Reforma proprietatii - privatizarea - crearea si dezvoltarea IMM-urilor

I Introducere

II Reforma proprietatii

III Privatizarea

III.1 Definitie

III.2 Etapele privatizarii

III.3 Dilemele privatizarii

III.4 Efectele privatizarii

IV Crearea si dezvoltarea IMM-urilor

V Implicarea statului in reforma proprietatii

V.1 Argumente PRO

V.2 Argumente Contra

VI Studii de caz

VII Concluzii

VIII Bibliografie

Concluzii

Din analiza desfasurarii proceselor de privatizare in tarile de tranzitie, putem desprinde cateva concluzii (Banca mondiala 2002):

• Privatizarea trebuie sa fie insotita de masuri pentru cresterea
• competitiei pe piata la bunurile produse de societatea in cauza, astfel incat sa existe disciplina pentru managerii noii intreprinderi.Acestia de vor confrunta cu un mediu concurential puternic, iar guvernanta corporativa va fi mai eficace.
• Intreprinderile mici puteau fi privatizate rapid si eficient prin liscitatie deschise si concurentiale ;
• Intreprinderile mijlocii si mari puteau fi eficient privatizate catre investitori strategici (mai ales straini).Metode eficiente de privatizare in acest caz puteau fi negocierea directa si licitatia cu plic inchis.
• Era strict necesara crearea cadrului legal care sa ii protejeze pe investitori, conceperea regurilor impotriva intelegerilor sau conflictelor de interes privind respectarea standardelor auditarea reglementarea intermediarilor financiari, reforma sistemului bancar.
• Reglementarea actiunii statului in cadrul societatii la care acesta detinea in continuare drepturi de proprietate.
• Cresterea concurentei in sectoarele in care existau monopoluri si oligopoluri 

Exista o logica in legatura dintre oportunitatile private pentru crearea unei bunestari si schimbarile institutionale. Cum a explicat si Adam Smith(1776,Cartea III, IV), crearea,la sfarsitul perioadei feudale, a unor oportunitati de a investi dincolo de proprietatea privata a introdus o noua gandire in randul populatiei ; astfel incat se subintelege ca exista o legatura stransa intre proprietatea asupra unui bun economic si bunastarea societatii.

La sfarsitul comunismului in fosta Uniune Sovietica, statul detinea bunuri de o valoare imensa care au fost create in cateva cazuri in urma eforturilor colective pe perioada a 70 de ani. Privatizarea institutiilor de stat a marit oportunitatile private dar si - avand in vedere absenta unui sitem de  guvernare efective-furturile .Am aratat ca,chiar si atunci cand toti agentii se pricep mai bine in crearea unei valori in regula unei legi de stat, decat in dezgolirea bunurilor intr-un ambient fara legi. Atata timp cand agentii se concentreaza mai mult pe acest ambient fara legi , macar cativa dintre ei vor avea interesul de a prelungi un stat slab si corupt care nu se implica in furturile lor.

Astfel calea catre o schimbare institutionala poate fi ineficienta chiar si din punctul de vedere al acestora care nu internalizeaza efectul alegerilor sale economice despre cum se dezvolta spatiul politic.

O critica centrala asupra privatizarii intreprinderilor mari , insa nu si a celor mici,este ca duce la crearea unei aglomeratii mari de averi.Motivul pentru care privatizarea oligopola poate da gres este si mai interesant.Ne-am concentrat asupra problemei de tranzitie a statelor post-comuniste catre o economie de privatizare cu regula legilor, Dar problemele aduse aici se bazeaza pe o intrebare foarte uzuala a tarilor in dezvoltare : « Cum,o societate cu o distributie de drepturi de proprietate a carei legitimitate este contestata, sa stabileasca o fundatie pentru construirea unor legi ? » Problema legitimitatii este inerent in problema adresata in aceasta teza deoarece atribuirea drepturilor de proprietate precedenta crearii legilor, chiar aceasta nu va avea legitimitate si astfel nu va fi sigura.

Intrebarea a dat peste cap multe tari unde succesiunea unei reguli coloniale este un set de drepturi de proprietate slab si conflictual. Spre exemplu, cand cetatentii avizi de pamant ai Zimbabwe au oprit controlul marilor ferme comerciale in 2000 « tribunalul si media au interpretat aceasta lupta ca fiind asupra introducerii legilor, dar criza s-a extins rapid intr-o dezbatere asupra istoriei dominatiei rasiale si legitimitatea regulilor mostenite si institutii.Raspunzand presiunii internationale cum ca reforma agricola trenuie sa continue in lege , activistii Zimbabweni si intelectualii au replicat cum ca distributia drepturilor de proprietate a fost un artificiu al regulii coloniale.Astazi ei arata ca in Zimbabwe este ilegal sa detii bunuri furate.Deci cine distruge legea ? »