Politica bugetara si politica fiscala

Una din componentele politicii economice este politica bugetara. Aceasta reprezinta teoria si actiunile guvernamentale care privesc veniturile si cheltuielile publice, caile si mijloacele de concentrare a incasarilor, categoriile si marimea chel­tuielilor prin care se poate interveni direct pentru atenuarea disfunctiona­litatilor eco­nomiei etc.

Politica bugetara se reflecta in bugetul public national, care constituie princi­palul mijloc prin care se formeaza veniturile publice si se efectueaza cheltuielile publice.

Bugetul public national cuprinde: bugetul de stat, bugetele locale si bugetul asigurarilor sociale.

Bugetul de stat este principalul instrument financiar, care cuprinde    veniturile mobilizate la dispozitia statului si repartizarea acestora pe destinatii de cheltuieli. El este elaborat si gestionat de Guvern si autorizat de Parlament.

Bugetul de stat se prezinta ca o balanta in care se inscriu veniturile si cheltu­ielile anului bugetar, care poate sa coincida sau nu cu anul calendaristic.

Veniturile bugetului de stat cuprind incasarile din: impozite directe, impozite indirecte, resurse financiare nefiscale.

Cheltuielile bugetului de stat au urmatoarele destinatii: educatie, cultura, stiinta, sanatate, protectie sociala, ordine publica, aparare nationala, justitie, adminis­tratie publica, protectia mediului natural etc.

In tara noastra se utilizeaza si bugetul general consolidat prin care sunt core­late bugetul central si bugetele locale, interdependentele acestora, mai ales deficitul bugetar cu soldul deficitar al balantei de plati externe, cu decalajul dintre investitii (inclusiv cele straine) si economisiri.

Bugetul de stat ocupa un loc central in ansamblul mijloacelor de care dispune puterea publica pentru a actiona asupra economiei. Statul poate duce o politica buge­tara pozitiva, care presupune fundamente teoretice, masuri si actiuni prin care inca­sarile si cheltuielile publice sunt orientate in directia cresterii economice, realizarii unui nivel de ocupare ridicat, diminuarii inflatiei si altor disfunctionalitati din dome­niul bugetar.

Politica bugetara pozitiva mai este cunoscuta si ca politica de relansare buge­tara ce se concretizeaza in numeroase efecte agregate si pe care le determina cheltu­ielile bugetare si impozitele asupra cererii globale, ofertei globale, venitului si consu­mului in timpul executiei bugetare. Aceste efecte sunt cunoscute sub denumirea de multiplicator, care imbraca mai multe forme.

Multiplicatorul cheltuielilor publice pre­supune ca prin sporirea cheltuielilor publice, in conditiile unor impozite neschimbate, sa se stimuleze activitatea economica, cresterea cererii, ofertei globale si a venitu­rilor. Multiplicatorul fiscal presupune sporirea venitului si a productiei prin  reducerea impozitelor de catre stat, considerand cheltuielile totale constante.

Multiplicatorul bugetului echilibrat presupune sporirea productiei prin cres­terea, in aceeasi proportie si concomitent, atat a cheltuielilor bugetare, cat si a veni­turilor bugetare.

Executia bugetara poate fi:

echilibrata, cand veniturile sunt egale cu cheltu­ie­lile;

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

excedentara, cand veniturile realizate sunt mai mari decat cheltuielile;

deficitara, cand veniturile realizate sunt mai mici decat cheltuielile.

In majoritatea tarilor si anilor, bugetul public este deficitare sau cronic defi­citar din cauza preluarii, an de an, a deficitelor din perioadele anterioare.

Acoperirea deficitului bugetar se poate realiza prin:

emisiunea de bonuri de tezaur, pe termen scurt, sub un an;

contractarea de imprumuturi de stat prin emisiunea si plasarea de obligatiuni si alte titluri de valori publice, pe termen mediu sau termen lung;

consolidarea deficitului bugetar, prin preluarea lui la datoria publica.

Deficitul bugetar influenteaza viata economica prin efectele lor, care pot fi favorabile sau nefavorabile.

Efectele favorabile constau in faptul ca un deficit bugetar moderat reprezinta un element stabilizator pentru economie, contribuie la cresterea cererii agregate. Efectele nefavorabile constau in posibilitatea ca deficitele sa genereze inflatie si sa afecteze negativ veniturile, bunastarea si cresterea economica pe termen lung.

Prin ele insele, deficitele nu sunt suficiente pentru a determina aparitia infla­tiei. Un deficit persistent poate conduce la inflatie atunci cand, pentru acoperirea lui, Banca Centrala sporeste oferta monetara, creand moneda.

Implicatiile deficitului bugetar asupra cresterii economice sunt dependente si de modul de folosire a imprumuturilor externe, care au fost facute pentru finantarea deficitului bugetar respectiv. Aceste imprumuturi externe maresc datoria nationala, iar implicatiile datoriei nationale asupra cresterii economice, sunt diferite.

Datoria natio­nala poate afecta negativ cresterea economica pe termen lung daca resursele impru­mutate sunt cheltuite pentru consum. In aceste situatii, plata imprumuturilor si a dobanzilor aferente de catre generatiile viitoare poate determina reducerea standardelor viitoare ale cetateanului mediu, datorita poverilor fiscale suplimentare.

Executia bugetara poate fi echilibrata atunci cand cheltuielile sunt egale cu veniturile prevazute; ea este greu de realizat, deoarece cea mai mare parte a cheltu­ielilor bugetare sunt stabilite de aranjamente anterioare, iar veniturile oscileaza odata cu venitul national, in conditiile unor rate de impozitare fixe.

In plus, dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a impus conceptia keynesista care sustine ca este posibila restabilirea sau mentinerea echilibrului economic de ansamblu, dezechilibrand bugetul statului.

Acesta trebuie sa serveasca luptei contra recesiunii economice marind, printr-o relansare a consumului si/sau investitiilor, cererea globala; invers, excedentul bugetar, restrictionand cererea globala din economie, combate supra-ocuparea si gene­rarea de inflatie.

Pornindu-se de le conceptia keynesista, s-a formulat opinia conform careia un buget de dimensiuni acceptabile are efect de relansare asupra activitatii economice,deoarece genereaza putere de cumparare suplimentara care, la randu-i, antreneaza un consum suplimentar, ducand la marirea ritmului de dezvoltare.