. Inflatia ca fenomen economic global, reprezinta expresia unui dezechilibru global intre fenomenele economice legate de conjunctura, productie, venituri sau cheltuieli.

Cresterea preturilor, nu este decat consecinta inflatiei si nu inflatia insasi. Inflatia este un exces al cererii de marfuri comparativ cu oferta de marfuri, exces care provoaca cresterea preturilor. Cele doua puncte de vedere, nu fac distinctie intre natura inflatiei si originile acesteia. Daca se are in vedere aceasta distinctie, conchidem ca INFLATIA este un proces de natura monetara, in masura in care ea se traduce prin cresterea generala a preturilor.

Inflatia depinde si de o serie de factori de natura nefinanciara sau neeconomica.

In concluzie putem spune ca, contributia fenomenului monetar la procesul inflationist este conditionala, iar dezechilibrele monetare nu sunt cauza procesului inflationist, ci un insotitor al acestuia.